Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(633/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 427
Ședința publică de la 2.07.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta reclamantă - pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 1766 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția III a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți - reclamanți, și.
are ca obiect - acțiune în revendicare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 18.06.2009, la data de 25.06.2009, apoi la data 02.07.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1766 din 10 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2007 reclamanta fElena a chemat în judecată pe pârâtele, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea primei pârâte de a lăsa în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 1 situat în imobilul din B,-, sector 2 și obligarea celorlalte două pârâte de a lăsa în deplină proprietate apartamentul nr. 2 situat în același imobil la etajul 1 - apartamente dobândite de pârâte în baza Legii nr. 112/1995.
În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 și 481 Cod civil, reclamanta a arătat că imobilul a aparținut autorilor său G și în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat sub nr. 32366 din 27 iunie 1945 și a autorizației de construire nr. 15 din 16 august 1945 eliberată de fosta Primărie a Municipiului B - Sector 1. A mai arătat reclamanta să urmare a condamnării penale a autorilor său G și a confiscării averii acestuia, imobilul a fost rechiziționat și atribuit numitei, iar ulterior, prin Decizia nr. 843/1961 emisă în baza Decretului nr. 111/1951 imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat, fapt constatat în mod definitiv prin hotărâri judecătorești pronunțate în cauză. În aceste condiții reclamanta justificându-și calitatea de unică succesoare a autorului său decedat G, în baza testamentului nr. 2237 din 21 martie 1986 și a certificatului de moștenitor nr. 923 din 9 septembrie 1992 emis de Notariatul de Stat al Sectorului Agricol I, a solicitat instanței ca urmare a comparării titlurilor de proprietate ale părților cu privire la apartamentele ce compun imobilul în litigiu să acorde preferință titlului său care provine de la adevăratul proprietar în raport de cel al pârâtelor care provin de la statul neproprietar, titlul acestuia din urmă în baza căruia a înstrăinat pârâtelor cele două apartamente nefiind unul valabil.
Pârâtele au formulat la data de 05 februarie 2008 întâmpinare și cerere reconvențională în cuprinsul cărora au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de prevederile legii speciale - Legea nr. 10/2001 - și excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 418 din 06 iunie 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI, iar pe calea cererii reconvenționale au solicitat instanței să constate că au calitatea de dobânditoare de bună - credință a apartamentelor cumpărate în baza Legii nr.î112/1995 și revendicate de reclamantă prin acțiune.
La termenul de azi, în ședință publică, pârâtele au arătat că solicitările cuprinse în cererea reconvențională urmează a fi avute în vedere de instanță drept apărări formulate de acestea în cadrul întâmpinării depuse la dosar.
În ce privește excepțiile invocate prin întâmpinare, instanța, prin încheierea din 11 iunie 2008 dispus respingerea lor ca neîntemeiate cu motivarea cuprinsă în respectiva încheiere.
Examinând pe fond acțiunea reclamantei, tribunalul a constatat că în cauză reclamanta a făcut dovada calității sale procesual active cu actele și certificatul de moștenitor depus la dosar precum și a faptului că imobilul revendicat a aparținut autorului său G în baza actului de vânzare - cumpărare autentificat de fostul Tribunal I - Secția Notariat și a autorizației de construcție nr. 15 din 16 august 1945.
Preluarea abuzivă a imobilului de către stat astfel cum s-a susținut prin acțiune s-a constatat cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 418 din 06 iunie 2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 407 din 24 ianuarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie prin care a fost soluționată o altă acțiune în revendicare formulată de reclamantă pentru același imobil în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului B și Primăria Sectorului 2 B pârâți față de care acțiunea a fost respinsă urmare a admiterii excepției lipsei calității lor procesual pasive.
Totodată, instanța a mai reținut că valabilitatea contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de pârâte în baza Legii nr. 112/1995 a fost constatată cu caracter irevocabil prin sentința civilă nr. 2609 din 09 aprilie 2003 Judecătoriei Sectorului 2 B, sentință prin care acțiunea reclamantei de constatare a nulității absolute a acestor contracte a fost respinsă ca neîntemeiată.
În aceste condiții, instanța procedând la compararea titlurilor de proprietate invocate în cauză, respectiv cel al reclamantei ca fiind titlul provenind de la adevăratul proprietar, dar care și-a pierdut eficiența în timp, și cel al pârâtelor ca fiind cel provenind de la stat neproprietar, dar care s-a considerat îndreptățit să adopte măsurile reparatorii considerate oportune sub aspect legislativ (vezi Legea nr. 112/1995 - de prevederile căreia reclamanta a beneficiat conform Hotărârii nr. 3522 din 10 iulie 2000 Consiliul General al Municipiului B prin care i-au fost acordate despăgubiri pentru imobil) și să dispună de bunurile pe care le-a stăpânit o lunga perioadă de timp a apreciat că preferabil este titlul constituit de stat pe temeiul legii speciale ca o garanție a siguranței circuitului civil și ca măsură menită să nu aducă atingere unui alt drept de proprietate deja câștigat a cărui valabilitate a fost recunoscută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins prezenta acțiune ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel.
