Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 360/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 360/R/2008 | |
Ședința publică din 07 februarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Tania Antoaneta Couți Ioan | - - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul DE ȘI ARTĂ- împotriva sentinței civile nr.2197 din 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul - având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent, consilier juridic, lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatului. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 30 ian.2008, pârâtul-intimat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul reclamantului-recurent, consilier juridic depune delegație specială la dosar și arată că a luat cunoștință despre întâmpinarea depusă la dosar. De asemenea, arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent solicită admiterea recursului. Cu privire la prima excepție arată că a fost o eroare de dactilografiere. De asemenea, arată că pe rolul Tribunalului Sălaja existat un alt dosar în care toți pârâții din dosarele care se află pe rolul Curții de Apel Cluj erau părți, acest dosar avea același obiect, dar nu cunoaște motivul pentru care instanța de fond nu a conexat aceste dosare. La solicitarea instanței, arată că obiectul dosarului mai sus menționat era anularea deciziei de imputare. De asemenea, arată că în data de 5 februarie 2008 a mai avut patru cauze pe aceeași temă, iar Curtea de Conturi prin Decizia nr.30/20 dec.2004 a solicitat sumele acordate în baza HG281/1993. Precizează că în art.8 lit.b din HG281/1993 se specifică că sporul prevăzut în această hotărâre se atribuie în baza unei liste date de Consiliul de Administrație. Învederează instanței că este de puțin timp consilier juridic la Muzeul de Istorie și Artă- Z, că a făcut verificări și a constatat aspectele mai sus arătate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2197/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului DE ȘI ARTĂ Z împotriva pârâtului, referitoare la obligarea acestuia la restituirea sumei de 2578 lei actualizată cu rata inflației, reprezentând spor de încordare psihică acordat nelegal.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâtul este încadrat la Muzeul Județean de Istorie și Artă Z la secția arheologie și Complexul arheologic.
Începând cu anul 1997 pârâtul a beneficiat de sporul pentru condiții de muncă deosebite și activități ce presupun încordare psihică foarte ridicată.
Potrivit art.8 lit.b din nr.281/17 iunie 1993, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate sporuri pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebite de până la 15% din salariul de bază.
Față de acest text se impune o primă observație și anume că sunt două situații deosebite pentru care se poate acorda sporul: prima situație se referă la activități ce implică încordare psihică foarte ridicată și a doua se referă la condiții de muncă deosebite.
Regulamentele nr.6366 și nr.1132/1993, emise în temeiul art.8 din nr.28 1/1993, prevăd că sporul de până la 15% din salariul de bază se acordă personalului de supraveghere din muzee, trezorerii, din unitățile bugetare de cultură, care asigură securitatea obiectivelor de patrimoniu.
Totodată, aceste regulamente prevăd că "Nominalizarea personalului care beneficiază de spor și stabilirea procentelor de spor, se face de Consiliul de Administrație, În raport cu sarcinile de muncă ce revin personalului respectiv".
Din fișa postului rezultă că pârâtul are ca sarcini de serviciu, printre altele, cunoașterea detaliată a patrimoniului arheologic, arhivarea și gestionarea întregii informații referitoare la depozitul propriu, completarea colecțiilor Muzeului cu materiale arheologice rezultate din săpături arheologice proprii, evidența, conservarea, gestionarea materialului rezultat din cercetarea proprie sau avut deja în gestiune, participă la clasarea bunurilor din patrimoniul cultural național.
Activitatea de arhivare și gestionare presupune, printre altele, inventarierea periodică a obiectelor de patrimoniu, operațiune care se efectuează pentru asigurarea securității, deci și a pazei bunurilor de patrimoniu, pe de o parte, și În vederea clasării bunurilor culturale mobile, În conformitate cu Normele de clasare a bunurilor culturale mobile aprobate prin Ordinul nr.2053/17 mai 2002 emis de ministrul culturii și cultelor.
Faptul că pârâtul desfășoară activități de trezorerie rezultă și din Ordinul de clasare nr.2328/21.07.2004 emis de ministrul culturii și cultelor.
Activitatea de pază, de gestiune este evidentă câtă vreme pârâtul are un depozit propriu, unde sunt transportate, sub condiția responsabilității privind integritatea, bunurile de patrimoniu descoperite prin săpăturile arheologice efectuate.
Prin clasare, potrivit art.5 din Norme, se înțelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural național mobil, fond și tezaur.
Declanșarea procedurii are loc la cerere sau din oficiu (art.9), nu la inițiativa muzeografului, astfel că, criticile aduse în acest sens pârâtului nu sunt întemeiate.
Din analiza actelor normative incidente și a fișei postului raportat la condițiile concrete de desfășurare a activității, se concluzionează că pârâtul este în drept să beneficieze de sporul de 15% din salariul de bază prevăzut de art.8 lit.b din nr.HG281/1993.
Aceste activități de pază și trezorerie sunt efectuate de pârât pentru că Muzeul Județean de Istorie și Artă Z nu are personal specializat încadrat pentru aceste activități, fapt recunoscut în ședința publică de azi.
Separat de acest fapt, pârâtul ca și ceilalți angajați din cadrul Secției arheologie, își desfășoară activitatea în condiții de muncă deosebite, potrivit dispozițiilor art.8Iit.b din nr.HG281/1993, partea a doua.
De altfel, prin decizia nr.30/20 decembrie 2004, Camerei de Conturi S Direcția de Control Financiar Ulterior, nu se constată că pârâtul nu ar avea dreptul la acest spor - ca de altfel și ceilalți beneficiari - ci faptul că Consiliul de Administrație nu a stabilit pentru anul 2003 lista nominală a personalului.
Pentru anul 2002 pârâtul a beneficiat de acest spor în temeiul unei liste nominale aprobate de Consiliul de Administrație, fapt recunoscut de părți.
