Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 40
Ședința publică de la 08 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea SC "" - P împotriva deciziei civile nr. 462 din 4.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru contestatoare, intimatul asistat de avocat, lipsă fiind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimatul.
, apărătorii părților litigante prezenți azi în instanță, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea contestației în anulare, a se constata că se încadrează în prevederile art. 318 al.1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța de recurs nu a examinat în totalitate motivele de recurs invocate de SC -
Precizează că punctul 1 din contestație vizează motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pc.7 Cod procedură civilă. Punctul 2 din contestație se referă la motivul 1 de recurs ce s-ar încadra în disp. art. 304 pc.7. Punctul 3 din contestație trebuie analizat prin prisma art. 304 pc. 8 Cod procedură civilă.
De asemenea, arată că instanța nu s-a pronunțat asupra incidenței disp. art. 1740 Cod civil; nu s-a pronunțat detaliat asupra fiecărui punct indicat în motivele de recurs.
Solicită a se avea în vedere opinia separată din decizia nr. 1519/8.03.2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție B, secția contencios administrativ și articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin prisma acestor considerente, solicită admiterea contestației în anulare, modificarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei în ceea ce privește motivele arătate, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat solicită respingerea contestației în anulare formulată de SC - P, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Depune în acest sens chitanța nr. -/4.02.2008 reprezentând onorariu avocat de 500 lei.
Consideră că, instanța, respingând recursul, s-a pronunțat cu privire la toate motivele de recurs, instanța nu este obligată să răspundă separat. Depune concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare formulată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr. 845/45/20.12.2007 contestatoarea - Paf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 462 din 4.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, în dosarul nr- motivat de împrejurarea că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs ce le-a invocat în cererea de recurs.
În motivarea contestației, "" - Paa rătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la următoarele critici invocate în recurs:
- nu a fost analizat faptul invocat că și-au conservat privilegiul vânzătorului pentru restul de preț, fiind îndeplinite cerințele art. 1740 Cod civil, aspect arătat la punctul 4 din motivele de recurs.
- deși a invocat că în mod greșit instanța de apel a reținut că intimatul se bucură de art. 558 Cod procedură civilă aspect arătat în motivul 1 de recurs, instanța nu s-a pronunțat asupra aspectului arătat deși s-a argumentat că dispozițiile art. 558 Cod procedură civilă nu pot fi reținute întrucât ordonanța de adjudecare nua fost executată.
- nu a fost analizat nici motivul 3 de recurs în sensul că nu s-a analizat cele 2 titluri de proprietate conform cerințelor acțiunii în revendicare. Arată că instanța nu a analizat titlul intimatului, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de valabilitate a titlului creditorului ipotecar și debitorului urmărit.
- nici motivul de recurs înscris la punctul 41nu a fost analizat, deși s-a invocat că nu se poate reține în favoarea intimatului prescripția prevăzută de art. 561 Cod procedură civilă.
În drept se invocă disp. art. 318 Cod procedură civilă solicitându-se admiterea contestației.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele contestației și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea de APEL IAȘI reține că dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză astfel încât urmează a se respinge contestația în anulare formulată de - P având în vedere următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1730/30.04.2002 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții "" - P, și, pârâții fiind obligați să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial situat în P, str. -, -.29, parter, județul I, dispunând evacuarea pârâților din acest spațiu și obligarea acestora la plata sumei de 4.360.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
În pronunțarea soluției, instanța de fond urmare a comparării titlurilor de proprietate a dat eficiență ordonanței de adjudecare - sentința civilă nr. 1584 din 31.03.1998 a Judecătoriei Pașcani, devenită titlu executoriu ca urmare a respingerii recursului promovat împotriva acesteia.
Pentru a da eficiență juridică acestui titlu instanța a mai reținut că spațiul din litigiu a aparținut - P devenită ulterior, prin divizare, "" - Acesta a vândut spațiul cu contractul nr. 62/1994 societății în comandită simplă CO P care la rândul său a adus acest spațiu drept garanție pentru împrumutul contractat la Banca Agricolă prin contractul cu ipotecă nr. 178/10.01.1998 transcris sub nr. 142/11.01.1995.