În seanță, a motivat apelul, în sensul că, prima instanță în mod nelegal a acordat preferință titlului intimatelor - pârâte, ca fiind mai caracterizat decât al său (fila 19 și următoarele dosar apel). Deși s-a arătat că și-a întemeiat acțiunea pe drept comun, cum corect a reținut (fila 20 dosar apel) s-a motivat soluția pe dispozițiile Legi nr. 112/1995.
De asemenea, titlul său este mai bine caracterizat provenind de la adevăratul proprietar (file 21 dosar apel). De asemenea, trebuia reținută prevalența Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului (fila 22 dosar apel).
Totodată, reia teza preferabilității titlului său (fila 22 dosar apel) enunțând în acest sens art. 6 din Legea nr. 213/1998, Constituția României și Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948). Contractele de vânzare - cumpărare au fost întocmite cu statul neproprietar iar de esența acțiunii în revendicare era compararea titlurilor, titlul apelantei fiind preferabil pentru toate criteriile enunțate mai sus și bazate și pe sentințele pronunțate în cauză (filele 14 - 35 dosar apel).
Apelul este nefondat.
Apelantul chiar în apelul formulat (laborios și argumentat) se contrazice, apelând când la argumentele prevăzute de art. 480 și 481 Cod civil, apoi ale Legii nr. 10/2001 și ulterior al acțiunii prin compararea de titluri.
Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, are prevalență față de dreptul comun.
Dar, reclamanta (apelanta) este cea care a fixat cadrul procesual fiind întemeiată de art. 480 și 481 cod civil (fila 19 vol. II dosar tribunal).
Or, conform principiului disponibilității judecătorul nu putea modifica cadrul procesual.
Deci este clar obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii, constituind corelativ garanție principului disponibilității.
A invocat în apel, cu tot caracterul său devolutiv și aplicarea Legii nr. 10/2001 nu poate fi primită.
De altfel în apel, se arată diferite soluții de la aplicarea art. 480 - 481 Cod civil (așa cum a fost formulată acțiunea), până la aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și a acțiunii în revendicare de titluri, prin modul prolix de structurare a apelului în scris apelanta, lăsând să se aleagă din criticile formulate pe cele care-i convin, deși acțiunea a formulat-o ca acțiune tipică de revendicare pe dreptul comun, evocând și o comparare de titluri.
De asemenea, se reține pe de o parte că prima instanță a analizat apărările și excepțiile formulate la fond, a făcut compararea titlurilor și a dat preferabilitate titlului intimatelor, pe criteriile argumentate (or, dacă acceptăm aplicarea Legii nr. 10/2001 să se aplice corespunzător și Legea nr. 1/2009, care chiar dacă nu are Norme de aplicare, totuși nu poate fi ignorată).
De altfel, se reține că în mod corect în compararea de titluri a acțiunii în revendicare prima instanță a avut în vedere și Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și normele Convenției Europene a Drepturilor Omului (care stabilesc principii) și că sub acest aspect sentința nu este nelegală și netemeinică.
Or, față de argumentația instanței de fond și motivele de apel, se reține că așa cum au fost formulate în scris motivele de apel nu pot fi primite.
Apelanta nu aduce argumente de substanță pentru a aprecia că în cadrul acțiunii în revendicare prin comparare de titluri, în fața probelor administrate, titlul sau (chiar dacă provine de la adevăratul proprietar) este mai preferabil instanța de fond față de Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și a "argumentului siguranței circuitului civil" (de altfel recunoscut ulterior prin Legea nr. 1/2009) dând preferabilitate titlului intimatelor.
Acceptând numai punctul de vedere al apelantei ar însemna că Legea nr. 112/1995 nu și-ar mai găsi niciodată aplicabilitatea întrucât, statul nu a avut niciodată proprietatea imobilelor iar vânzare - cumpărare prevăzută în lege, era făcută de un neproprietar (discuții se pot face și dacă buna - credință reprezintă un mod legal și originar de dobândire a proprietății imobilului).
Ca atare, cum motivele de apel sunt neîntemeiate, potrivit art. 296 apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 296 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă - pârâtă cu domiciliul ales la av. " " în B,- A, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1766 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - reclamanți și domiciliate în B,-,. 1, sector 2 și domiciliată în B,-,. 2, sector 2, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.
.
6ex./20.07.2009
-3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
