Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 347/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(524/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 347
Ședința publică de la 3 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelurilor formulate de apelantul reclamant MINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL și de către apelanta pârâtă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, împotriva sentinței civile nr.1839 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr-.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 27 mai 2009 și apoi la 3 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, la data de 23.12.2004, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, reclamantul Ministerul Culturii și Cultelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația și Protocolului de Stat, ca pe baza hotărârii judecătorești ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata sumei de 24.852.453.735 lei reprezentând contravaloarea echipamentelor și materialelor sustrase și la plata sumei de 257.139.201 lei reprezentând contravaloarea dobânzilor calculate de la data punerii în întârziere a pârâtei, respectiv data de 24.11.2004, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr.858/2003 obiectivul de investiții denumit "Biblioteca Națională" situat în B, a trecut din administrarea în administrarea sa.
Urmare actului normativ menționat la data de 10.11.2003, a fost încheiat protocolul de predare-primire a obiectivului de investiții înregistrat sub nr.14243/10.11.2003.
Cu ocazia încheierii procesului-verbal au fost constatate o serie de deteriorări, descompletări și sustrageri de echipamente și obiecte, prejudiciul fiind estimat la valoarea de 24.852.453.735 lei.
Luând în considerare faptul că sustragerile au fost constatate în perioada în care imobilul se afla în administrarea pârâtei aceasta este obligată să răspundă pentru bunurile proprietate publică supuse regimului juridic instituit de Legea nr.213/1998.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 109, art. 112 Cod procedură civilă, art. 998-999 Cod civil, art. 1088 Cod civil, Legea nr.213/1998, Hotărârea Guvernului nr.858/2003.
Prin sentința civilă nr. 1839/19.12.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Culturii și Cultelor, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Guvernului nr.578/13.06.2002, s-a dispus transmiterea obiectivului de investiții "Biblioteca Națională" din administrarea Ministerului Culturii și Cultelor în administrarea
Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 858/17.07.2003 a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr. 578/2002 și s-a dispus retransmiterea obiectivului de investiții în administrarea reclamantei.
În baza acestei hotărâri a fost încheiat protocolul nr. 14243/10.11.2003, valoarea preluată a investiției fiind de 153.517.578.576 lei ROL.
Tot la aceeași dată a fost încheiat procesul verbal nr.14244, proces verbal în care s-a menționat că verificarea în scopul preluării documentațiilor tehnico-economice și a scriptelor de șantier, inclusiv a planurilor nu au fost verificate în totalitate, ci doar parțial întrucât documentele respective au fost îndosariate de personalul pe alte criterii față de modul cum au fost predate în 2002, iar timpul nu a permis o verificare completă.
Totodată, s-a menționat că s-a preluat inventarul faptic al mijloacelor fixe ce se coroborează cu Anexa nr.1.
De asemenea, din actele dosarului, respectiv, contract de prestări servicii nr.2822/24.03.2003, proces verbal nr.-/5.07.2002, instanța de fond a reținut că pentru obiectivul de investiții s-a asigurat paza acestuia.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie consacrată de art.998 și 999 cod civil trebuie să îndeplinească cumulativ câteva condiții și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.
Din situația de fapt expusă și din actele dosarului instanța de fond a reținut că valoarea prejudiciului a fost stabilită în mod faptic astfel cum s-a menționat în procesul verbal de predare primire nr.14244/11.10.2003, motiv pentru care instanța nu a reținut caracterul cert al acestuia.
De asemenea, fapta ilicită ca element al răspunderii civile delictuale este definită ca orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sau cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Prin procesul verbal nr.-/ 5.07.2002 și prin contractul de prestări servicii nr.2822/24.03.2002, pârâta a luat toate măsurile pentru a asigura paza și conservarea obiectivului de investiții, sesizând organele abilitate pentru efectuarea de cercetări având în vedere sustragerile de materiale (filele 45-48).
Pentru ca răspunderea civilă a celui ce a cauzat prejudiciul să fie angajată, nu este îndeajuns să fie existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fi acționat deci cu vinovăție.
