Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVIL
DECIZIA CIVIL NR. 438/
Ședința public din 06.10. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judector
Judector - - -
Judector - - - - vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursurilor civile declarat de pârâții, PRIMRIA MUNICIPIULUI, împotriva deciziei civile nr. 519 din 21.11.2008 pronunțat de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect revendicare imobiliar.
La apelul nominal fcut în ședința public au rspuns pentru recurenții-pârâți lips, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depus la dosarul cauzei, pentru intimata-reclamant lips, avocat, și intimatul-reclamant, personal.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz faptul c: procedura este complet, dup care;
Av., av. și intimatul-reclamant, având pe rând cuvântul, precizeaz c nu au cereri de formulat în cauz.
Curtea, având în vedere c nu mai sunt cereri de formulat, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbateri.
Av., depune la dosarul cauzei note de concluzii scrise solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului cu consecința respingerii acțiunii formulat la instanța de fond.
Arat faptul c reclamanta nu a fcut nici un demers juridic, în temeiul Legii nr. 112/1995, ori a Legii nr. 213/1998, ci doar dup apariția Legii nr. 10/2001, în sensul c a formulat notificare, ca în anul 2004 s promoveze acțiunea în revendicare, astfel c acțiunea apare ca neîntemeiat, numai acțiunile formulate anterior legii fiind guvernate de dreptul comun al revendicrii, fondate pe disp.art. 480-481 cod civil și care pot fi continuate.
Cu privire la valabilitatea actului de vânzare-cumprare, faț de valabilitatea acestuia, recursul trebuie analizat prin prisma modificrilor Legii nr. 10/2001, aduse prin Legea nr. 1/2009, potrivit cu care, se restituie în natur, imobilele înstrinate în baza Legii nr. 112/1995, astfel cum se prevede în art. 7 alin. 1/1 și art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 dup modificarea intervenit.
Arat c motivele de recurs au fost amplu formulate sens în care solicit admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Fr cheltuieli de judecat.
Av., solicit respingerea recursului ca nefondat, pentru urmtoarele considerente:
Arat faptul c prezenta cauz a parcurs mai multe cicluri procesuale, în primul ciclu procesual fiind respins acțiunea reclamantei ca inadmisibil îns urmare contestației în anulare formulat de reclamanta decizia pronunțat în recurs a fost anulat și, în rejudecare admis recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile pronunțat de instanța de fond, pe care o caseaz dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Astfel, construcția nu a fost trecut în proprietatea statului instanța constatând c acțiunea formulat este admisibil; instanțele de judecat au gsit actele de proprietate ale reclamantei ca fiind legale, construcția nefiind trecut în proprietatea statului niciodat( fostul proprietar a fost citat la casa unde nu a locuit cauzele fiind soluționate cu lips de procedur cu acesta).
Totodat, face referire la faptul c nici chiriașul și nici statul nu pot fi considerați de bun-credinț, aspect dovedit în cauz iar în ceea ce privește decizia nr. 33/2008 pronunțat de în, arat c din motivarea acesteia nu rezult c existența Legii nr. 10/2001 ar exclude în toate situațiile, posibilitatea de a recurge la acțiunea în revendicare, cci este posibil ca reclamantul, într-o atare acțiune s se poat prevala la rândul su de un bun, în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional și trebuie s i se asigure accesul la justiție.
În ceea ce privește recursul pârâtei Primria Mun. G, arat faptul c instanța nu poate respinge,fostului proprietar, ca inadmisibil acțiunea în revendicare, ea putând fi respins oricum altcumva dar nu ca inadmisibil.
În concluzie, solicit respingerea recursurilor ca nefondate. Fr cheltuieli de judecat.
Av., depune la dosarul cauzei acte cu care face dovada afirmației " rea-credinț".
Av., precizeaz c nu a vzut actele depuse la dosar de ctre colega sa cu atât mai mult cu cât au fost puse concluziile pe fondul cauzei.
Av., precizeaz c actele sunt la dosarul cauzei.
Av., în condițiile în care actele depuse se afl la dosarul cauzei, solicit a fi înapoiate.
Curtea, rmâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de faț,
Examinând actele și lucrrile dosarului, constat urmtoarele;
Prin cererea înregistrat pe rolul Judec toriei Galați sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecat pe pârâții Primria municipiului G, și, solicitând c aceștia s-i lase în deplin proprietate și liniștit posesie apartamentul din imobilul situat în G,- (fost 42).
