Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.8030/- (1530/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.40
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Herold Petre
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de apelanții reclamanți și, precum și de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 602 din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și Consiliul General al Municipiului
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al apelanților reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București, consilier juridic, pentru apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației depuse la dosar, intimatul pârât personal, consilier juridic, pentru intimatul pârât Consiliul General al Municipiului B, în baza delegației depuse la dosar; lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Reprezentantul apelantului pârât și al intimatului pârât Consiliul General al Municipiului B, având pe rând cuvântul, arată că nu se opun încuviințării solicitării formulate de către apelanții reclamanți.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru apelanții reclamanți administrarea probei cu înscrisuri urmând ca instanța să le cenzureze după verificare.
Reprezentantul apelanților reclamanți depune la dosar înscrisurile solicitate pe care le comunică părților prezente.
Părțile învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația părților și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului lor astfel cum a fost formulat și pe larg motivat în scris; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului său, desființarea în parte a sentinței atacate și respingerea capătului de cerere referitor la măsurile reparatorii ca inadmisibil.
Totodată, solicită respingerea apelului promovat de către reclamanți.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită respingerea apelului promovat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Reprezentantul intimatului pârât Consiliul General al Municipiului B solicită respingerea apelului promovat de către reclamanți și admiterea apelului promovat de către pârât.
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.602/22.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins acțiunea reclamanților și împotriva Consiliul General al Municipiului B ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală civilă de folosință și a respins ca inadmisibilă acțiunea acelorași reclamanți împotriva pârâților și, prin care se solicita să fie obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită folosință cota de din imobilul situat în B,-, compus din corp B format din vestibul, hol, două camere, bucătărie, baie, la subsol spălătorie, și pivniță, precum și cota de 1/3 din terenul în suprafață de 310 mp. Prin aceeași sentință s-a disjuns judecarea capetelor de cerere având ca obiect pretenții îndreptate împotriva pârâților: Municipiul B prin Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice și pârâții.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a pornit analiza, în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale civile de folosință a pârâtului Consiliul General al Municipiului B, de la prevederile art.41 alin.2 Cod procedură civilă, conform noi cărora "Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere", ceea ce duce la concluzia că legiuitorul a stipulat ca în anumite situații, chiar dacă o entitate nu are personalitate juridică, aceasta poate sta în proces, și, deci, are capacitate procesuală, în sensul că are dreptul și își poate asuma obligații pe plan procesual.
În consecință, rezultă că legiuitorul a înțeles ca, în anumite situații, existența persoanei juridice ca subiect de drepturi și obligații să nu fie condiționată de dobândirea personalității juridice de către persoana respectivă; cu alte cuvinte, cercetarea capacității unei persoane juridice nu se face exclusiv prin prisma verificării condiției ca respectivul subiect de drept să aibă personalitate juridică.
În ceea ce privește pe pârâtul Consiliul General al Municipiului B, tribunalul a avut în vedere faptul că Legea nr.215/2001 nu conferă acestuia personalitate juridică (legea necuprinzând prevederi în acest sens); pe de altă parte, Consiliul General al Municipiului B, deși în prezenta cauză are calitatea de pârât, nu are organe proprii de conducere, în consecință nefiind îndeplinite nici condițiile impuse cumulativ de art.41 alin.2 Cod procedură civilă.
Ca atare, față de considerente în fapt și în drept, constatând că legiuitorul nu a conferit Consiliului General al Municipiului B personalitate juridică, iar acesta nu poate sta în judecată nici în temeiul art.41 alin.2 Cod procedură civilă, urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale civile de folosință acestui pârât, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală civilă de folosință (ca atare, nu va mai lua în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a aceluiași pârât, invocată prin întâmpinare de pârâții ).
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, tribunalul a constatat că, prin decizia în recursul în interesul legii XXXIII/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a statuat că, în ceea ce privește acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a mai arătat că soluția a fost anticipată legislativ prin art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care prevede că: "Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".
Potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Tribunalul s-a rezumat la redarea doar acestei părți din motivarea Curții, având în vedere că restul motivării privește situația formulării unei notificări; or, în prezenta cauză, reclamanta nu face referire la faptul că ar fi formulat notificare în baza Legii nr.10/2001; mai mult, nu a înțeles să conteste susținerea în acest sens a pârâților, invocată pe calea întâmpinării.
Având în vedere motivarea instanței supreme, cât și modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze situația reparației în cazul imobilelor preluate abuziv, tribunalul a constatat că singura posibilitate pentru valorificarea dreptului de proprietate cu privire la care reclamanta susține că i-a fost încălcat de către stat îl reprezenta formularea unei notificări în temeiul Legii nr.10/200SI.
S-a avut în vedere pe de altă parte faptul că statul are o largă marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea măsurilor reparatorii care se acordă în cazul imobilelor preluate de stat (care poate face obiectul cenzurii instanțelor), condiția fiind aceea ca procedura prevăzută să fie una clară, care să acorde o reparație efectivă și să nu reprezinte în sine o îngrădire a accesului la justiție.