Bunul a fost scos la vânzare pentru îndestularea creditoarei ipotecare Banca Agricolă, procedura finalizându-se prin adjudecarea bunului către reclamantul.
Prin deciziile civile nr. 903/2001 și respectiv nr. 2023/2002 pronunțate de Tribunalul Iași se menține ordonanța de adjudecare, astfel încât se reține opozabilitatea deplină a ordonanței de adjudecare care operează împotriva tuturor pârâților detentori în condițiile în care, pe rând și cu diferite momente ale vânzării la licitație publică aceștia au intervenit ineficient în procedura vânzării - ori au stat în pasivitate.
Instanța de fond a avut în vedere că emiterea ordonanței, este rezultatul cenzurii instanței cu privire la posibilitatea valorificării unei garanții ipotecare - temeiul căreia creditorul a dobândit un drept de preferință și de urmărire a bunului ipotecat în mâna oricui s-ar afla. Astfel, adjudecatarul a dobândit același drept odată cu plata prețului asupra bunului adjudecat. De aceea, în mod corect adjudecatarul s-a îndreptat împotriva celor doi posesori pârâți care, conform art. 1972 cod civil sunt ținuți să lase imobilul ipotecat fără nici o rezervă. Pârâții au preluat posesia imobilului mult ulterior ipotecării imobilului (11.01.1995) adică - P la data de 30.10.1998 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 4606/1998, iar pârâții la data de 19.06.1995 prin încheierea contractului de vânzare -cumpărare nr. 7441/1995.
Instanța a apreciat ca fiind de prisos a face referiri suplimentare la modalitățile în care s-a putut încheia contractul de vânzare -cumpărare al pârâților sau s-a pronunțat sentința civilă nr. 4605/1998 ce constituie titlu executoriu însă nu se pot ignora mențiunile contractului 7441/1995 privind inexistența sarcinilor (câtă vreme ipoteca există la momentul încheierii contractului) și criticile aduse titlului - sentința civilă nr. 4605/1998 - prin decizia nr. 80/2002 a Curții de APEL IAȘI, ambele situații determinând aprecierea că existența transcrierii dreptului de ipotecă asupra terenului în litigiu lipsește pe cei doi pârâți de protecția legală asupra bunului dobândit.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și,
Prin decizia civilă nr. 306 din 2 mai 2007 Tribunalului Iașis -au respins apelurile formulate de către și și "" - P împotriva sentinței civile nr. 1730 din 30.04.2002 pronunțată de Judecătoria Pașcani, apelanții fiind obligați să plătească intimatului 800 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține în esență următoarele:
Drepturile dobândite în procedura executării silite imobiliare sunt prin derogare de la dreptul comun - opozabile tuturor terților în condițiile art. 561 Cod procedură civilă care în redactare în vigoare în vigoare la data vânzării, prevedea că orice cerere de executare totală sau parțială a bunului adjudecat se va prescrie în termen de 5 ani din momentul executării ordonanței de adjudecare, chiar împotriva absenților, a nevârstnicilor, interzișilor și celor puși sub consiliu judiciar. Legiuitorul a înțeles să creeze adjudecatarului cadrul procesual pentru dobândirea unui drept de proprietate viabil, o situație de mai mare siguranță dreptului de proprietate prin limitarea în timp a posibilității promovării cererii de evicțiune, astfel încât să se încurajeze participarea la licitațiile efectuate în procedura executării silite fără de care executarea silită în sine nu ar fi posibilă și deci însăși realizarea dreptului recunoscut prin hotărârile judecătorești
Forța opozabilității dreptului adjudecatarului rezidă în condițiile speciale în care este dobândit și în caracterul eminamente public al executării silite imobiliare, procedura care implică verificări ale situației de fapt a imobilului și a situației juridice a acestuia, larga publicitate a vânzării și a condițiilor acesteia. În acest context orice persoană interesată putea, în condițiile art. 522 să facă opoziție.
