Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 41
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de către reclamantul apelant, domiciliat în orașul, județul B și pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B, prin reprezentanții săi legali și Ministerul Public - prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, împotriva sentinței nr. 892 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă.
Dezbaterile privind apelurile au avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 18 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani la data de 14 decembrie 2005, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B la plata sumei de 700.000 lei RON, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând salariile neîncasate în perioada arestării sale în mod nelegal, c/val. imobilului proprietate personală situat în orașul, județul B (adjudecat de bancă pentru neplata ratelor lunare ale împrumutului) și respectiv 10% din acțiuni la Com SRL și a sumei de 100.000 lei RON daune morale reprezentând suferința psihică produsă prin arestarea nelegală și menținerea acestei măsuri pe o perioadă de 60 de zile.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că la data de 30 martie 2002 s-a declanșat o cercetare penală împotriva lui pe considerentul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 282 Cod penal și art. 13 din Legea 87/1996.
Precizează reclamantul că drept consecință a privării de libertate nu a putut încasa salariile la societatea unde era angajat, imobilul său a fost adjudecat de bancă în contul unui împrumut garantat cu ipotecă și familia sa a rămas fără sprijin moral și material în acea perioadă. Și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 504 alin. 2 și 3 din Codul d e procedură penală.
Prin sentința civilă nr. 141 din 9 ianuarie 2006, Judecătoria Botoșania admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani - secția civilă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 1516 din 9 martie 2006 (număr nou -).
Prin întâmpinare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că dispozițiile art. 504 al. 1 și 3 din Codul d e procedură penală nu sunt aplicabile în cauză, întrucât procesul penal s-a finalizat cu o condamnare a reclamantului la pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei prin decizia civilă nr. 795 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava care a constatat săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 13 din Legea 87/1994, această decizie nefiind o hotărâre definitivă de achitare în sensul legii.
Prin sentința civilă nr. 892 din 18 septembrie 2007, Tribunalul Botoșania admis în parte acțiunea și a obligat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului suma de 1.424,34 lei, dauna materiale, reprezentând 504,66 lei drepturi salariale, 355,64 lei actualizări și 564,34 lei dobânzi, suma de 100.000 lei daune morale și 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență faptul că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 5 alin. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, atâta timp cât măsura arestării preventive a fost luată de procuror, iar reclamantul nu a fost prezentat de îndată în fața unui judecător, așa încât sunt aplicabile dispozițiile art. 504 al. 2 din Codul d e procedură penală, împrejurare în care reclamantul este îndreptățit la o reparație echitabilă pentru parte din pretențiile materiale solicitate, respectiv cuantumul salariului pentru perioada cât a fost arestat preventiv în alte condiții decât cele stabilite în art. 5 din Convenție.
Reține instanța că în raport de perioada arestării preventive de 60 de zile, de faptul că reclamantul a fost condamnat la pedeapsă cu închisoarea, suspendată condiționat, prejudiciul moral poate fi acoperit prin acordarea sumei de 1.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul, Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană
Dezvoltând motivele de apel reclamantul arată că în mod nelegal instanța de fond a dispus decăderea sa din administrarea probei cu martori solicitată în vederea argumentării pretențiilor materiale solicitate ca o consecință a încălcării drepturilor sale ocrotite de legea fundamentală, că nu i-au fost acordate reparațiile pentru prejudiciile cauzate prin arestarea sa ilegală, atât societății SRL, unde îndeplinea calitatea de administrator, astfel că lipsa sa pentru o perioadă de 60 de zile a condus la lichidarea societății, cât și în cazul creditelor nerambursate către, fapt ce a determinat vânzarea mijloacelor fixe din patrimoniul societății și a imobilului proprietatea sa.
Precizează reclamantul că instanța de fond nu a apreciat corect consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, ori suferința provocată familiei sale care în acea perioadă de 60 de zile a fost lipsită de ajutor material și moral și a suportat disprețul întregii comunități.
În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșania precizat că temeiul legal invocat în speță nu este susținut de dispozițiile alin. 3 al art. 504 din Codul d e procedură penală, aplicabil soluționării prezentei acțiuni, independent de faptul că reclamantul a fost arestat în anul 2002. Acest text a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, în urma pronunțării Hotărârii Pantea contra României, tocmai pentru a explicita cazurile care dau dreptul la reparație persoanelor ce au fost arestate nelegal. Ori, printre acestea, prevăzute limitativ, nu se regăsește și cel referitor la arestarea dispusă de procuror. În raport de data când au fost constatate infracțiunile și s-a pus în discuție necesitatea privării de libertate a inculpatului din respectiva cauză, procurorul era singura autoritate competentă a dispune ab initio arestarea preventivă, judecătorul având doar posibilitatea de a soluționa plângeri împotriva ordonanțelor procurorului și de a dispune prelungirea acestei măsuri preventive. Altfel spus, atât procurorul cât și judecătorul, au acționat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și în limita competențelor stabilite de Codul d e procedură penală.
În subsidiar, a solicitat să se constate că reparațiile acordate pentru lipsirea de libertate ce depășește 30 de zile sunt nejustificate și nu izvorăsc în nici un caz din constatarea caracterului nelegal al privării de libertate având în vedere că reclamantul a fost arestat doar o durată de 30 de zile de către procuror, apoi judecătorul a prelungit măsura arestării preventive, situația ce determină reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale acordate de instanța de fond.
În memoriul de apel, Direcția Generală a Finanțelor Publice B precizează că în cauză nu sunt îndeplinite disp. art. 504 al. 2 și 3 din Codul d e procedură penală întrucât pe de parte reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea 87/1994, iar pe de altă parte reclamantul a fost numit administrator al societății SC SRL în ianuarie 2002 și nu a avut calitatea de salariat al societății și nici nu a încheiat contract de asigurat la nivelul casei Județene de Pensii, încât nu se justifică acordarea despăgubirilor materiale și morale solicitate.
