Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 414/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.414 /
Ședința publică din 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor B și de intervenientul împotriva deciziei civile nr.75/A/5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intervenientul recurent, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termen și scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul intervenientului recurent, avocat solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea acțiunii formulate de reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor B, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată. Față de recursul declarat de reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicită admiterea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1719/20.02.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâții și, sunt proprietarii tabulari ai casei situate în T,-, înscrisă în CF nr. 1678, cu titlu de cumpărare, din anul 1977.
Asupra terenului aferent construcției, este proprietar tabular Statul Român, proprietarii constituției având un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 170 mp.
Așa cum rezultă din adresa nr. - -/10.08.2006, a Primăriei Municipiul T, imobilul proprietatea tabulară a pârâților și, se află în administrarea Primăriei Municipiului T, începând din anul 1979, figurând în inventarul mijloacelor sale fixe, iar prin contractul de închiriere nr. 22/16.01.1995, acest imobil a fost închiriat numitului.
Pentru acest imobil, așa cum rezultă din cuprinsul adresei mai sus menționate,nu există o decizie de trecere în proprietatea Statului Român, de la proprietarii tabulari.
Potrivit adresei nr. 44570/31.08.2006, eliberată de Ministerul Administrației și Internelor, proprietarii tabulari ai imobilului, în anul 1979, au părăsit țara și și-au stabilit domiciliul în Germania, cu păstrarea cetățeniei.
Moștenitor al proprietarilor tabulari, potrivit adresei Ministerul Administrației și Internelor, este care, de asemenea, și-a stabilit domiciliul în Germania, cu păstrarea cetățeniei.
În evidențele Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanelor T, așa cum rezultă din adresa nr. -/14.09.2006, proprietarii tabulari nu figurează însă ca fiind decedați.
Prin adresa nr. - 2504/06.04.2004, Primăria Municipiului T, a comunicat numitului, titular al contractului de închiriere nr. 22/16.01.1995, faptul că imobilul situat în T,-, nu a fost revendicat, prin notificare, conform prevederilor Legii 10/2001, iar numitul, la data de 21.03.2005 a solicitat Primăriei Municipiului T, trecerea în patrimoniul statului a imobilului din litigiu, întrucât dorește să îl cumpere.
Prin adresa cu nr. - --/14.02.2007, Serviciul Impozite, Taxe - Persoane Fizice, a comunicat instanței faptul că în evidențele sale, imobilul situat în T, str. - -scu (fosta - -), nr. 5, figurează ca fiind proprietatea pârâților și și că impozitul pentru acest imobil este achitat la zi.
Înscrisurile mai sus menționate, sunt incerte în ceea ce privește decesul proprietarilor tabulari și existența unor eventuali moștenitori, precum și în ceea ce privește titlul în baza căruia imobilul în cauză se află în administrarea Statului Român, dar ceea ce rezultă cu certitudine este faptul că pârâții și, sunt proprietari tabulari ai imobilului în cauză, iar impozitul datorat statului este achitat la zi și în aceste condiții, susținerea reclamantului în sensul că imobilul în cauză este "bun fără stăpân",este neîntemeiată.
Constatând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 477 și art. 646 Cod Civ. instanța de fond a dispus respingerea cererii privind trecerea în proprietatea Statului Român, a imobilului mai sus menționat și ca urmare a respingerii cererii principale, a respins și cererea accesorie privind întabularea dreptului de proprietate al statului Român, în CF nr. 1678, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentințe, in termen legal a formulat apel reclamanta T, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și pe fond, admiterea acțiunii.
Motivând în fapt, a arătat in esență că hotărârea apelata este nelegală si netemeinică, deoarece prima instanța a ignorat faptul ca imobilul a fost abandonat de proprietarii tabulari de peste 27 ani și până în prezent aceștia nu au făcut nici un act de administrare a imobilului.
A mai arătat ca nu este înregistrat decesul acestora, ei figurând ca având domiciliul in Germania în anul 1979 și că ar avea un moștenitor stabilit de asemenea in Germania; că imobilul a fost repartizat administrativ de către organele administrației publice spre închiriere lui care a locuit din 1979 în imobil, până în prezent, de asemenea că proprietarii tabulari nu au achitat taxe și impozite aferente, acestea fiind achitate pro cauza abia după declanșarea litigiului de către persoane necunoscute.
In concluzie a apreciat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 477 și 646.
In cauză a formulat cerere de intervenție in interesul apelantei, numitul, solicitând admiterea cererii de intervenție, admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate și, pe fond, admiterea acțiunii.
Motivând in fapt, a arătat că din data de 25.10.1979 a primit acest imobil prin repartiție la serviciu, devenind titularul unui contract de închiriere, contract prelungit succesiv până în prezent, că în tot acest timp el a administrat imobilul și a plătit taxele și impozitele aferente.
Prin decizia civilă nr.75/A/5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost espins ca nefondat apelul declarat de reclamantul apelant Ministerul Finantelor Publice, prin reprezentant T împotriva sentinței civile nr. 1719/20.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intervenientul intimat și intimații pârâți, și.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulate de intervenientul in favoarea apelantului.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că procedura de declarare a unui bun ca fiind abandonat, cu consecința trecerii lui in proprietatea statului era prevăzuta de Decretul nr.111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, care a fost însă abrogat prin nr.OG128/1998 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.
Acest act normativ, deși menționat de reclamanta apelanta ca fiind unul dintre temeiurile legale ale acțiunii, nu cuprinde, asemenea Decretului nr.111/1951 o procedura de declarare a unui bun ca fiind bun fără stăpân.
Imobilul in speță, la a cărui intabulare in cartea funciară tinde reclamanta apelanta, a fost pretins abandonat în perioada de referință a Legii nr.10/2001, respectiv 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, mai precis în anul 1979, dată la care apare mențiunea despre proprietarii tabulari si că si-au stabilit domiciliul in Germania, ca urmare a plecării definitive, potrivit anexei emise de Ministerul d e Interne-Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei (fila 33 dosar fond), precum si a adresei nr.-/14.09.2006 a Consiliului Local T - Direcția de Evidentă a Persoanelor (fila 31 dosar fond).
Se mai menționează, de asemenea, că proprietarii tabulari au un fiu, -, de asemenea cu domiciliul stabil in Germania din anul 1979, despre care nu se cunoaște dacă a acceptat sau nu succesiunea.
Din adresa nr. D 72004-2504/06.04.2004 emisă de Primăria Municipiului T -Directia Patrimoniu (fila 32) rezultă că imobilul in speță nu a făcut obiectul nici unei notificări in baza Legii 10/2001.
Acest imobil a fost închiriat de către stat prin RA URBIS în numele proprietarului către intervenientul in interesul apelantei, respectiv, încă din 25.10.1979, prin contractul nr.2358, contract prelungit si in vigoare in prezent (filele 16-22 dosar fond).
Acest aspect reprezintă o preluare in fapt a imobilului de către Statul Român, in patrimoniul său, de vreme ce asupra lui statul a exercitat acte de administrare, așa cum se privește a fi locațiunea la care s-a făcut referire mai sus.
Finalitatea urmărită de reclamanta apelanta este aceea de a-și intabula bunul in cartea funciară, cu titlu de proprietate, doar că, o astfel de finalitate, in absenta unei proceduri administrative, respectiv jurisdicționale (așa cum a fost cea reglementata de Decretul 111/1951, in prezent abrogat), nu poate fi realizată pe calea demersului judiciar inițiat de apelantă.
