Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--11.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant împotriva sentinței civile nr.788/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, lipsă părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.02.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru 04.03.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie. . termenul de pronunțare, pârâtul apelant a depus la dosar concluzii scrise, prin registratura instanței
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin sentința civilă nr. 788/15.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâtului și a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului înscris în CF nedefinitivă nr.62771 A sub A 1-3, în suprafață de 40.900 mp, arabil în extravilan cu vecinătăți N- 1930/3/30, E-Cn 1901/8, S-A 193/3/32, V-De 1900.
A anulat în parte certificatul de legatar nr. 167/3 iulie 2001 pentru suprafața de teren indicată anterior.
L-a obligat pe pârât să predea reclamanților suprafața de 40.900.
A îndrumat Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară să rectifice cartea funciară, în sensul întabulării dreptului de proprietate al reclamanților.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 9.628 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamanții și l-au chemat în judecată pe pârâtul și au solicitat instanței să constate că ei sunt proprietarii imobilului înscris în CF cu caracter nedefinitiv nr.62771 A sub A-I -3, în suprafață de 40.900 mp, constând în arabil în extravilan cu vecinătăți N-/3/30, E- Cn 1901/8, S-A 193/3/32, V- De 1900; au mai solicitat să se constate că testamentul numitei, autentificat la 18.06.1993, nu a avut ca obiect imobilul înscris în CF cu caracter nedefinitiv nr.62771 A; în subsidiar, în măsura în care se reține că testamentul a avut ca obiect acest imobil, să se constate nulitatea absolută parțială a acestui testament pentru nevalabilitatea obiectului său, respectiv lipsa calității testatoarei de proprietară a imobilului; de asemenea, în subsidiar, în măsura în care se respinge cererea de constatare a nulității absolute a testamentului respectiv, a cerut să se constate inopozabilitatea față de reclamanți a testamentului respectiv, a certificatului de legatar nr. 167/3.07.2001, emis pentru pârâtul, precum și a înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului; totodată, reclamanții au solicitat să se dispună obligarea pârâtului la predarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului respectiv, rectificarea CF cu caracter nedefinitiv nr.62771 A în sensul radierii înscrierilor referitoare la dreptul de proprietate al pârâtului și înscrierii dreptului lor de proprietate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii numitei, decedată la data de 6.04.2002.
lor a încheiat în data de 30.04.1997 un contract de întreținere cu numita, contract autentificat sub nr.1347/30.04.1997, prin care transmitea liber de sarcini terenul arabil în suprafață de 4 ha și 4500 mp, dobândit de aceasta prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr.2541/6.10.1995.
Reclamanții susțin că, dată fiind situația ambiguă a terenurilor identificate prin titluri de proprietate, datorată nefinalizării lucrărilor de cadastru, nici numita și nici ei, în calitate de moștenitori ai acesteia, nu au făcut demersuri în vederea deschiderii unei cărți funciare provizorii. În cursul anului 2006, au aflat întâmplător de existența CF cu caracter nedefinitiv nr. 62771 A, în care erau menționate și terenurile care au făcut obiectul contractului de întreținere, încheiat în data de 30.04.1997 între și; terenurile au fost întabulate de pârâtul, în calitate de moștenitor al numitei, în temeiul unui testament autentificat la 18.06.1993.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctei, decedată la 6 aprilie 2002, în favoarea acestora eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 142/2002. La 30 aprilie 1997, a încheiat cu numita un contract de întreținere autentificat sub nr. 1347/1997 prin care transmitea liber de sarcini un teren arabil în suprafață de 4 ha și 4500. pe care îl dobândise în baza Legii nr. 18/1991, existând și titlul de proprietate nr.254/1995. La scurt timp după încheierea contractului de întreținere, a decedat, respectiv la 22 mai 1997.
Prin testamentul încheiat la 18 iunie 1993, a lăsat întreagă avere care va exista la data decesului ei în favoarea pârâtului . Acesta, prin certificatul de legatar nr. 167/3 iulie 2001, dobândit cu titlu de legatar universal întreaga moștenire.
La data când a decedat, terenul în litigiu nu se mai afla în patrimoniul acesteia, făcând obiectul contractului de întreținere. Testamentul, care este valabil doar pentru cauză de moarte, viza averea defunctei la data decesului acesteia, ori terenul în cauză nu mai putea face obiectul moștenirii.
Apărarea pârâtului că a folosit terenul încă din 1994 nu poate fi primită, el neavând nici un titlu; pârâtul, cu toate că era legatar universal, a solicitat dezbaterea succesiunii în 2001, la 4 ani de la decesul numitei.
Împotriva sentinței civile nr. 788/15.10.2008 a Tribunalului Arada declarat apel în termenul legal pârâtul.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv anularea certificatului de legatar, în condițiile în care reclamanții au solicitat instanței constatarea inopozabilității acestuia față de ei, iar inopozabilitatea nu duce la nevalabilitatea actului, ci doar la inopozabilitatea efectelor juridice ale actului, de altfel valabil.
