Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 388/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 388
Ședința publică din 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții și, ambii domiciliați în municipiul D,-, județul B și reclamanții și, ambii domiciliați în municipiul D,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 80 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns pârâta recurentă și reclamanții recurenți și, asistați de avocat, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reclamantul recurent precizează faptul că procesul-verbal de punere în posesie nr. 14012 din 18 august 2000 al Comisiei de aplicare a Legii Fondului funciar D nu a respectat planul de situație de la momentul dobândirii imobilelor, dar nu au formulat acțiune în instanță pentru anularea procesului verbal, adresându-se doar Primăriei în acest sens.
Mai precizează că nu sunt de acord nici cu intabularea casei, nici cu terenul curte aferent, întrucât nu a existat o hotărâre judecătorească în acest sens.
Întrebați fiind cu privire la terenul de sub casă, arată că nu dețin titlu de proprietate pentru acesta.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriului. Arată că ei nu mai au altă intrare în imobil decât cea din față, iar prin construirea acelui perete despărțitor, din termopan, li se împiedică intrarea în imobil. Pârâții mai au și altă intrare în imobil, prin spate astfel că nu sunt îngrădiți în nici un fel de a pătrunde în imobil. Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți.
Avocat, pentru reclamanții recurenți și, solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâților și admiterea recursului declarat de reclamanți, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu lămurește litigiul dintre părți, nu au fost avute în vedere schițele și actele de vânzare-cumpărare a imobilului precum nici Ordinul Prefectului. Nu există efectuate măsurători în teren, iar procesul verbal din 18.08.2000 s-a făcut din birou și nu prin măsurători la fața locului. Solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
La data de 5 iunie 2007 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia din urmă să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 50 mp teren pe care se află o verandă, precum și să se dispună grănițuirea proprietății lor învecinate conform actelor de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că au calitatea de proprietari asupra unei părți dintr-o casă de locuit și asupra a 786,8 mp teren aferent, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 794 din 11 iunie 1977 și Ordinului Prefectului județului B nr. 16 din 1 iunie 1992 și că pârâții, care ocupă cealaltă parte din casă, au acaparat abuziv parte din construcție și parte din terenul lor.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare, în care au arătat că au dobândit imobilul construcție și teren aferent prin moștenire testamentară de la testatoarea, cumnata reclamantului, conform celor menționate în certificatul de moștenitor nr. 175 din 28 iulie 2006.
Au menționat că ei ocupă aceleași încăperi pe care le-au cumpărat sau edificat prin adăugare ( fratele reclamantului ) și soția acestuia, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 795 din 4 iulie 1977, precum și terenul în suprafață de 744 mp ce a fost atribuit în proprietate prin Ordinul Prefectului nr. 18/1993.
Pe calea cererii reconvenționale au solicitat ca reclamanții să fie obligați să ridice amenajarea constructivă pe care au edificat-o fără autorizație și fără acordul lor, la intrarea principală din imobil, prin care s-a realizat o separare materială a acesteia, fără corespondență în actele de proprietate.
Deosebit au solicitat ca reclamanții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie veranda din componența casei, despre care afirmă că aceștia au ocupat-o abuziv.
Prin sentința civilă nr. 916 din 30 iunie 2008 Judecătoria Dorohoia respins ca neîntemeiată atât acțiunea introductivă a reclamanților, cât și cererea reconvențională formulată de pârâți.
În motivare s-a reținut că veranda proprietatea reclamanților este ocupată de aceștia, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 480 Cod civil, că nu s-a dovedit că vreuna dintre părți ar fi ocupat teren din porțiunea celeilalte, ambele deținând în plus față de suprafețele din actele de proprietate, respectiv că posesiile lor sunt delimitate printr-un gard edificat de mai multă vreme, despre care nu s-a făcut dovada că ar fi fost mutat. A reținut, în ce privește terasa din fața casei, că nu există nicio convenție care să determine modalitatea de folosire a acestei, încât a apreciat că fiecărei părți i se cuvine din ea.
Împotriva acestei hotărâri părțile au formulat cereri de recurs, calificate ulterior ca fiind apeluri.
Reclamanții și au invocat că nu există un impediment legal la admiterea cererii lor de grănițuire, susținând că și cererea lor în revendicare a fost greșit soluționată.