Statul trebuie sa-si valorizeze pretinsul drept de proprietate, nu in condițiile dreptului comun (art 477 si 646 ), ci in condițiile de exigență ale Legii 10/2001( sferă căreia i se subsumează si bunul pendinte litigios), respectiv art 42, care in alin 1 precizează ca " imobilele care în urma procedurilor prevăzute lacap. IIInu se restituie persoanelor îndreptățite rămân în administrarea deținătorilor actuali", iar potrivit alin 3 "imobilele cu destinația de locuințe, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune".
Apelanta are a observa și disp.art 22 alin 5 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora "nerespectarea termenului de 6 luni(de către persoana îndreptațită), prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent".
Apare lipsit de relevanțăa juridică faptul ca impozitul nu fusese achitat, lucru evidențiat in adresa nr. E 12007--/14.02.2007 eliberata de Serviciul Impozite si Taxe -Persoane Fizice, invocată de apelantă in susținerea motivelor de apel.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor B, la 5 martie 2008, cât și intervenientul, la 13 martie 2008, ambii recurenți solicitând admiterea recursurilor, modificarea în tot a ambelor hotărâri și pe fond, admiterea acțiunii civile formulată de reclamanta T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor B, cât și a cererii de intervenție accesorie formulată de intervenientul.
Reclamanta-recurentă Tac riticat decizia civilă recurată ca nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, art.304 pct.9 pr.civ. criticându-le sub aspectul că ambele instanțe nu au ținut seama de întregul material probator existent la dosarul cauzei, pe care nu l-au analizat în ansamblu și coroborat, ci doar selectiv, acordând deplină forță probatorie doar unor anumite înscrisuri depuse la dosar, în detrimentul altor probe relevante și concludente din dosar.
Pe fondul cauzei, reclamanta a susținut că Primăria Municipiului Tas olicitat reprezentanților Statului Român, respectiv Ministerului Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de T efectuarea demersurilor legale privind trecerea în proprietatea privată a Statului Român a imobilului în litigiu, fostă proprietate tabulară a pârâților și, ca fiind avere fără stăpân, în baza art.477 și art.646 civil. Această situație, dovedește faptul că foștii proprietari tabulari au abandonat imobilul de peste 27 de ani, până în prezent neefectuând nici un act de administrare special, cu dată certă cu privire la această proprietate.
S-a precizat că, deși pe raza Municipiului T nu există nici o înregistrare a decesului lor, din adresa nr.- din 25.08.2006 emisă de Biroul Județean de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor T, rezultă că pârâții și figurează cu domiciliul stabil în Germania din anul 1979, cu păstrarea cetățeniei și că ar avea un moștenitor în persoana numitului, cu domiciliul stabil în Germania din anul 1979, despre care nu se cunoaște dacă a acceptat sau nu moștenirea pârâților.
Reclamanta a mai susținut că existența unui moștenitor legal cert presupune implicita dovada a decesului proprietarilor tabulari, iar împrejurarea abandonării definitive a imobilului în cauză prin stabilirea lor în Germania încă din anul 1979, este dovedită prin însăși faptul închirierii imobilului din acel an de către organele administrației publice.
In ceea ce privește achitarea impozitului aferent clădirii și terenului, la zi, s-a invederat că aceasta s-a făcut în mod greșit și nedatorat de către intervenientul, chiriaș al imobilului, fapt dovedit prin cererea de intervenție accesorie formulată în apel d e această parte, chitanțele anexate coroborate cu probele testimoniale.
In raport de această stare de fapt, reclamanta a solicitat instanței să reconsidere probatoriul administrat în cauză, să admită cererea de intervenție accesorie formulată în apel d e intervenientul și, pe fond, să admită acțiunea civilă astfel cum a fost formulată, fiind pe deplin îndeplinite disp.art.477 și, respectiv art.646 civil.
In drept, reclamanta-recurentă a invocat disp.art.299, 304 pct.9 pr.civilă, art.477 și art.646 civil, art.25 alin.2 din Decretul nr.31/1954 și Legea nr.213/1998 modificată.
Intervenientul-recurent a solicitat prin recursul său, în temeiul disp.art.304 pct.9 pr.civ. admiterea cererii de intervenție accesorie formulată în favoarea reclamantei și pe fond, admiterea acțiunii civile, subliniind că în speță nu se poate vorbi de o preluare abuzivă a imobilului în litigiu, situat administrativ în T, str.- -scu (fostă - -) nr.5, câtă vreme potrivit situației de CF nr.1678 nr.top.408/31, acesta niciodată nu a fost în proprietatea Statului Român.
A mai precizat faptul că din anul 1979 locuiește în imobil, el fiind cel care se ocupa de întreținerea și efectuarea numeroaselor îmbunătățiri aduse imobilului, fără a deține vreun titlu locativ.
Intervenientul a criticat și argumentul instanței de apel potrivit cu care, în cauză ar fi incidente disp.art.42 alin.1 și art.22 alin.5 din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilul ar trebui să fie trecut în proprietatea Statului Român, și doar în această situație această din urmă parte i l-ar putea vinde, probatoriul administrat în cauză dovedind fără dubiu că proprietarii tabulari și au abandonat definitiv imobilul din cauză încă din anul 1979.
In cauză, nu s-a formulat întâmpinare din partea intimaților.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor depuse în scris la dosar, în raport de actele anexate și obiectul acțiunii civile, precum și al cererii de intervenție accesorie formulată în apel d e intervenientul, raportat la disp.art.299, 304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit adresei nr.- din 25.08.2006 eliberată de Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul Evidența Persoanelor, pârâții și, proprietari tabulari ai imobilului situat administrativ în T,-, jud.T, înscris în CF nr.1678, nr.top. 408/31 T, au domiciliul stabil în străinătate, respectiv în Germania, din anul 1979, cu păstrarea cetățeniei române. In evidențele Biroului Județean de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor figurează ca moștenitor ai pârâților, numitul, stabilit de asemenea în străinătate din anul 1979 cu păstrarea cetățeniei române (fila 7 dosar fond).
In raport de această adresă, Curtea apreciază că în mod corect cele două instanțe de judecată au reținut faptul că nu s-a făcut dovada decesului proprietarilor tabulari, iar menționarea unui posibil moștenitor în persoana numitului, nu este suficientă pentru dovedirea decesului pârâților, în lipsa unor acte justificative, cu atât mai mult cu cât în această adresă se face referire la posibilul moștenitor (probabil fiu) stabilit definitiv în Germania tot în anul 1979, anul plecării din țară a pârâților.
Pe de altă parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta T având ca finalitate intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra imobilului sus-menționat, în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată raportat la dispozițiile art.477 și 646.civ. pentru declararea unui bun ca fără stăpân fiind necesară parcurgerea unei proceduri administrative, astfel cum era reglementată prin Decretul nr.111/1951, în urma căruia statul trebuia să declare succesiune vacantă.
Pornind însă de la temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea prezentei acțiuni, respectiv art.477 și art.646 civ. potrivit cu care " toate averile fără stăpân sunt ale domeniului privat al statului", și "bunurile fără stăpân sunt ale statului ", și raportat la probatoriul administrat și în mod special înscrisurile depuse la dosar, în mod corect s-a apreciat că în cauză nu s-a dovedit împrejurarea decesului proprietarilor tabulari și, abandonul imobilului din partea acestora astfel încât el să poată intra în categoria bunurilor fără stăpân, potrivit textelor de lege sus-menționate.
Pentru aceste considerente, care sunt valabile și în ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul, chiriaș al imobilului, Curtea constată că în cauză nu este incident nici unul din temeiurile de modificare a deciziei civile recurate, invocate de recurenți, astfel că în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor B și de intervenientul împotriva deciziei civile nr.75/A/5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.MG/22.05.2008
Dact.GK/2 ex./22.05.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. C;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
