Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 340/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 340
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.27 din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul pârât personal lipsind intimata reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea recursului cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar, după care:
Recurentul pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru - chitanța nr.--105-0015 din 14 aprilie 2008 și timbrul judiciar, învederând instanței că nu mai are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.5835/5.10.2006, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosar nr.837/C/2006, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind linia ce pornește din gardul ce delimitează proprietățile în partea de Nord, trecând la distanța de 3,45. spre de stâlpul electric situat la 133,30. față de capătul acesteia, la distanța de 13,35. spre vest față de stâlpul electric situat la 219,05. spre Sud față de primul stâlp, până la vecinătatea cu pârâul; s-au compensat parțial cheltuieli de judecată și s-a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că ambelor părți li s-a reconstituit dreptul de proprietate privată în baza Legii fondului funciar, fiindu-le eliberate titluri de proprietate iar terenul din litigiu este situat în 45, 92 și întrucât nu există semne vizibile de hotar, se impune acțiunea în grănițuire, însă din proba testimonială și cea cu expertiză nu rezultă că pârâtul ar ocupa vreo suprafață din terenul reclamantului.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.27 din 04 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja admis apelul, a schimbat sentința, în sensul că a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză întocmit în apel d e către expertul G - ca fiind linia trasată pe punctele 1-2-34-5-6.
S-au compensat cheltuielile de judecată în parte și a obligat pârâtul la 581 lei cheltuieli de judecată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a motivat că deși i s-a acordat reclamantei termen pentru observarea raportului de expertiză și i-a admis obiecțiunile formulate la raport aceasta nu și-a completat,în condițiile art.132 pr.civ. cererea de chemare în judecată, iar cu ocazia dezbaterilor apărătorul nu a susținut capătul acțiunii în revendicare pe baza probelor administrate în cauză - astfel că în mod corect s-a respins această cerere.
A mai a argumentat că se impune menținerea soluției de respingere a cererii în revendicare întrucât nu s-a solicitat administrarea de probe în dovedirea ocupațiunii terenului.
Privitor la stabilirea liniei de hotar s-a reținut că expertul a avut în vedere actele de proprietate ale ambelor părți.
A considerat întemeiată și critica privitoare la modalitatea de compensare a cheltuielilor de judecată, întrucât reclamanta a efectuat cheltuieli în sumă de 1263 lei pe când pârâtul a suportat cheltuieli în sumă de 100 lei - astfel că diferența de 1163 lei trebuia suportată în cota de .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 pr.civ. - arătând că decizia cuprinde motive contradictorii și este dată cu încălcarea legii.
Dezvoltând aceste motive, recurentul a arătat că instanța de apel a reținut că la stabilirea liniei de hotar s-au avut în vedere actele de proprietate ale părților, situația reținută fiind în contradicție cu titlul reclamantei, în care apar alte vecinătăți decât cele menționate în raportul de expertiză.
În concret, a arătat că în titlul acesteia pârâtul figurează ca vecin la nord, pe când, în raport se indică drumul comunal și toate celelalte vecinătăți sunt inversate.
A mai arătat că prin obiecțiunile formulate a invocat acest aspect ca și contradicția dintre constatările expertizei și celelalte probe (note de constatare ale comisiei locale, raportul de expertiză) dar nu s-au clarificat aceste aspecte.
Recurentul a apreciat că prima instanță a rezolvat corect și capătul acțiunii privitoare la cheltuielile de judecată întrucât pârâtul a suportat cheltuieli în sumă de 400 lei - rămânând în discuție doar plata sumei de 100 lei - dar s-a respins capătul acțiunii în revendicare astfel că în această cerere reclamanta este partea căzută în pretenții.
Recursul este fondat.
Potrivit art.261 alin.5 din codul d e procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din art.304 pct.7 pr.civ. rezultă că hotărârea poate fi modificată dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, când există contradicție între considerentele hotărârii și când lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția criticată.
În speță, sunt incidente aceste dispoziții.
Decizia atacată cu recurs cuprinde considerente contradictorii și există contradicție între motivarea deciziei și soluția pronunțată prin dispozitiv.
Astfel, instanța de apel reținut că este neîntemeiat capătul acțiunii în revendicare, întrucât nu s-a dovedit ocuparea terenului în litigiu de către pârât, dar a schimbat sentința sub aspectul grănițuirii, stabilind linia de hotar pe un aliniament ce reduce considerabil lățimea terenului pârâtului de la 8. la dimensiunea de 5,30m. de 3,5. și chiar de 1,5, Or, o asemenea soluție (a deposedării pârâtului de o mare suprafață de teren) s-ar fi justificat doar în ipoteza admiterii revendicării, dacă s-ar fi reținut că aceasta ocupă nelegal suprafață revendicată.
Pe de altă parte, decizia nu cuprinde motivele pentru care s-a concluzionat asupra schimbării hotarului stabilit prin sentință.
Hotarul a fost stabilit de prima instanță pe baza raportului de expertiză întocmit de expertul, pe baza planului parcela întocmit de Comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar, plan întocmit la data punerii în posesie a părților asupra terenurilor pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Prin urmare, critica recurentei din apelul declarat împotriva sentinței, potrivit căreia nu s-ar fi ținut cont de acest plan, este nefondată.
De altfel, poziția reclamantei sub acest aspect este confuză, aceasta precizând în motivele de apel că nu figurează în planul parcelar și că instanța ar fi trebuit să clarifice aspectele reconstituirii dreptului de proprietate părților asupra terenului în litigiu.
Această critică excede cadrului procesual al grănițurii în care hotarul se stabilește pe baza titlurilor de proprietate ale părților, prin luarea în considerare a întinderii dreptului, a dimensiunilor terenurilor trecute în actele de punere în posesie, fără a se cenzura modul de reconstituire a dreptului de proprietate al părților, aceste aspecte putând face obiect de examinare intr-o acțiune în anularea titlurilor.
Cum capătul acțiunii în revendicare a fost respins prin cele două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză iar terenul pârâtului, conform titlului său și a planului parcelar are o lățime de 8. - stabilirea hotarului despărțitor nu trebuie făcută pe un amplasament care să-i diminueze dreptul de proprietate.
În consecință, nu se justifica schimbarea hotarului dintre proprietățile părților stabilit de prima instanță și deci se impunea soluția de respingere a apelului reclamantei sunt acest aspect.
Apelul reclamantei nu se impunea a fi admis nici în privința acordării cheltuielilor de judecată, sentința cuprinzând considerentele pentru care s-a făcut compensarea acestora.
La prima instanță, reclamanta a efectuat cheltuieli în sumă totală de 500 lei iar pârâtul de 400 lei și instanța, în raport de admiterea în parte a acțiunii doar în privința grănițuirii a compensat cheltuielile efectuate de părți pentru grănițuire și a reținut că în privința capătului în revendicare, reclamanta este partea căzută în pretenții, astfel că aceasta ar datora pârâtului o sumă compensată cu datoria pârâtului.
Față de aceste considerente și în baza art.312 rap.la art.3204 pct.7 pr.civ. urmează a se modifica decizia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței - ce se menține.
În baza art.274 pr.civ. se obligă intimata reclamantă către recurentul pârât la 20,15 lei cheltuieli de judecată efectuate de pârât în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.27 din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect revendicare imobiliară și grănițuire.
Modifică decizia. Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.5835/5.10.2006, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosar nr.837/C/2006 și menține sentința.
Obligă intimata reclamantă către recurentul pârât la 20,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
21.04.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț
