Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 421
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 561 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 7193 din 26 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 14627/Civ/2005, în contradictoriu cu reclamantele, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta pârâtă și intimata reclamantă personal și în calitate de procurator al intimatei reclamante, asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea efectuării unei noi expertize. În subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatele reclamante, a susținut că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 27 septembrie 2005, reclamantele - și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună stabilirea liniei de hotar, care desparte proprietățile părților și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 5000 ( 4966 suprafață rezultată prin măsurătoare ) situat în C,- C, în tarlaua 77, parcela 3, cu vecinătățile: la Nord- Tarlaua 77 asociație, la est - Fabrica, la sud -, la Vest - DE T 77, iar reclamanta este proprietara terenului în suprafața de 1000 (9988 suprafață rezultată prin măsurare), situat în C,-, în tarlaua 77, cu vecinătățile; la nord - -, la - Fabrica de, la Sud -Hanul Doctorului și la vest -D 77.
Aceste terenuri au fost dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr-, pentru care s-au eliberat titlurile de proprietate nr.10-59381/20 noiembrie 1992 și nr. 24- 59381/23 noiembrie 1992.
S-a mai arată că între terenurile reclamantelor și terenul proprietatea pârâtei din partea de vest nu există o linie de hotar fixată prin semne exterioare și vizibile, situație care generează neînțelegeri. Astfel, la data de 10 mai 2005, pârâta, în mod abuziv, montat Ť. ( peste care întins 3 rânduri de sârme ) pentru a separa proprietățile.
La termenul din 1 noiembrie 2005, reclamantele au depus completare la acțiunea introductivă în sensul că înțeleg să solicite obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietare și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 252. pe care aceasta a ocupat- prin montarea semnelor de hotar, arătând că evaluează suprafața ocupată la suma de 10.000.000 lei ROL.
Prin sentința civilă nr.7193/26 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 14627/C/2005, a fost admisă acțiunea completată formulată de reclamantele -, în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta să lase reclamantei - în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 68 situată în C, tarlaua 77, parcela 3, între punctele 641,4526, 3, 641 ( din schița anexă a raportului de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren situată în C, tarlaua 77, parcela 3, între punctele 641.12, 598,615,641 din schița anexă a raportului de expertiză.
stabilit hotarul dintre proprietățile părților pe aliniamentul delimitat de punctele 4526-641 (5), 615-598 din schiță.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că reclamanta a prezentat dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 mp situată în tarlaua 77, parcela 3, iar pârâta a dobândit, prin efectul contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 470 din 25 februarie 2005 și 1037 din 15 aprilie 2005, suprafața totală de 4000 mp în aceeași și parcelă.
Prima instanță a reținut și că reclamantele au îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară, înscriindu-și dreptul de proprietate în CF 27904 și CF 27905.
În urma raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, a rezultat că pârâta a ocupat suprafața de 68 mp din terenul reclamantei și 244 mp din terenul reclamantei, fiind îndeplinite condițiile acțiunii în revendicare.
Prima instanță a constatat ca fiind îndeplinite cerințele dispoz. art. 584 Cod civ.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs, la data de 3 noiembrie 2006, recurenta pârâtă.
În motivele de recurs s-a criticat încălcarea dreptului la apărare, precum și a principiului egalității de tratament juridic, precizându-se că, în procedura de judecată în primă instanță au fost formulate obiecțiuni împotriva concluziilor raportului judiciar de expertiză, respinse însă de instanță. S-a criticat raportul judiciar de expertiză, precizându-se că opinia expertului desemnat se bazează pe un raport superficial, iar concluziile privind ocuparea unor suprafețe de 68 mp și respectiv 244 mp au fost realizate fără măsurătorile efective ale celor trei suprafețe de teren.
Recurenta a arătat și faptul că a solicitat încuviințarea desemnării unui expert asistent, cerere respinsă de prima instanță
În detalierea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii în revendicare, recurenta a arătat că nu prezintă calitatea de posesor, în condițiile în care a locuit de ani de zile în Italia, iar terenul aflat în proprietatea sa nu este nici măcar împrejmuit.
Recurenta a precizat și faptul că posibilitatea diminuării suprafețelor de teren aflate în proprietatea intimatelor reclamante se datorează cedării de către acestea a unei părți din terenul lor, pentru edificarea de către Primăria C.
La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2007 fost pusă în discuție calificarea juridică a căii de atac, calificându-se calea de atac ca fiind apelul.
Ca urmare a calificării căii de atac, la data de 24 ianuarie 2007, apelanta pârâtă a depus la dosar motivele apelului declarat, reiterând aceleași critici de nelegalitate și netemeinicie susținute prin motivele inițiale.
În apel a fost dispusă completarea probatoriului administrat în fața primei instanțe, în conformitate cu disp. art. 295.pr.civ.
Intimatele reclamante, legal citate, nu au formulat întâmpinare; intimata reclamantă a depus, la data de18 ianuarie 2007, concluzii scrise asupra caracterului nefondat al recursului declarat.