Față de situația de fapt mai sus expusă, instanța de fond nu a reținut culpa pârâtei în sensul neglijenței sau imprudenței atâta timp cât au fost luate măsuri pentru asigurarea pazei obiectivului de investiții.
Împotriva sentinței civile nr. 1839/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a declarat apel reclamantul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, solicitând anularea sentinței apelate, reținerea cauzei spre rejudecare, și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În motivare, apelantul-reclamant a arătat că, apreciind în mod eronat situația de fapt expusă și materialul probator administrat în cauză, în ceea ce privește prejudiciul reclamat, instanța de fond a considerat că acesta a fost stabilit în mod faptic, motiv pentru care nu se poate reține caracterul cert al acestuia.
Cu privire la acest aspect, apelantul-reclamant învederează că a depus toate diligentele necesare pentru a proba suficient și elocvent pretențiile sale, nu numai prin înscrisurile depuse la dosar,
Împrejurarea că experții tehnici judiciari desemnați de instanța de judecată au refuzat sistematic să efectueze expertiza de specialitate dispusă în dosar pentru a certifica existența și cuantumul corect al acestui prejudiciu, preferând să fie amendați succesiv, deși reclamantul a dat toate relațiile și actele necesare acestora, nu îi putea fi imputată și, mai mult, această atitudine neprofesională să justifice o analiză evazivă a instanței investită cu soluționarea acestui proces, concretizată în pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale.
În ceea ce privește aprecierile privind inexistența unei culpe a pârâtei - AP. în producerea acestui prejudiciu, față de suficienta diligență depusă de aceasta prin asigurarea pazei obiectivului de investiții în referință, apelantul-reclamant consideră că instanța de judecată nu a analizat suficient susținerile sale, dovadă fiind faptul că nu a menționat motivele pentru care acestea ar trebui înIăturate.
mprejurarea că a luat măsuri pentru asigurarea pazei obiectivului de investiții nu constituie, în opinia reclamantului, o motivare suficient de pertinentă, în măsură să o absolve de vreo culpă în greșita gestionare a patrimoniului obiectiv de investiții - aflat temporar în administrarea sa.
În același registru, reclamantul a solicitat imperios să se constate atitudinea inconsecventă a intimatei-parate în judecarea fondului cauzei, constând în apărările formulate pe parcursul acestei judecăți, pe alocuri contradictorii prin prisma faptului că, prin notele de ședință depuse la termenul din 10.10,2006, aceasta susține că nu s-a dovedit dacă deteriorările, descompletările și sustragerile de echipamente și obiecte de inventar s-au produs în intervalul de timp în clare bunul s-a aflat în administrarea acesteia.
Or, potrivit susținerilor acesteia cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond, din obiectivele stabilite pentru administrarea expertizelor incuviintate în cauză, rezultă în mod evident și lipsit de echivoc, faptul că intimata-pârâtă a recunoscut faptul că prejudiciul a fost cauzat pe durata de timp cât imobilul s-a aflat în administrarea sa (dovadă fiind și numeroasele plângeri penale formulate de aceasta, nevalorificate însă - a se vedea adresele nr. 3224/13.03.2003, 7672/24.06.2003, 5408/13.05.2003 și nr. 5409/13.05.2003).
Astfel, apelantul-reclamant solicită a se constata că intimata-pârâtă nu a contestat distrugerile, deteriorările și sustragerile de echipament, ca dovadă fiind și protocolul semnat de ambele comisii, însă a contestat doar valoarea prejudiciului.
Având în vedere faptul că intimata-pârâtă nu execută de bunăvoieobligația deada(de a efectua plata sumei de 4.663.081,78 RON), apelantul-reclamant invocă aplicabilitatea dispozițiilor art. 1073 Cod civil, conform cărora"creditorularedreptulde aobține îndeplinirea exactăaobligației".
Față de toate considerentele expuse mai sus, apelantul-reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței civile nr. 1839/19.12.2008, cu reținerea cauzei spre rejudecare, și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
La data de 23.02.2009, a declarat apel și pârâta Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat ( - ), solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, motivând că instanța de fond nu a soluționat cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelanta-pârâtă arată că, în conformitate cu art.274 Cod procedură civilă, partea care va cădea în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin hotărârea pronunțată, instanța a respins cererea reclamantei Ministerul Culturii și Cultelor împotriva RA APPS ca neîntemeiată.
