Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.36/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Anca
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC TRANS SA TG împotriva sentinței civile nr.1506 din data de 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 19 ianuarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constantă că prin sentința civilă nr.1506/2008 pronunțată de Tribunalul Covasnaa fost admisă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Trans SA Tg.S șia fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.500 lei reprezentând diferență garanție.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta SC Trans SA în contradictoriu cu reclamantul și a fost obligat reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtei - reclamante reconvenționale SC Trans SA suma de 3500 lei reprezentând prejudiciu material.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cererea reclamantului vizează obligația societății pârâte aceea de restituire a diferenței din garanția reținută reclamantului în suma de 3500 lei, iar obiectul cererii reconvenționale al pârâtului SC. TRANS SA - reclamantă reconvențională vizează obligația de plată al reclamantului - pârât reconvențional către societate în aceeași sumă cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat societății.
Cât privește petitul privind restituirea diferenței de garanție de 3500 lei reclamantului, instanța apreciază că este întemeiat pentru următoare considerente:
Art. 16 alin 1 din Legea nr 22/1969 privind angajarea gestionarilor stipulează că: "garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului sau de munca sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime."
Unitatea economică este obligată, în aceste cazuri, sa elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către Casa de Economii și Consemnațiuni în care să se arate ca titularul are dreptul sa ridice garanția". Conform alin 3 art. 16 din lege, când gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune la locul sau de munca și aceasta nu se acoperă integral în termen de o lună de la obținerea titlului executoriu definitiv, unitatea se va despăgubi din garanția în numerar constituită în favoarea sa.
Din aceste prevederi legale rezultă într-adevăr, potrivit apărărilor pârâtei, că suma constituită cu titlu de garanție nu se va elibera titularului in situația în care acesta a cauzat o pagubă in gestiune.
Însă, respectiva paguba trebuie sa fie constatată printr-un act, "titlu executoriu" din care să rezulte in mod cert că lipsa a fost cauzata de către gestionar, din culpa lui. Instanța reține că procesul-verbal de contravenție menționată în cauză nu constituie un titlu executoriu, în sensul prevederilor art. 16 din Legea nr. 22/1969.
conducătorului auto organelor de control rutier în sensul de a le prezenta toate documentele solicitate a fost urmată de aplicarea amenzii societății pârâte pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 15 lit. n din OG nr. 17/2002 aprobată prin Legea nr. 466/2003.
Totuși creanța societății la data promovării prezentei cereri nu era certă, lichidă și exigibilă, ci doar prin constatarea pagubei de către instanță, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii, sens în care consideră că cererea de restituire a garanției este întemeiată si atrage obligația corelativă a societății pârâte de restituire a acelei sume.
Însă cum s-a menționat în procesul verbal faptele descrise în cuprinsul acestuia au fost săvârșite de conducătorul auto.( Reprezentantul legal al societății nefiind de față.)
Ori în această situație conducătorul auto este prepusul societății săvârșind fapta din culpa lui, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cauzând prin atitudinea lui amendarea societății cu suma de 3500 lei.
În aceste condiții reclamantul reconvențional SC TRANS SA în calitate de comitent a suferit un prejudiciu cauzat de prepusul acestuia în accepțiunea prevederilor art. 1000 alin. 3 din Codul civil privind răspunderea civilă delictuală.
Potrivit art. 270 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial.
Prin urmare societatea pârâtă - reclamanta reconvenționala este îndreptățita să solicite obligarea reclamantului - pârât-reconvențional la repararea prejudiciului creat,motiv pentru care instanța va obliga pârâtul reconvențional să plătească suma de 3500 lei reclamantei reconvenționale SC. SA, reprezentând prejudiciu material suferit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu motivarea că această pârâtă nu a făcut vreo dovada a cheltuielilor ocazionate de acest proces.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC Trans SA Tg.S invocând prevederile art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a admis ambele acțiuni, respectiv atât acțiunea principală cât și acțiunea reconvențională astfel, recurenta nu a căzut în pretenții, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
În asemenea condiții, instanța de fond trebuia să aplice prevederile art.276 Cod procedură civilă respectiv să compenseze cheltuielile de judecată, constând în onorariul avocațial dovedit de reclamant și salariul consilierului juridic.
Examinând sentința în raport cu motivele de recurs și prin prisma prevederilor art.3041Cod procedură civilă, curtea reține că recursul este nefondat.
Potrivit art.276 Cod procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost admise numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În speță, instanța de fond a admis ambele acțiuni, respectiv, acțiunea principală și acțiunea reconvențională, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Curtea reține că prima instanță a procedat corect, fiind în imposibilitate a aplica prevederile art.276 Cod procedură civilă în condițiile în care reclamanta reconvențională nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate la fond.
În calea de atac a recursului, recurenta depune la dosar ca dovadă o adeverință prin care se atestă că are angajat cu contract de muncă, cu timp parțial, un jurisconsult pentru care achită lunar un venit net de 438 lei, sumă pentru care solicită compensarea cu suma de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de reclamant, respectiv, onorariu avocațial.
Curtea nu poate lua în considerare suma de 438 lei reprezentând cheltuieli de judecată reclamantă de recurentă, întrucât acesta nu a dovedit că plata a fost efectuată pentru prezenta pricină și conform adeverinței anexate ca probă la dosar, aceasta a fost achitată cu titlu de salariu cuvenit jurisconsultului în baza contractului part time încheiat între părți pentru întreaga sa activitate juridică și nu exclusiv pentru asistența juridică acordată prezentei cauze.
Prin urmare, nefiind dovedite de recurenta reclamantă reconvențională cheltuielile de judecată ocazionate cu prezenta cauză, în speță nu sunt aplicabile prevederile arr.276 Cod procedură civilă privind compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține ca legală sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC " Trans" SA Tg.S împotriva sentinței civile nr.1506/2008 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.-/21.01.09
Tehnored. 22.01.2009 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Daniel Marius Cosma, Anca