Lipsa contestației nu deschide terților care au cunoscut despre executarea silită calea acțiunii în evicțiune prevăzută de art. 561 Cod procedură civilă.
Instanța investită cu recursul împotriva ordonanței de adjudecare a analizat și efectele înstrăinării imobilului, reținându-se că înstrăinarea nu este opozabilă creditorului.
Or, existau toate premisele pentru a se reține că apelanții au convenit despre derularea executării silite asupra spațiului cumpărat, prin urmare faptul de a nu fi uzat de procedura prevăzută de art. 522 Cod procedură civilă atrage decăderea lor din dreptul de a invoca orice apărare în cadrul unui litigiu extern împotriva adjudecatarului.
În esență se reține că în mod corect instanța de fond a dat preferință titlului adjudecatarului.
Executarea silită imobiliară este o procedură specială căreia i se aplică un tratament juridic distinct.
În ceea ce privește apelul "" - P în afara argumentelor avute în vedere la respingerea apelului formulat de și instanța de apel a avut în vedere și faptul că privilegiul său de vânzător nu poate fi opus terței persoane care a dobândit drepturi de la cumpărător asupra imobilului vândut decât conformându-se regulilor de procedură, adică așa cum prevede art. 558 Cod procedură civilă, câtă vreme acțiunea în rezoluțiune nu a fost notată în registrul de publicitate aceasta este purgata pe data adjudecării definitive a imobilului astfel că imobilul s-a transmis adjudecatarului liber de privilegiul vânzătorului.
Nu este opozabilă intimatului dispoziția de repunere a părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare -cumpărare dintre debitoarea și apelanta SC "" - pentru ca principiul nulității actelor subsecvente comportă excepții argumentate prin situația particulară în care se află subdobânditorii. Or, adjudecatarul este protejat de garanțiile pe care i le oferă o procedură juridică care îl scutește de obligația de diligență privind dreptul dobândit, substituită de demersurile juridice specifice procedurii executării. Sunt străine litigiului orice considerații și evaluări ale bunei sau relei credințe a adjudecatarului, evaluări ce nu își au locul în această procedură pentru că adjudecatarul nu are obligația de a face vreun demers propriu care să îi asigure securitatea dreptului dobândit în raport de care să se stabilească dacă a cunoscut sau nu situația juridică a bunului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și și ""
Prin cererea de recurs și aduc următoarele critici deciziei tribunalului:
S-a susținut de apelanți că ordonanța de adjudecare nu poate fi primită ca probă esențială ceea ce duce la concluzia că nu le este opozabilă contractul de vânzare -cumpărare nr. 7440 din 19.06.1995 constituind un mod legal de dobândire a proprietății pentru spațiul de față.
Actul de vânzare -cumpărare poartă data de 19.06.1995, iar ordonanța de adjudecare, respectiv decizia civilă nr. 1584 fost pronunțată la data de 31.03.1998. Prin urmare la trei ani de la data când au devenit proprietari.
Ordonanța de adjudecare este ca și inexistentă deoarece nu a fost transcrisă așa cum rezultă din adresa nr.7/2002 a Biroului de Carte funciară P, astfel că nu este opozabilă potrivit vechiului text aplicabil în speță, respectiv, art. 711 pct.66 Cod procedură civilă.
Ordonanța de adjudecare nu este opozabilă chiar dacă ar fi fost parte în proces, ceea ce nu s-a realizat, disp. art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă fiind categorice în acest sens.
Orice altă modalitate de comparare a celor două titluri puse în discuție nu poate duce decât la concluzia că ordonanța de adjudecare nr. 1584/1998 este lipsită de eficiență și deci actul de vânzare -cumpărare sus menționat trebuie considerat ca un mod legal de dobândire a proprietății - - legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că în mod greșit instanța de apel a aplicat dispozițiile Legii 7/1996 și decizia 73/2007 a Curții Constituționale - acte ce au intervenit ulterior actului de vânzare -cumpărare.