Deși apelanta-pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată atât prin notele de concluzii, cât și prin cerere orală la termenul din 19.12.2008 și a făcut dovada cheltuielilor de judecată prin extrasul de cont și factura fiscală, dovedind plata sumei de 31816 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform contractului de asistență juridică nr.-/21.05.2007,prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța nu a soluționat această cerere.
În consecință, apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 31816 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Examinând apelurile prin prisma criticilor formulate, curtea reține următoarele aspecte.
Potrivit art. 998 din Codul civil, "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", iar potrivit art. 999 din Codul civil, răspunderea operează nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
De asemenea, avem în vedere că răspunderea civilă delictuală este angajată și ori de câte ori persoana juridică, prin reprezentanții săi, săvârșește o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu.
Prima critică referitoare la greșita reținere a caracterului incert al prejudiciului nu este întemeiată. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât în ceea ce privește existența sa cât și în ceea ce privește posibilitățile de evaluare, nici una dintre cerințe nefiind îndeplinită în speță.
Astfel, apelanta reclamantă susține, prin chiar cererea de chemare în judecată, că la momentul predării preluării obiectivului de investiții au fost constatate, scriptic, o serie de descompletări, deteriorări, sustrageri de echipamente și obiecte, simpla listă cuprinsă în anexa A, nedovedind cu certitudine existența prejudiciului și a cuantumului său.
Contrar celor susținute de apelantă că nu este culpa sa în cazul în care experții au refuzat efectuarea expertizei tehnice dispuse de instanță, curtea reține că aceasta avea obligația de a dovedi, cu orice mijloace de probă caracterul cert al prejudiciului, ca o condiție a angajării răspunderii civile delictuale a intimatei.
Nici cea de-a doua critică nu este întemeiată, și în acest caz apelanta fiind cea care trebuie să dovedească existența culpei. Simpla afirmație a apelantei referitoare la o pretinsă necontestare a distrugerilor constatate și a formulării unor plângeri penale nu dovedește existența culpei, fiind necesar ca apelanta să arate, precis ce acțiune sau inacțiune a pârâtei a condus la producerea prejudiciului pretins.
Mai mult decât atât, apelanta nu a dovedit, în concret faptele și nici raportul de cauzalitate între pretinsele fapte culpabile ale intimatului și eventualul prejudiciu, sub acest aspect făcând doar supoziții urmare a faptului că, în actele contabile s-a constatat la momentul predării, o lipsă de materiale și echipamente.
Sarcina probei incumbă celui ce face o afirmație în fața justiției, iar susținerea unei eventuale lipse scriptice nu atrage,în mod automat, răspunderea civilă delictuală, fiind posibilă atragerea răspunderii doar după administrarea dovezilor care să conducă la concluzia că faptele enumerate au contribuit la producerea unui prejudiciu cert.
Pentru aceste considerente Curtea constată că apelul formulat de apelanta reclamantă este neîntemeiat astfel că în baza dispozițiilor art. 296. pr. civ va fi respins.
Cât privește apelul formulat de apelanta pârâtă, curtea constată că sunt incidente dispozițiile art. 274. pr. civ potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
În fața instanței de fond, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată atât prin concluziile scrise cât și prin concluziile orale formulate, depunând și dovezi cu privire la aceste cheltuieli, instanța omițând a se pronunța în vreun fel asupra acestui aspect.
Pentru aceste motive, Curtea admite apelul formulat de, schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă reclamantul la 31816 lei cheltuieli de judecată, achitate de pârâtă conform facturii seria B - nr. -/27.06.2007 și ordinului de plată aflat la fila 396 dosar fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1839/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă REGIA AUTONOMĂ - ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT ( - ), cu sediul în B,--8, sector 1.
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă REGIA AUTONOMĂ - ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă reclamantul la 31816 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - --- --
GREFIER,
Red.
Tehnodact. //4 ex./23.06.2009
- Secția a III-a Civ. -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