Or, activitățile ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau condițiile de muncă deosebite nu s-au schimbat, nici dispozițiile legale care reglementează acordarea sporului, astfel că lista nominală aprobată de Consiliul de Administrație pentru anul 2002 își produce valabilitatea și în anii următori, deci și pentru anul 2003, câtă vreme lista respectivă - odată aprobată în condiții legale - nu a fost anulată sau modificată.
Nici o dispoziție legală nu obligă ca lista nominală cu personalul ce ar beneficia de sporul prevăzut de art.8 litb din nr.281/1993, să fie întocmită și aprobată anual, ori la lege nu se poate adăuga.
Față de cele ce preced, se concluzionează că pârâtul a desfășurat activitate ce intră sub incidența dispozițiilor art.8 litb din nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, că aprobarea listei nominale din 2002 își produce efectele și pentru viitor, astfel că plata sporului de 15% din salariul de bază este legală, acțiunea reclamantei urmând să fie respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul de Administrație al Muzeului Județean de Istorie și Artă din Z, solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței și, în urma rejudecării cauzei pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivele de recurs arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că pârâtul desfășoară activități de trezorerie în temeiul Ordinul de clasare nr. 2328 din 21.07.2004 emis de ministrul culturii și cultelor. Acest ordin se referă la obținerea calității de trezorier de către un alt angajat al muzeului, care gestionează lucrările de pictură, reclamantul depunând ordinul la dosar pentru a înlesni înțelegerea diferenței dintre trezorier și gestionar de obiecte de patrimoniu, pârâtul fiind doar gestionar, așa cu este consemnat în fișa postului, atribuțiune profesională curentă și obligatorie, nu suplimentară, fapt pentru care nu intră în categoria angajaților nominalizați pentru acordarea sporului prevăzut de art. 8 din HG281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Potrivit articolului de lege invocat mai sus: " În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate sporuri personalului de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu. concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și cale ale administrației publice cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor". La litera "b" din articolul prezentat mai sus se menționează: " pentru activitățile ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebită, un spor de până la 15% din salariul de bază".
După cum se observă din textele de mai sus, sporul prevăzut la art.8, lit. "b" din HG281/1993 nu are un caracter imperativ ci unul opțional, aspect care rezultă din textul de lege "în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate sporuri", și mai mult, aceste sporuri au caracter opțional și se pot acorda doar personalului de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu, personalului de supraveghere din muzee, trezorieri, din unitățile bugetare de cultură care asigură securitatea obiectivelor de patrimoniu, și nicidecum altor categorii de personal, care nu au în fișa postului atribuțiuni privind paza obiectivelor de patrimoniu.
Cu toate acestea, instanța de judecată a apreciat că pârâtul ar fi îndreptățit la acordarea sporului, făcând o confuzie între ceea ce înseamnă activitatea de gestionare și cea de pază, ultima fiind asigurată pentru instituție de către gardienii publici locali, și nu de gestionarii de depozite, așa cum este pârâta.
Faptul că sporul în cauză s-a acordat nelegal, a fost constatat și de Camera de Conturi S, care prin Decizia nr. 30 din 20.12.2004 a obligat Muzeul Județean de Istorie și Artă din Z să efectueze operațiunile de recuperare a sumelor acordate nelegal ca sporuri, a unui număr de 19 angajați ai muzeului, din care 10 angajați au restituit suma în cauză, 9 angajați au restituit-o parțial, printre care și pârâtul, deoarece la momentul respectiv a recunoscut că a încasat sporul în condiții nelegale.
Directorul instituției, în baza unor documente elaborate poate atribui calitatea de trezorier angajatului care va gestiona bunurile culturale mobile clasate în categoria juridică "". Numai în aceste condiții un angajat al muzeului dobândește calitatea de trezorier și poate beneficia de sporul prevăzut la art.8, lit. "b" din HG281/1993 pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebită, în cuantum de până la 15% din salariul de bază.
Prin întâmpinarea de la 8-10, pârâtul - solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.2192 din 5.11.2007 a Tribunalului Sălaj, ca legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de ordine publică, iar pronunțarea asupra ei este obligatorie chiar și în stadiul procesual al recursului. În speță situația recurentului nu se înrăutățește în propriul recurs, situația acțiunii sale rămânând aceiași, anume fiind respinsă la fond rămâne respinsă dar nu pe fond, ci pe cale de excepție.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 53/2000 "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului." iar potrivit art. 73 lit. d din Legea nr. 168/1999 "Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează: d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute de salariați în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."
În speță obiectul acțiunii este restituirea unei sume reprezentând spor de încordare psihică acordat pentru anul 2003.
Cu privire la aceste sume restituirea lor se putea cere separat pentru fiecare lună, dreptul la acțiune fiind născut începând cu ianuarie 2003 și până în decembrie 2003, pentru fiecare lună dreptul la acțiune curgând distinct, astfel că acțiunea putea fi formulată pentru luna ianuarie 2003 cel târziu în ianuarie 2006 și așa mai departe, pentru luna decembrie 2003 acțiunea putând fi formulată cel târziu în luna decembrie 2006.
Cum acțiunea a fost formulată doar la data de 14.09.2007 pentru tot cursul anului 2003 rezultă că a fost introdusă cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de textele legale sus indicate.
Față de soluția adusă asupra excepției este inutilă analiza criticilor formulate în recurs.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul JUDEȚEAN DE ȘI ARTĂ împotriva sentinței civile nr. 2190 din 5 nov.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul DE ȘI ARTĂ- împotriva sentinței civile nr.2197 din 05 noiembrie 2007 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/10.03.2008
Jud.primă instanță: P,
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Tania Antoaneta Couți Ioan