Instanța constată că deși criticile formulate de recurenți se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța cu o acțiune în revendicare astfel că în mod corect a pornit în rezolvarea disputei dintre titluri de la determinarea gradului de opozabilitate a titlului părților prin prisma normelor speciale de procedură proprie executării silite imobiliare.
Drept consecință în mod judicios s-a statuat ca un efect al aplicării corecte a legii, că ordonanța de adjudecare a reclamantului este preferabilă titlului părților.
În mod greșit se invocă lipsa transcrierii ordonanței de adjudecare ca fiind o împrejurarea ce ar determina inopozabilitatea acesteia față de recurenții și.
Este de subliniat că procedura executării silite s-a desfășurat sub imperiul art. 522 lit. "a" din Codul d e procedură civilă, anterior modificării și completării acestuia prin nr.OUG 138/2000 anume oricine pretindea un drept în proprietate asupra imobilului scos la vânzare silită, pentru păstrarea acestui drept, era ținut să formuleze opoziție la executare în cel puțin 20 zile înaintea zilei fixate pentru licitație care se finalizase cu adjudecarea provizorie a imobilului.
Dat fiind că pârâții -recurenți nu au contestat executarea silită a imobilului în termenul fixat de dispozițiile art. 522 lit. "a" Cod procedură civilă, în vigoare la acel moment, dreptul lor de proprietate nu mai poate fi opus adjudecării la licitația publică.
Se impune a se sublinia că recursul pe care aceștia l-au formulat împotriva ordonanței de adjudecare - sentința civilă nr. 1584/31.03.1998 a Judecătoriei Pașcani în dosar nr. 6121/1996, recurs la care face referire certificatul nr. 6121/20.02.2002 emis de Judecătoria Pașcani - a fost respins ca tardiv prin decizia nr. 2023/29.04.2002 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr. 4475/2002.
Împotriva aceleiași ordonanțe de adjudecare recurenta a promovat contestație în anulare ce a fost respinsă prin sentința civilă 648/21.03.2003 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosar 6636/R/2002, sentință rămasă irevocabilă.
Nici împrejurarea că prin încheierea nr.965 din 29 mai 2002, recurenții au obținut înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu-i este opozabilă intimatului și nu poate constitui un criteriu de preferință al titlurilor iar față de titlul intimatului, atâta timp cât prevederile art. 28 al. 1 din Legea 7/1996, dispun că dreptul de proprietate dobândit prin vânzare silită este opozabil tuturor participanților în circuitul civil fără înscrierea în cartea funciară, astfel că prevederile art. 711, 712 Cod procedură civilă nu-și găsesc aplicabilitatea.
Nu poate fi primită susținerea recurenților că s-ar fi făcut o aplicare retroactivă a legii. Ordonanța de adjudecare a fost pronunțată după adoptarea Legii 7/1996 pe de o parte, iar discutarea opozabilității dintre ordonanță și actul de dobândire al recurenților are loc în momentul judecării acțiunii în revendicare adică sub imperiul Legii 7/1996.
În mod greșit se invocă lipsa transcrierii ordonanței de adjudecare ca fiind o împrejurare ce ar determina inopozabilitatea acesteia față de recurenți atâta vreme cât recurenții au fost-activi în a declara recurs împotriva ordonanței, recurs ce a fost respins.
Aspectul de esența speței și care nu a formulat, de altfel, obiectul criticii în recursul pârâtei este legat de originea declanșării procedurii executării silite care a dus la pronunțarea ordonanței de adjudecare și anume contractul de ipotecă în formă autentică nr. 178/10.01.1995 transcris în registrul public sub nr. 142/11.01.1995.
Așa fiind, la data executării, parte din bunul supus executării era vândut soților, vânzare care nu-i este opozabilă intimatului, câtă vreme executarea se poartă asupra unui bun ipotecat, ce poate fi urmărit în mâinile oricărei persoane (1790 Cod civil).
Esențial este ca drepturile dobândite în procedura executării silite imobilului sunt prin derogare de la dreptul comun - opozabile tuturor terților în condițiile art. 561 Cod procedură civilă.
În mod corect s-a reținut că forța opozabilității dreptului adjudecatarului rezidă în condiții speciale în care este dobândit și cu caracterul public al executării silite imobiliare (procedurile derulându-se în totalitatea lor în mod public).
Raportat la criticile formulate se constată că în mod corect instanțele au preferat titlul intimatului titlurilor pârâților recurenți, astfel că soluția dată în acțiunea în revendicare este corectă, iar recursul pârâților a fost respins ca nefondat.
Prin cererea de recurs "" P aduce următoarele critici deciziei:
- este greșită interpretarea dată de instanțe art.558 Cod procedură civilă. Aceasta deoarece ordonanța de adjudecare nu a fost executată.
Recurenta a încunoștințat că a promovat acțiune în rezilierea contractului nr. 62/1994 solicitând măsurile legale, astfel că a îndeplinit dispozițiile art. 1368 Cod civil.
Prin urmare nu sunt îndeplinite disp. art. 558 Cod procedură civilă și adjudecatarul nu poate invoca purga;
- greșit a reținut instanța de apel că nici repunerea în situația anterioară nu este opozabilă intimatului.
" ", la data vânzării bunului prin licitație nu mai avea nici un drept asupra imobilului, titlul său de proprietate nu mai era în ființă ca urmare a îndeplinirii pactului comisoriu.
Repunerea în situația anterioară este opozabilă intimatului cu atât mai mult cu cât a făcut dovada că acesta cunoștea situația imobilului. Chiar dacă în cadrul procedurii executării nu i se poate aplica sancțiunea relei credințe i se poate impune opozabilitatea acțiunii în rezoluțiune.
- greșit instanța de apel a dat preferință titlului de proprietate al intimatului - față de titlul lor de proprietate protocolul de predare -primire din 16.09.1995, deoarece chiar dacă acesta a fost obținut în cadrul unei proceduri nu are caracter absolut.
Titlul de proprietate al intimatului este susceptibil de a fi analizat de instanță și sub aspectul îndeplinirii condițiilor de valabilitate a titlului creditorului ipotecar și a debitorului urmărit.
Analizând toate probele administrate rezultă că la data instituirii ipotecii, SC nu era proprietarul imobilului, condiția rezolutorie fiind îndeplinită. În această situație ipoteca creditorului urmăritor este ilegală fiind instituită asupra unui bun ce nu aparține debitorului.
La data instituirii ipotecii debitoarea nu era proprietara imobilului, prin urmare nici titlul acesteia nu poate fi preferat titlului.
Ca vânzător al imobilului și-au conservat privilegiul vânzătorului în conformitate cu art. 1738, 174o Cod civil.
Și titlul de proprietate a recurentei trebuie să se bucure de protecție și stabilitate ca și intimații.
Deși criticile formulate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța a reținut că motivul nu este incident în cauză, recursul fiind nefondat.
Se impune a se sublinia ca în cadrul acțiunii în revendicare se compară titlurile părților ceea ce au și făcut instanțele, toate titlurile fiind analizate prin prisma principiului protecției și stabilității actelor juridice.
Împrejurarea că titlul intimatului a fost preferat nu înseamnă că aceste principii nu s-au respectat.
În mod corect instanța de apel a stabilit că atâta timp cât recurenta - nu a declarat public indisponibilizarea bunului înstrăinat și nici nu și-a înscris și conservat vreun drept de preferință asupra imobilului în litigiu nu poate opune întâietatea deținerii spațiului în raport cu creditorul ipotecar și adjudecatarul său.
Câtă vreme ipoteca s-a aflat înscrisă în Registrele publice fără a fi operat stingerea sau radierea, în baza unei hotărâri judecătorești, ipoteca este pe deplin opozabilă și obligă pe cei cărora le poate fi opusă la recunoașterea efectelor.