Însă ceea ce interesează în speță este faptul că reclamanta nu a înțeles să formuleze notificare în baza Legii nr.10/2001 - dacă ar fi fost formulată, tribunalul ar fi putut putut pune în discuție în ce măsură Legea nr.10/2001 poate conduce la o reparație efectivă în situația concretă, dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului reclamanților se arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei capacității civile procesuale de folosință a Consiliului General al Municipiului B, atâta vreme cât prin sentințele civile nr.7503/06.10.2006 și nr.17067/23.11.1998 ale Judecătoriei Sectorului 2 B se reține, în acțiunea în constatarea nulității deciziei nr.1431/20.07.1988 și deciziei nr.1813/1988 emise de fostul birou permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B, că Consiliul General al Municipiului B are calitate procesuală pasivă, fiind continuatorul în drepturi al emitentului inițial al actelor a căror nulitate se cere. Trebuia reținut că Consiliul General al Municipiului B este subiect de drept administrativ în sistemul de drept administrativ, chiar dacă nu are personalitate juridică;
- instanța de fond a soluționat în mod greșit și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare împotriva pârâților persoane fizice fără să rețină că prin sentințele civile nr.7503/2006 și nr.17067/1998 reclamanților li s-a recunoscut în mod irevocabil dreptul de proprietate de din imobil. S-a interpretat greșit decizia în interesul legii nr.33/2008 care nu consideră că acțiunea în revendicare este inadmisibilă în orice situație. Sentința apelată contravine și Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO precum și jurisprudenței CEDO.
Apelantul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice critică sentința apelată, arătând că în mod greșit instanța de fond a disjuns capetele de cerere având ca obiect pretenții, având în vedere soluția de respingere ca inadmisibilă a revendicării. Aceste capete de cerere trebuia să fie de asemenea respinse ca inadmisibile. Soluția de disjungere este greșită și din punct de vedere procedural, atâta timp cât instanța de fond a fost învestită cu o singură acțiune cu mai multe capete de cerere și nu cu mai multe pricini (acțiuni) întrunite în același dosar.
Curtea va găsi fondate cele două apeluri pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul reclamanților instanța de apel nu va găsi întemeiată prima critică formulată vizând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului General al Municipiului
Instanța de fond a reținut în mod corect că Consiliul General al Municipiului B, după intrarea în vigoare a Legii nr.215/2001 nu are personalitate juridică și ca atare nici capacitate procesuală de folosință.
Argumentul reclamanților în sensul că prin sentințele civile nr.7503/2006 și nr.17067/1998 ale Judecătoriei Sectorului 2 B s-a reținut că Consiliul General al Municipiului B are calitate procesuală pasivă nu poate fi reținut, atâta timp cât cele două sentințe nu au putere de lucru judecat față de prezenta acțiune. Așa cum rețin și apelanții în motivele de apel, Consiliul General al Municipiului B este subiect de drept administrativ dar nu poate sta în proces în acțiunea în revendicare ca reprezentant al statului într-un raport juridic civil fără să aibă personalitate juridică. Legiuitorul a statuat că în acțiunile civile privind imobilele cu destinație de locuință preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 statul este reprezentat de către unitatea administrativ - teritorială deținătoare a acestor bunuri, în speță Municipiul B prin Primarul General.
Curtea găsește întemeiat cel de-al doilea motiv de apel și reține că acțiunea în revendicare îndreptată împotriva chiriașilor cumpărători pârâți și este admisibilă.
Prima instanță a interpretat greșit dispozițiile Deciziei în interesul legii nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se arată că "existența Legii nr.10/2001 nu exclude, în toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul într-o atare acțiune să se poată prevala la rândul său de un bun în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO și trebuie să i se asigure accesul la justiție".
Cu alte cuvinte, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii reține admisibilitatea acțiunii în revendicare după intrarea în vigoare a Legii nr.20/2001 în situația în care ambele părți, atât reclamantul fost proprietar, cât și pârâtul chiriaș cumpărător, au fiecare un bun în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, reclamanții au invocat că dreptul lor de proprietate asupra cotei de din imobilul în litigiu le-a fost recunoscut irevocabil prin cele două sentințe nr.7503/2006 și nr.17067/1998 ale Judecătoriei Sectorului 2 B, făcând astfel dovada că au un bun în sensul Convenției, iar pârâții, la rândul lor, invocă dreptul lor de proprietate asupra imobilului în litigiu prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, contract confirmat ca valabil prin decizia civilă nr.609/2003 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2395/12.11.2003 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă, prin care s-a respins acțiunea reclamanților în constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare nr.2579/1997, dovedind, la rândul lor, că au un bun în sensul Convenției.
Ca atare, instanța de fond a admis în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, în condițiile în care potrivit Deciziei nr.XXXIII/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție trebuia să purceadă la compararea titlurilor invocate de părți.
În ceea ce privește apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea va găsi nefondat primul motiv de apel, atâta vreme cât s-a reținut că acțiunea în revendicare formulată de reclamanți nu este inadmisibilă.
Se mai reține și faptul că pretențiile solicitate de reclamanți sunt de natură civilă nereprezentând despăgubirile pe care aceștia le-ar fi putut pretinde pe calea specială administrativă de reparație prevăzută de Legea nr.10/2001.
Este fondat încă cel de-al doilea motiv de apel, în sensul că din punct de vedere procedural nu se impunea disjungerea capetelor de cerere având ca obiect pretenții, cu atât mai mult cu cât acțiunea în revendicare este admisibilă putând fi soluționată odată și unitar cu restul capetelor de acțiune.
Față de aceste considerente, Curtea va admite apelurile, va desființa în parte sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe; va fi menținută dispoziția privind admiterea excepției lipsei capacității procesuale civile de folosință a Consiliului General al Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelanții reclamanți și, ambii cu domiciliul ales în B,-, -.5,.2,.4,.40, sector 3, precum și de apelantul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și în B, str.-.-. nr.13, sector 2, împotriva sentinței civile nr.602 din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți, domiciliați în B,-, corp B, sector 2 și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, nr.291 - 293, sector 6.
Desființează în parte sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Menține dispoziția privind admiterea excepției lipsei capacității procesuale civile de folosință a Consiliului General al Municipiului
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - ---
GREFIER
- -
Red.
.
9 ex./14.05.2010
TB-4 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Herold Petre