Pârâții și au criticat soluția de respingere a cererii lor reconvenționale, solicitând obligarea reclamanților la a demola construcția termopan de separare accesului prin intrarea din fața imobilului.
Au subliniat că terasa din față a construcției nu a reprezentat niciodată cale de acces în imobil și că amenajarea tip termopan a fost realizată de soții și în anul 2007, fără autorizație și profitând de lipsa lor de la locuință.
Prin decizia civilă nr. 80 A din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșania fost respins ca nefondat apelul declarat de și și s- admis apelul declarat de și, fiind schimbată în parte sentința și admisă în parte acțiunea reclamanților, în sensul stabilirii liniei de hotar provizorii conform schiței întocmită de expertul.
S-a reținut, în motivare, că ambele părți posedă acte de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, fără ca acestea să fi primit o delimitare concretă și strictă, necesară identificării în teren a suprafețelor înscrise în ele. În consecință, s-a apreciat că terenul construit revine deținătorului construcției, iar proprietatea asupra extinderii constructive revine, respectiv pârâtului. S- considerat că linia de hotar dintre ceea ce posedă părțile în proces urmărește gardul despărțitor edificat încă de pe vremea când proprietar al imobilului era autorul reclamanților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții și, cât și pârâții și.
În motivarea recursului lor reclamanții au arătat că hotărârea pronunțată nu soluționează disensiunile dintre părți și nu rezolvă litigiul nici cu privire la revendicare, nici la grănițuire. A arătat că se impunea ca expertul constructor să identifice încăperile ce au făcut obiectul vânzării cumpărării, încăperile înscrise în plus în certificatul de moștenitor, încăperile existente la ora actuală și deținute de.
În ce privește terenurile, au arătat că în contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților este specificată clar suprafața cumpărată, în timp ce în actul de dobândire a proprietății de către autorul pârâților nu este prevăzută decât suprafața aferentă construcției. Au mai arătat reclamanții că, la vremea respectivă, au cumpărat o magazie și o fântână pe terenul proprietatea lor, însă de acest aspect nu au ținut cont nici instanța și nici experții.
La rândul lor, pârâții au criticat respingerea cererii reconvenționale pe care au formulat-o, arătând că după vânzarea celor două apartamente, ușa din holul nr. 1 cumpărat de fost înfundată, astfel că intrările în cele două apartamente erau cu totul separate, reclamanții intrând pe ușa din spate, iar autorul pârâților pe cea din fața casei, situație care ar fi trebuit să se mențină și în prezent prin înlăturarea construcției separatoare edificată de reclamanți.
Analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere motivele de recurs invocate de părți, care pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
Soluțiile pronunțate atât la instanța de fond cât și în apel nu au avut în vedere două acte esențiale pentru tranșarea litigiului dintre părți, și anume procesele verbale de punere în posesie emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 D, nr. 14012 din 18 august 2000 privind pe reclamantul și nr. 13973 din 18 august 2000 privind pe, întocmite ca urmare a emiterii Ordinelor Prefectului nr. 16/1992, respectiv nr. 19/1993. Fiind esențiale în analizarea întinderii dreptului de proprietate al părților, în condițiile în care terenul aferent imobilului cumpărat în anul 1997 de către aceștia a trecut în proprietatea statului, aceste acte trebuiau avute în vedere la grănițuirea proprietăților și la soluționarea capătului de cerere privind revendicarea, fiind singurele care puteau oferi certitudinea amplasamentului suprafețelor la care se referă. Soluționând cauza fără a avea în vedere schița terenului și amplasamentul stabilit de comisie la emiterea Ordinului Prefectului nr. 16/1992 și a Ordinului Prefectului nr. 18/1993, atât instanța de fond cât și cea de apel au soluționat cauza fără intra în cercetarea fondului, motiv pentru care Curtea, în temeiul art. 312 pct. 3 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursurile și, casând ambele hotărâri, va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanțele vor administra probele necesare stabilirii amplasamentului suprafețelor atribuite părților, urmând a avea în vedere criticile acestora expuse în declarațiile de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții și, ambii domiciliați în municipiul D,-, județul B și reclamanții și, ambii domiciliați în municipiul D,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 80 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Casează ambele hotărâri respectiv decizia civilă nr. 80 A din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani și sentința civilă nr. 916 din 30 iunie 2008 a Judecătoriei dorohoi și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei dorohoi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/22.12.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
