Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 361/
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentele reclamante și, ambele cu domiciliul procesual ales în C,-, -. B,. 64, județul C, împotriva deciziei civile nr. 223, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 31 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și, ambii domiciliați în C,-, -. C,. 46, județul C, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29 octombrie 2009 pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 24.04.2007 reclamantele și au chemat în judecată pârâții și solicitând instanței să oblige pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie apartamentul din C,-, -. C,. 46.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că se legitimează ca proprietare ale imobilului în baza titlului de proprietate nr. 20356 din 21.08.1978 prin care soții și au dobândit apartamentul.
Imobilul a trecut în proprietatea Statului prin preluare în baza Decretului nr. 223/1974, fără plată, fapt ce determină calificarea preluării ca fiind abuzivă.
Susțin reclamantele că prin acțiune solicită ca instanța să compare titlurile de proprietate deoarece titlul pârâților este un contract de vânzare-cumpărare încheiat la 6.03.1997 cu C, titlu imperfect din cauza încălcării legii la încheierea lui și pentru reaua-credință a vânzătorului, care a înstrăinat un bun ce nu-i aparținea.
Arată reclamantele că motivele de nelegalitate ale titlului pârâților invocate în prezenta acțiune sunt diferite de motivele analizate cu prilejul acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Prin întâmpinare, pârâții și au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, întemeiată pe prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, text care reafirmă principiul general de drept conform căruia legea specială reprezintă excepția și se aplică prioritar față de legea generală. În această materie legea specială este Legea nr. 10/2001 și nu se mai pot aplica prevederile din Codul civil.
De asemenea, pârâții au afirmat buna lor credință la încheierea contractului și valabilitatea titlului lor de proprietate și au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, pentru neacceptarea succesiunii tatălui său.
Prin sentința civilă nr. 6564 din 14 aprilie 2008 Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Prima instanță a reținut că reclamanta a acceptat succesiunea tatălui său, decedat în canada, prin primirea unei sume de bani cu titlu de moștenire rămasă la deces și că, acționând în această calitate, reclamanta justifică legitimarea procesuală activă.
Pe fondul cauzei judecătoria a reținut că deși preluarea imobilului s-a făcut printr-un act abuziv al Statului, acțiunea în revendicare nu poate fi admisă pentru că s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă că actul prin care au cumpărat pârâții a fost încheiat cu bună-credință, aceștia având credința că vânzătorul este proprietarul bunului, în condițiile în care foștii proprietari nu i-au notificat pe pârâți în legătură cu intenția de redobândire a bunului și nici nu au întreprins demers pentru restituirea bunului.
A stabilit instanța că menținerea juridică a actului de înstrăinare a bunului altuia consolidează transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul subdobânditorului.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantele și a fost respins ca nefundat prin decizia civilă nr. 223/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În motivarea tribunalul a arătat că deși nu există autoritate de lucru judecat în raport cu acțiunea în nulitatea contractului de vânzare, statuarea asupra respectării dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și buna-credință cumpărătorilor a intrat în autoritate de lucru judecat, nefiind posibil să se înlăture efectele unei hotărârii judecătorești irevocabile.
A fost considerată ca fiind o justificare suficientă respingerea acțiunii în revendicare prin preferința dată actului de vânzare a cărui valabilitate a fost irevocabil stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele și invocând nelegalitatea hotărârii în raport cu prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod proc. civilă.
Au susținut recurentele că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel cu care a fost investită, inclusiv asupra problemei procedurale a analizei în cadrul acțiunii în revendicare și a altor vicii ale unui titlu de proprietate.
Nu a fost analizat motivul referitor la lipsa consimțământului lui la încheierea actului de vânzare cumpărare și nici cel referitor la inaplicabilitatea mandatului tacit în materia cumpărării bunului imobil conform Legii nr. 112/1995. De asemenea, nu a fost analizată semnificația corespondenței dintre familia și autoritățile locale în legătură cu cererea de restituire a bunului formulată în temeiul Legii nr. 112/1995.
Reținând că hotărârea pronunțată anterior nu poate fi înlăturată și să se constate situație contrară celei stabilite prin prima hotărâre irevocabilă, instanța a îngrădit accesul reclamantelor la justiție, pentru că nu au fost analizate aspectele noi care nu au făcut obiectul judecății în primul proces și care sunt vicii ale titlului cu care se legitimează pârâții.
Susțin recurentele că în mod greșit instanța de apel nu a făcut aprecieri cu privire la nelegalitatea contractului semnat numai de către, în lipsa unui mandat din partea soțului acesteia, aspect ce determină convingerea încheierii cu rea credință a actului, în contextul corespondenței primite de cumpărători de la Consiliul Local cu o zi înainte de semnare, corespondență prin care li se aducea la cunoștință de existența cererii de restituire a bunului.