Pârâtul a susținut, de asemenea, că i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât prima instanță nu a pus în discuție cererea sa pentru proba cu martori, cu care dorea să dovedească starea de fapt pe care o expusese în întâmpinare, mai precis starea de sănătate a numitei în momentul încheierii contractului de întreținere, precum și faptul că el a fost cel care întreținut-o și înmormântat-
Pârâtul a susținut și că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Fiind o acțiune în revendicare, a arătat pârâtul, iar fiecare parte a invocat un titlu provenind de la același autor, instanța trebuia să procedeze la o comparare a titlurilor.
Titlul său e preferabil, a susținut pârâtul, întrucât este întabulat în cartea funciară, spre deosebire de al reclamanților, care nu l-au întabulat și nu s-au aflat niciodată în posesia terenului și, în plus, este întărit printr-un contract provizoriu de vânzare- cumpărare, încheiat cu la 27.07.1994.
Reclamanții și au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe.
În susținerea întâmpinării, au arătat că au solicitat prin acțiune anularea testamentului,iar anularea actului principal atrage și desființarea actului subsecvent, în cazul de față certificatul de legatar, potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
Pe de altă parte, au arătat reclamanții, certificatul de legatar face dovada doar a calității de moștenitor și a cotei ce se cuvine fiecărui moștenitor, iar nu a componenței masei succesorale.
În ceea ce privește proba cu martori, au arătat că motivul audierii acestora excede obiectului cauzei, întrucât nu s-a formulat o cerere reconvențională pentru rezoluțiunea contractului de întreținere.
Au mai arătat că acțiunea în revendicare pune în discuție proprietatea, iar nu starea de fapt a posesiei.
Titlul pârâtului, au arătat reclamanții, chiar dacă a fost înscris în cartea funciară, nu este preferabil titlului lor; fiind un titlu gratuit, nu este opozabil dobânditorului cu titlu oneros.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și cu întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că apelul declarat de pârât este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, Curtea a pus în discuție cererea de probațiune reiterată de pârât prin motivele de apel, respectiv proba cu martori, cu care pârâtul dorea să dovedească starea de sănătate a numitei în momentul încheierii contractului de întreținere și faptul că el ar fi întreținut-o pe aceasta și a înmormântat-o, iar nu reclamanții.
Curtea a respins ca inutilă cererea de probațiune, întrucât excede obiectului cauzei, iar pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, prin care să solicite rezilierea contractului de întreținere.
Astfel, motivul de apel constând în neluarea în discuție a cererii de probațiune a pârâtului va fi respins ca neîntemeiat.
Nu se poate reține nici că prima instanță s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, acordând mai mult decât s-a cerut.
Prin acțiune, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, să se constate că ei sunt proprietarii imobilului înscris în CF nedefinitivă nr. 62771 A sub nr. A-I-3 și că testamentul numitei nu a avut ca obiect acest imobil.
În subsidiar, în măsura în care se reține că testamentul a avut ca obiect și imobilul în litigiu, au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a acestui testament.
În măsura în care se va respinge și cererea de constatare a nulității absolute parțiale a testamentului, reclamanții au solicitat să se constate inopozabilitatea față de ei a testamentului și a certificatului de legatar nr. 167/3.07.2001 în privința imobilului în litigiu.
Prin raportare la obiectul acțiunii, faptul că prima instanță a anulat în parte certificatul de legatar nr. 167/3.07.2001, pentru terenul de 40.900 mp înscris sub A-I-3 în CF nedefinitivă nr. 62771 A, nu reprezintă o pronunțare asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului de 40.900 mp, dobândit de antecesoarea lor de la numita în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 1347/30.04.1997, și l-a obligat pe pârât să le lase în deplină posesie și proprietate acest teren.
Este adevărat că aceeași, prin testamentul autentificat sub nr. 11919/18.06.1993, a testat în favoarea pârâtului totalitatea bunurilor sale mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului.
Testamentul este un act juridic unilateral pentru cauză de moarte, care își va produce efectele numai de la data decesului testatorului.
În speță, la data decesului testatoarei, 22.05.1997, în patrimoniul său nu se mai găsea imobilul înscris sub A-I-3 în CF nedefinitivă nr. 62771 A, întrucât îl transmisese reclamanților și prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1347/30.04.1997.
În plus, în testament făcuse mențiunea că testează totalitatea bunurilor mobile și imobile "ce vor exista în patrimoniul meu la data decesului".
În această situație nu se mai poate pune în discuție o comparare a titlurilor.
De altfel, nu se poate reține că titlul pârâtului ar avea un preferențial față de cel al reclamanților, care nu l-au dobândit cu titlu gratuit, situație în care ar fi fost aplicabil art. 28 din Legea nr. 7/1996.
Nu se poate reține, așa cum pretinde pârâtul că titlul său ar fi întărit prin existența contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 27.07.1994, încheiat cu, atâta vreme cât pârâtul nu a înțeles să dea eficiență acelui antecontract, ci testamentului.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 788/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții - și -.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul, domiciliat în A,-, jud. A, împotriva sentinței civile nr. 788/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -, domiciliată în A,-,. 2.. B,. 5, jud. A și -, domiciliat în A,-,.2.. B,. 5, jud.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică
- recl. int. - A,-,. 2.. B,. 5, jud.
- recl. int. - A,-,.2.. B,. 5, jud.
- pârât apelant - A,-, jud.
Emis 3 com.
Red. - 20.03.2009;
Tehnored. - 24.03.2009; 5 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu
