Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 359/
Ședința publică din 07 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu judecător
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, 2, str.-, -5,.A,.7, județul A, împotriva deciziei civile nr.111 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul și cererea de repunere a cauzei pe rol au fost legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus de către recurentul-reclamant chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 13 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pentru cererea de repunere a cauzei pe rol.
Curtea, pune în discuție excepția privind nulitatea recursului declarat, având în vedere că recurentul nu a motivat recursul.
Recurentul-reclamant consideră că recursul este motivat în termen și solicită respingerea excepției iar pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată (depune la dosar note scrise).
CURTEA:
Constată că, prin cererea înregistrată la 21.11.2007, la Judecătoria Pitești, precizată ulterior la data de 9.01.2008 și 29.02.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul - pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata impozitului aferent începând cu anul 1996 și până în prezent, în valoare de 689 lei, înregistrarea pe numele pârâtului a autovehiculului marca 1300 cu nr.de înmatriculare 1.AG.5926, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a deținut în proprietate autovehiculul marca 1300 cu nr.de înmatriculare 1.AG.5926 pe care l-a înstrăinat unei persoane pe nume, iar în urma verificărilor efectuate de poliție, ca răspuns la cererea formulată de reclamant, s-a descoperit că autoturismul a fost deținut ultima oară de către pârât, astfel că acesta trebuie să fie obligat la plata impozitului aferent pe care reclamantul a continuat să îl plătească, precum și la înmatricularea mașinii pe numele acestuia.
Prin sentința civilă nr.1528/07.03.2008, Judecătoria Piteștia respins acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtului -, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a cumpărat cu factura nr.52303/17.11.1977 autoturismul 1300, cu capacitate cilindrică 1289, serie motor -, an de fabricație 1977 (fila 7) pe care susține că l-a vândut, autovehiculul rămânând înmatriculat pe numele său așa cum reiese din actele emise de către Primăria Mun. Pitești - Direcția Economică, Serviciul Constatare Persoane Fizice.
Reclamantul nu a depus vreun acte din care să rezulte înstrăinarea autovehiculului, însă în urma solicitărilor sale, A - Serviciul Poliției Rutiere a comunicat acestuia prin adresa nr.75524/22.05.2006 că a fost identificat numitul -, din a cărui declarație scrisă rezultă că în anul 1996 cumpărat un autoturism 1300 cu nr.1-AG- 5926 de la o persoană pe nume, cu domiciliul în comuna, județul A, autoturism pe care l-a vândut după circa 3 luni în târgul săptămânal din Municipiul Pitești unei persoane al cărei nume nu îl cunoaște și că nu a încheiat vreun act scris în acest sens, fără a se cunoaște alte date, autoturismul fiind dat în consemn agenților de poliție rutieră, cu precizarea că în cazul depistării în trafic i se vor reține plăcuțele și certificatul de înmatriculare.
Având în vedere că pârâtul a formulat aceleași apărări și în cursul judecății, susținând că nu a cumpărat autovehiculul de la reclamant, împrejurare confirmată chiar de reclamant la termenul din data de 7.03.2008 instanța a constatat că între cei doi nu a intervenit vânzarea - cumpărarea autovehiculului mai sus identificat, neexistând astfel vreun raport juridic care să îl oblige pe pârât în vreun fel și care să angajeze răspunderea lui contractuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, recurs ce a fost completat la data de 16.05.2008.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că intimatul pârât a recunoscut în declarația dată la poliție că a avut în posesie autoturismul marca 1300 cu nr.de înmatriculare 1.AG.5926 și a plătit impozitul pentru acesta în anul 1996, cu toate că i-a promis că va plăti impozitul până la perfectarea actelor.
A mai susținut recurentul că, într-adevăr, s-a vândut autoturismul lui, însă nu a putut să-l răscumpere de la acesta deoarece achitase integral prețul, iar în prezent acesta este decedat.
La termenul din data de 20.05.2008, în temeiul art.2821Cod procedură civilă, instanța a calificat calea de atac ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr.111 din 20 mai 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținând următoarele:
Conform facturii nr.52303/17.11.1977 și a actelor emise de către Primăria Municipiului Pitești - Direcția Economică, Serviciul Constatare Persoane Fizice, apelantul reclamant este proprietarul autoturismului 1300 cu o capacitate cilindrică 1289, serie motor -, an de fabricație 1977, acesta fiind înmatriculat pe numele său.
Reclamantul a înstrăinat autoturismul unei persoane pe nume care a înstrăinat-o la rândul său pârâtului -.
Din declarația pârâtului luată la A - Serviciul Poliției Rutiere și apărările formulate de acesta în fața instanței de fond, rezultă că în anul 1996, cumpărat de la o persoană pe nume autoturismul 1300 cu nr.de înmatriculare 1.AG.5326, autoturism pe care l-a vândut după aproximativ 3 luni, în târgul săptămânal din Municipiul Pitești unei persoane al cărei nume nu îl cunoaște, fără a încheia vreun act.
Potrivit disp.art.11 alin.4 din nr.OUG195/2002, republicată, "n cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului".
Întrucât radierea autoturismului de pe numele vânzătorului și înmatricularea lui pe numele cumpărătorului la organele de poliție și la organele financiare nu se poate face decât pe baza actului încheiat în condițiile legii, după valabila încheiere a contractului (în forma înscrisului sub semnătură privată), una dintre părți (oricare) refuză să se prezinte la organul competent, cealaltă parte este îndreptățită să intenteze o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra autoturismului în patrimoniul cumpărătorului (reclamant sau pârât), urmând ca radierea - înmatricularea să se facă pe baza hotărârii judecătorești.
Cum din probatoriul administrat în cauză a rezultat că între reclamant și pârât nu a intervenit vânzarea - cumpărarea autoturismului mai sus identificat și cum, pârâtul nu are nici calitatea de deținător al acestui autoturism, în mod corect, instanța de fond a reținut că între părți nu există vreun raport juridic care să-l oblige pe pârât în vreun fel și care să angajeze răspunderea lui contractuală.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, a declarat recurs reclamantul G, fără însă a-l motiva.
În ședința din 7 2008, Curtea din oficiu, a pus în discuția excepția privind nulitatea recursului, situație față de care va rămâne în pronunțare pe această excepție potrivit dispozițiilor art.162 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.303 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care se socotește de la comunicarea hotărârii atacate, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă, rezultă că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2, potrivit cu care motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanță, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Dacă recursul nu a fost motivat prin declarația de recurs, motivele de casare prevăzute în dispozițiile art.304 și urm. Cod procedură civilă, trebuie depuse obligatoriu în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Așa după cum rezultă din dovada de comunicare a deciziei civile aflate la fila 15 din dosarul instanței de apel, recurentul-reclamant a primit decizia la data de 29.07.2008, situație față de care trebuia să motiveze recursul în termen de 15 zile, iar acesta nu s-a conformat obligației legale care-i revenea.
Cum dispoziția imperativă a legii nu a fost îndeplinită și cum nu s-au ivit motive de ordine publică ce pot fi puse în discuția părților din oficiu, Curtea în baza dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă, va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.111 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./10.11.2008
GM/2 ex.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