Soluția a fost dată cu ignorarea prevederilor art.1 alin. 4 și art. 13 din HG nr. 11/1997 pentru că în cauză s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că imobilul a fost preluat prin nerespectarea prevederilor Decretului nr. 223/1974 situație în care comisiile locale trebuiau să aducă clarificările necesare impuse prin art. 13, vânzarea bunului în lipsa acestor clarificări fiind o dovadă a relei credințe și a conivenței părților contractante la încheierea actului de vânzare cumpărare.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile formulate de reclamante, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Exigențele de motivare stabilite prin art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului impun judecătorului să examineze efectiv cererile, mijloacele și argumentele părților, să dea un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză, fără ca prin aceasta să trebuiască să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
În speță, prin motivele de apel formulate reclamantele au invocat chestiuni referitoare la calea de atac, la admisibilitatea acțiunii în revendicare precum și critici referitoare la aprecierea modului în care instanța de fond a raportat aspectele noi de nelegalitate a contractului de vânzare cumpărare la puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
În dezvoltarea acestor motive, în referire la ultimul motiv de apel, reclamantele au susținut că lipsa consimțământului pârâtului la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și lipsa mandatului dat soției sale pentru semnarea contractului precum și conținutul corespondenței dintre pârâți și Consiliul Local C sunt tot atâtea motive noi de nelegalitate a vânzării și argumente suficiente pentru a aprecia asupra relei credințe a părților contractante, în scopul înlăturării preferinței acordate de instanța de fond actului prezentat de pârâți.
Toate acestea sunt însă argumente asupra cărora tribunalul a răspuns în mod implicit atunci când le-a înlăturat printr-un argument general, instanța arătând că susținerile din apel nu au fundament câtă vreme "nu se poate nesocoti cele hotărâte în litigiul privind constatarea nulității vânzării", instanța care judecă acțiunea în revendicare nefiind "în măsură să analizeze sau să pună la îndoială legalitatea vânzării indiferent de motivele noi invocate, pentru că altfel s-ar nesocoti principiile de bază ale procesului civil precum și stabilitatea raporturilor juridice".
Curtea constată în aceste condiții că tribunalul a stabilit că în raportul dintre aplicarea principiului puterii lucrului judecat și argumentele noi privind reaua credință a cumpărătorilor imobilului revendicat primează aplicarea principiului pentru că nu este posibil să se înlăture efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Această statuare este de altfel corectă în condițiile în care instanța nu putea să ignore efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, analizată aici ca prezumție, ca mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) Cod civil), iar nu ca excepție procesuală (conform art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă) și care demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în cel de-al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, respectiv aceea a bunei credințe a cumpărătorilor la încheierea actului, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) civ. în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Împrejurarea că în primul proces s-a invocat reaua credință a cumpărătorilor față de corespondența purtată de aceștia cu Consiliul Local C (chestiune reiterată și în această cauză de către reclamante) și nevalabilitatea contractului încheiat prin încălcarea prevederilor HG nr. 11/1997 (aspect de asemenea reiterat în prezent), iar în această cauză, pe lângă cele invocate anterior s-a susținut și reaua credință a cumpărătorilor dedusă din lipsa mandatului dat soției sale de către cumpărătorul nu deschide, contrar aprecierii reclamantelor, calea unei noi analize a bunei credințe a cumpărătorilor și a valabilității contractului încheiat în martie 1997.
O nouă analiză sub acest aspect nici nu ar mai putea fi făcută fără încălcarea termenului special de prescripție de un an prevăzut de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Nici susținerea că prin soluția adoptată ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil nu este întemeiată.
Dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În speță, principiul autorității de lucru judecat căruia i s-a dat eficiență corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Pe de altă parte, accesul la justiție al reclamantelor nu a fost încălcat câtă vreme instanța de fond a procedat la analiza comparativă a titlurilor de proprietate opuse de părți, dând eficiență titlului pârâților, iar tribunalul nu a găsit nici un motiv de reformare a primei sentințe.
În fine, reținând că aspectul referitor la nelegalitatea contractului de vânzare cumpărare dedusă din lipsa mandatului dat soțului de unul dintre cumpărători a fost analizat corespunzător de către prima instanță - care a reținut că la dobândirea unui bun funcționează între soți prezumția existenței mandatului tacit și că oricum dreptul de locațiune asupra bunului aparținea regimului comunității de bunuri, iar dl. a ratificat ulterior actul încheiat de soție în numele său - și că instanța de apel a aplicat corect principiul puterii de lucru judecat, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
La cererea intimaților pârâți și, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat dovedit în cauză cu chitanța nr. 52/26.08.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele reclamante și, ambele cu domiciliul procesual ales în C,-, -. B,. 64, județul C, împotriva deciziei civile nr. 223, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 31 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și, ambii domiciliați în C,-, -. C,. 46, județul C, ca nefondat.
Obligă recurentele la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ptr. Grefier,
- -
aflată în concediu medical,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef,
Jud. fond -
Jud. apel - -
Red.dec.jud./21.12.2009
Tehnored.disp./2ex./23.12.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