Pentru pârâta recurentă - este deopotrivă opozabilă, chiar în condițiile în care această pârâtă ar fi redobândit proprietatea asupra imobilului.
Aceasta motivat de faptul că, pentru diferența de preț neachitată și care a dus la rezoluțiunea contractului, pârâta SC - nu și-a rezervat și nici conservat în condițiile legii privilegiul restului de preț, astfel încât în fața unui concurs de garanții imobiliare nu poate invoca preferința titlului său față de alte garanții privilegiate, cum este ipoteca executată.
Pentru că pârâta -recurentă nu și-a conservat privilegiul restului de preț în condițiile art. 1738 Cod civil ea nu poate opune nici un criteriu de preferință al titlului său fiind ținută a respecta ipoteca ce-i este opozabilă și de a lăsa bunul ipotecat potrivit art. 1791 Cod civil.
În ceea ce privește rezoluțiunea contractului dispusă prin sentința civilă nr. 4605/30.08.1998 aceasta produce efecte numai între părțile contractului, astfel că este inopozabilă intimatului, atâta timp cât susținerea făcută în legătură cu realizarea formalității de publicitate a acțiunii în rezoluțiune nu este reală.
S-a apreciat că nu poate fi primit nici motivul de recurs în care se susține că CO " nu ar fi avut nici un drept asupra imobilului, deoarece pe de o parte, hotărârea prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului produce efecte numai între părți și după rămânerea irevocabilă și pe de altă parte, executarea silită a fost pornită asupra imobilului în temeiul unui contract de ipotecă ce nu a fost desființat, astfel că disp. art. 1790 Cod civil sunt pe deplin aplicabile si anume regula potrivit căreia, creditorii care au ipotecă asupra unui imobil îl urmăresc în orice mână ar trece.
Dat fiind că vânzătoarea Com - P (autoarea recurentei C, -) nu a procedat la transcrierea în registrul de transcripțiuni a privilegiului vânzătorului de imobil neplătit cu prețul vânzării, acest privilegiu nu a existat, iar în raport de disp. art. 1365 Cod civil, 1369 Cod civil și 1740 Cod civil efectele rezoluțiunii contractului de vânzare -cumpărare nu se răsfrâng în nici un mod asupra dobânditorului.
S-a concluzionat că în raport de textele citate, în mod corect a fost preferat titlul intimatului față de titlul recurentei -, astfel că toate criticile formulate nu au fost fondate, iar recursul a fost respins ca atare.
Soluțiile pronunțate fiind corecte ambele recursuri au fost respinse.
Împotriva deciziei civile nr. 462 din 24 oct. 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, pârâta "" Pap romovat prezenta contestație în anulare întemeiată în drept pe disp. art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă.
În sensul textului de lege invocat hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În speță, instanța de recurs prin decizia civilă 462 din 4 oct. 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, a respins recursurile formulate de pârâții P, și, menținând ca legală decizia civilă nr. 306/2.05.2007 a Tribunalului Iași.
Se constată că prin respingerea recursului pârâtei - P, instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs învederate, răspunzând prin considerente unice criticilor de aceeași natură ce vizează substanța recursului formulat în litigiu, astfel încât raționamentul logic efectuat de instanța de recurs în analiza motivelor de recurs își găsește pe deplin exponențialul în motivarea deciziei pronunțate, drept garanție a echității procedurilor judiciare în lumina dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărâre de Hurk Olanda; hotărâre Beian România).
Sub aspectul motivului invocat prin contestație referitor la nepronunțarea instanței de recurs asupra motivului ce vizează conservarea privilegiului vânzătorului pentru restul de preț, conform cerințelor art. 1740 Cod civil, Curtea a analizat critica formulată, pronunțându-se asupra aspectului invocat. Considerentele deciziei atacate analizează detaliat aspectul criticat reținând că pârâta -contestatoare nu și-a înscris și conservat vreun drept de preferință asupra imobilului din litigiu. Instanța de recurs concluzionează că neconservarea privilegiului restului de preț în condițiile art. 1738 Cod civil face ca ipoteca înscrisă în registrele de publicitate să îi fie deplin opozabilă și obligă pe cei cărora le poate fi opusă la recunoașterea efectelor juridice pe care le produce și de a lăsa bunul ipotecat potrivit art. 1791 Cod civil.