Examinând apelurile prin prima probatoriului administrat în cauză și a motivelor invocate, Curtea constată că sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanța nr. 0133/2002 din 29 martie 2002 a Bs -a dispus reținerea învinuitului, pe o perioadă de 24 de ore, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.11 din Legea nr. 87/1994 și art. 282 Cod penal (fila 36 dosar 17822/2002, vol. I).
Prin mandatul de arestare preventivă nr. 53 din 30 martie 2002, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșanis -a dispus arestarea preventivă a învinuitului pentru o perioadă de 5 zile, de la 30 martie 2002 la 3 aprilie 2002, iar prin mandatul de arestare preventivă nr. 53 din 3 aprilie 2002 s-a dispus prelungirea arestării preventive a învinuitului pentru perioadă de 25 de zile, respectiv până la data de 27 aprilie 2002, ora 15.30 (filele 34, 35 dosar 17822 vol. 1), ambele mandate fiind întemeiate pe disp. art. 146, 148 și 151 Cod procedură penală.
Ulterior, instanța de judecată a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 30 de zile, respectiv până la data de 26 mai 2002, fapt relevat în Rechizitoriul nr. 960/P/2002, iar prin minuta - din 23 mai 2002 Judecătoria Botoșania admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, inculpatul fiind pus în libertate la 27 mai 2002, orele 22.oo, (fila 47 dosar fond nr-).
Chestiunea de drept ce urmează a fi supusă analizei vizează incidența în cauză a disp. art. 504 alin. 2 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora "are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal a fost privată de liberate, ori căruia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal", însă aceste dispoziții trebuie raportate implicit la prevederile art. 5 pct. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994) potrivit cărora "orice persoană arestată sau deținută trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitare atribuțiilor judiciare ", dispoziție care impune o obligație necondiționată în ceea ce privește prezentarea în fața unui judecător, într-un termen foarte scurt, persoanei arestată de către autoritățile competente care au luat măsura arestării.
Aceste dispoziții legale au ca scop protejarea individului împotriva detenției arbitrare și garantează supunerea actului privativ de libertate unui control judiciar independent iar prin raportare la prezenta speță se reține că procurorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatului - reclamantul în speță -, pentru o perioadă de 25 de zile, nu prezintă garanțiile impuse de textul de lege susmenționat întrucât în opinia Curții în sistemul român de drept procurorii sunt subordonați mai întâi procurorului general, apoi ministrului justiției și nu îndeplinesc condițiile de independență și imparțialitate inerente noțiunii de "magistrat" (cauza Vasilescu contra României).
Pe de altă parte, în cauza Pantea contra României, Curtea, a constatat că disp. art. 504 din Codul d e procedură penală nu acoperă situațiile prevăzute în art. 5 din Convenție, astfel că nu se justifică susținerea apelantului Ministerul Public, potrivit căreia în raport de data când au fost constatate infracțiunile și s-a pus în discuție necesitatea privării de libertate a inculpatului, procurorul era singura autoritate competentă de a dispune arestarea preventivă, cu atât mai mult cu cât Curtea a prevăzut, fără echivoc, condițiile în care se poate dispune deținerea ori arestarea preventivă a unei persoane.
În considerarea celor reținute, apreciind că în speță sunt incidente disp. art. 504 alin. 2 din Codul d e procedură penală, coroborate cu disp. art. 5 alin. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului se constată că reclamantul a fost privat de libertate, în mod nelegal, doar în perioada 3 aprilie 2002 - 27 aprilie 2002, pentru perioada următoare arestarea preventivă fiind dispusă de instanța de judecată, în sensul prevederilor Convenției, în baza art. 296 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite apelurile declarate de Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate și îl va obliga pe acest din urmă apelant să plătească reclamantului suma de 712,31 lei cu titlu de daune materiale (în loc de 1424,34 lei).
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul, Curtea reține din declarațiile martorilor audiați în această fază procesuală, faptul că în perioada arestării preventive acesta a avut urmări deosebit de grave în plan fizic și psihic din cauza faptului că, condițiile de detenție erau foarte grele, despărțirea de familie a fost traumatizantă atât pentru el, cât și pentru soția și fetița lui, care au rămas fără sprijin moral și material, fiind ajutate în această perioadă doar de rude și cei foarte apropiați, însă, întreaga familie a fost blamată de comunitate.
Precizează martorii că anterior detenției, reclamantul se bucura de o bună imagine în societate, fiind apreciat, însă după revenirea din detenție a fost izolat și obligat să accepte diferite munci pentru întreținerea familiei sale, însă nici în prezent imaginea reclamantului nu a fost pe deplin reabilitată.
Având în vedere cele reținute, Curtea va admite apelul reclamantului și apreciază că prejudiciul moral suferit poate fi acoperit cu suma de 25.000 lei, în loc de 10.000 lei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 892 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă.
Admite apelurile declarate de pârâții Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Schimbă în parte sentința civilă 892 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani în sensul că menținând dispoziția de admitere acțiunii, dispune:
Obligă Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului:
- suma de 712,31 lei cu titlu de daune materiale (în loc de 1424,34 lei) reprezentând 252,32 lei drepturi salariale, 177,67 lei actualizări și 282,32 lei dobânzi;
- suma de 25.000 lei daune morale (în loc de 10.000 lei).
Menține dispoziția privind plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pt. gref. aflat în
semn. gref. șef secție,
Red.
Dact.
Ex. 5/18.04.2008
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Dumitraș Daniela