Prin decizia civilă nr. 561 din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 7193 din 26.09.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 14627/2005, în contradictoriu cu intimatele reclamante și.
S-a luat act că intimatele nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că, în urma probatoriului administrat în cauză, apelanta-pârâtă a prezentat la dosar documentația topo cadastrală avizată de către OJCGC sub nr. 16554/13.08.2001, având ca parte integrantă planul de amplasament și delimitare bun imobil.
S-a reținut că, deși planul și documentația topo cadastrală au fost întocmite în vederea atribuirii numărului cadastral provizoriu pentru terenul de 2000mp (1872mp din măsurători) apar a fi individualizate cele 2 corpuri de proprietate care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare către apelanta pârâtă.
Instanța de apel a reținut, în concluzia considerentelor arătate, că, deși apelanta critică omisiunea verificării posesiei nelegitime, ca și condiție specială de admisibilitate a acțiunii în revendicare, fără a nega dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, susținerile în apărare, precum și motivele în fapt ale apelului declarat nu exclud inexistența unei posesii corpore alieno, astfel încât, în speță, este incidentă prezumția de posesie nelegitimă fundamentată pe faptul vecin și conex al existenței dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se invocă, ca prim motiv de recurs, încălcarea dreptului recurentei la apărare, prin respingerea solicitării apărătorului ales al pârâtei privind încuviințarea refacerii raportului de expertiză efectuat în apel, raportat la concluziile contradictorii ale acestuia.
motiv de recurs se referă la aceea că instanța de apel nu a analizat și, în consecință, a interpretat greșit legea, când nu a dat eficiență necesară aspectului de fapt legat de ocuparea unei porțiuni din terenul reclamanților și din terenul pârâtei recurente, cu strada -, respectiv, faptul ocupării de către stradă a unei porțiuni din terenul reclamantelor reprezintă lipsa din terenul proprietatea acestora.
Se critică, de asemenea, că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, considerând că nu sunt întrunite condițiile speciale de admisibilitate ale acțiunii în revendicare, verificarea posesiei nelegitime, impunându-se respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În drept, recurenta invocă dispoz. art. 304 pct. 7 și respectiv art. 312 alin.2 și 3 Cod pr. civ.
Recursul este nefondat.
Motivele de recurs invocate, marea lor majoritate, prezintă și invocă analiza fondului probator, punând în discuție, în primul rând, aspecte de ordin pur faptic, nevizând astfel elemente de nelegalitate care pot fi cenzurate pe calea recursului și care ar putea fi încadrate în dispoz. art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civ.
Însă, analizând motivele de recurs invocate, prin prisma dispozițiilor de drept invocate, respectiv dispoz. art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. se constată următoarele:
Decizia Tribunalului Dolj atacată cu recurs în cauză nu prezintă încălcare a dreptului la apărare, în sensul că a fost respinsă cererea privind refacerea raportului de expertiză deja efectuat în cauză, ca o probă câștigată în cauză.
În speță, instanța de apel a motivat în mod corect și temeinic respingerea acestei cereri ca nemaifiind utilă și pertinentă cauzei, probatoriul deja administrat în cauză fiind suficient pentru soluționarea litigiului.
Mai mult, recurenta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă nemulțumirea acesteia vizează concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, chiar unul din motivele de recurs prezentând această stare de fapt. În acest mod, s-a răspuns la primul motiv de recurs invocat în cauză.
Instanța a interpretat în mod corect legea, analizând și comparând elementele probatorii efectuate în cauză, respectiv schița anexă a raportului de expertiză cu documentația topo cadastrală depusă în cauză, trasându-se o linie unică de hotar.
Dispozițiile art. 584 Cod civil, care prevăd că "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa" au fost corect respectate și interpretate în cauză, precum și dispoz. art. 480 Cod civil.
Corect s-a reținut că terenurile cu privire la care s-a solicitat de către reclamante grănițuirea sunt proprietatea părților, în conformitate cu titlurile de proprietate ale acestora și cu concluziile raporturilor de expertiză efectuate în cauză.
Referitor la motivul de recurs care privește greșita analiză a posesiei în cadrul acțiunii în revendicare, se constată că instanța a reținut corect că posesia a fost exercitată de către pârâta, posesie care reprezintă un atribut al dreptului de proprietate prin îndeplinirea cumulativă a celor două elemente ale sale - animus și corpus.
Acestea au fost dovedite prin însăși atitudinea procesuală a părților, precum și prin contactul expres cu bunul, chiar dacă acest atribut este exercitat de către o altă persoană - terț.
Având în vedere culpa procesuală a recurentei-pârâte, sub incidența dispoz. art. 274 Cod pr. civ. instanța va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării cauzei în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Urmează ca instanța, în conformitate cu dispoz. art. 3121Cod pr. civ. și, prin prisma considerentelor mai sus prezentate, să respingă ca nefondat recursul formulat de către pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 561 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 7193 din 26 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. 14627/Civ/2005, în contradictoriu cu reclamantele,.
Obligă recurenta, către intimate, la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./28.04.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