Sub aspectul motivului invocat în contestație referitor la nepronunțarea asupra reținerii (apreciată ca nelegală) a dispozițiilor art. 558 Cod procedură civilă se constată că instanța de recurs a analizat incidența dispozițiilor legale, analizând modul în care a fost realizată compararea titlurilor părților litigante, concluzionând în considerentele deciziei că analiza a fost judicios realizată prin prisma principiului protecției și stabilității actelor juridice, găsind ca preferabil titlul reclamantului dobândit în urma executării silite, executarea ordonanței de adjudecare fiind tocmai efectul promovării acțiunii în revendicare cu care instanța a fost investită inițial.
Astfel cum s-a arătat, instanța de recurs s-a pronunțat și în privința motivului 3 de recurs în sensul respectării dispozițiilor legale în analiza referitoare la compararea titlurilor și găsirea ca preferabil a titlului reclamantului dobândit în urma adjudecării la licitație publică ținută de judecătorie în cursul executării silite imobiliare, executare pornită asupra imobilului în temeiul unui contract de ipotecă ce nu a fost desființat, fiind pe deplin aplicabile disp. art. 1790 Cod civil.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv al contestației în anulare referitor la nepronunțarea instanței de recurs asupra motivului înscris în punctul 41prin care a invocat că în favoarea intimatului -reclamant nu se poate reține prescripția prevăzută de art. 561 Cod procedură civilă. Instanțele nu au reținut în favoarea reclamantului îndeplinirea prescripției reglementată prin art. 561 Cod procedură civilă, referirea la textul legal realizându-se în contextul comparării titlurilor, instanța de apel făcând expres trimitere la dispozițiile art. 561 Cod procedură civilă în analiza drepturilor dobândite în procedura executării silite imobiliare, a opozabilității acestora față de terți și a limitării în timp a posibilității terților de a revendica bunul de la adjudecatar. După cum se constată raționamentul judiciar al instanței în cuprinsul căruia s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 561 Cod procedură civilă a avut ca finalitate argumentarea concluziei axată pe preferința titlului recunoscut reclamantului dobândit în urma executării silite imobiliare față de titlul recurentei "" -
Va fi înlăturată apărarea contestatorului invocată cu ocazia concluziilor orale pe fond axată pe invocarea opiniei separate exprimată la pronunțarea deciziei nr. 1519/8 oct. 2005 atâta timp cât jurisprudența instanțelor judecătorești nu constituie izvor de drept și cu atât mai mult cu cât respectiva hotărâre se referă conform susținerii contestatorului la obligația instanțelor de motivare a hotărârii, aspect care poate fi eventual circumscris într-un motiv de casare prev. de art. 304 și nicidecum într-unul din motivele special reglementate de instituția contestației în anulare prevăzută de disp. art. 317 -318 Cod procedură civilă.
Drept consecință, constatându-se că instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate, argumentând detaliat într-un raționament judiciar bine structurat decizia luată, concurând prin acesta la asigurarea garanțiilor depline pentru ca părțile să se bucure de un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmează a se constata că motivele contestației în anulare sunt neîntemeiate astfel încât în baza disp. art. 320 coroborat cu art. 318 Cod procedură civilă contestația va fi respinsă ca atare.
Reținând culpa procesuală a contestatoarei - P, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă aceasta va fi obligată să plătească intimatului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC "" - P împotriva deciziei civile nr. 462 din 4.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, în dosarul nr-, decizie pe care o menține.
Obligă contestatoarea SC - P să plătească intimatului suma de 500 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
04.03.2008
Curtea de APEL IAȘI:
-
--
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Cristina Văleanu, Elena