În motivarea acțiunii, reclamanții au artat c imobilul din-, G, a fost proprietatea autorului lor, numitul.
Prin sentința civil nr.32/1960 a Tribunalului Popular al Raionului G, suprafața de teren de 207 mp din- a trecut în proprietatea statului, îns construcția, respectiv casa de locuit nu a trecut în proprietatea statului în nici un mod.
Deși nu avea titlu de proprietate asupra construcției, în anul 1999, Primarul municipiului Gav ândut un apartament în suprafaț de 127,09 mp compus din 3 camere și o magazie cu suprafața aferent de teren de 128,25 mp, din imobilul situat în G,- (fost 42). În speț, actul de înstrinare a apartamentului este lovit de nulitate.
S-a artat c imobilul în discuție a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr.712/1966 transcris la notariatul de Stat sub nr. 1065/1971.
Primria municipiului G nefiind sesizat cu nici o cerere de restituire a imobilului din partea foștilor proprietari și respectând dispozițiile Legii nr.112/1995 a înstrinat imobilul ctre chiriașul.
Reclamanții au promovat pe rolul Judec toriei Galați un dosar având ca obiect constatarea nulitții contractului de vânzare cumprare nr.3985/1999 încheiat între Primria G și, iar prin sentința civil nr.5287/15.10.2003 s-a respins acțiunea reclamanților, de asemenea și apelul a fost respins prin decizia civila nr.338/A/12.03.2004 a Curții de APEL GALAȚI.
Reclamanții s-au adresat și cu notificare în baza Legii 10/2001 solicitând restituirea în natura.
Inițial cererea a fost înregistrat pe rolul Judec toriei Galați sub nr. 6499/C/2004, iar prin sentința civil nr. 2444/28.04.2005 a fost admis excepția lipsei calitții procesuale active a reclamanților, și, întrucât aceștia sunt renunțtori la moștenirea defuncților și și a fost admis excepția inadmisibilitții acțiunii.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați sub nr.606/C/2006. Recurenta a artat c în mod greșit a fost respins acțiunea ca inadmisibil, întrucât temeiul de drept al acțiunii sale a fost art.480 Cod civil și nu Legea nr.10/2001.
Prin decizia civila nr. 308/16.05.2006 a Tribunalului Galați este respins recursul formulat de, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în anulare ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați sub nr.1474/c/2006 prin care a solicitat s se constate c decizia dat în recurs nu a analizat motivele de recurs și solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin decizia civila nr.568/15.09.2006 Tribunalul Galați admite contestația în anulare, anuleaz decizia nr.308/16.05.2006 a Tribunalului Galați și în rejudecare, admite recursul, caseaz sentința civil nr.244/28.04.2005 a Judec toriei Galați și trimite cauza în rejudecare la aceeași instanț.
În al doilea ciclu de judecat cauza a fost înregistrat pe rolul Judec toriei Galați sub nr-.
În acest stadiu pârâții și au artat c în acțiunea introductiv reclamanții au specificat c "actele încheiate privind înstrinarea apartamentului, sunt lovite de nulitate", solicitând în acest fel constatarea nulitții actului de vânzare cumprare nr.39851/1999 în baza cruia pârâții au dobândit apartamentul. Faț de aceast cerere pârâții au ridicat excepția tardivitții formulrii cererii în constatarea nulitții actului întrucât o asemenea cerere se prescrie într-un an de la intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiz tehnic pentru identificarea imobilului.
Prin sentința civil nr.3732/09.05.2008 a Judec toriei Galația fost respins acțiunea promovat de reclamanții, ca fiind introdus de persoane fr calitate procesual activ.
A fost respins excepția tardivitții introducerii acțiunii în constatarea nulitții contractului de vânzare-cumprare nr.3985/1999 ca fiind lipsit de interes. A fost admis acțiunea în revendicare formulat de reclamanta.Au fost obligați pârâții, Primria Municipiului G s lase reclamantei în deplin proprietate și pașnic folosinț întreaga construcție situat în G,-. Au fost obligați pârâții la plata sumei de 350 lei, ctre reclamanți.
S-a reținut în motivarea hotrârii c, prin acțiunea promovat reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primria municipiului G și și obligarea acestora de a le lsa în deplin proprietate și liniștit posesie apartamentul situat în G,- ( fost 42).
În ceea ce priveste pe reclamantii, si, acestia sunt renuntatori la mostenirea defunctului, fostul proprietar al imobilului in cauza, conform certificatului de mostenitor nr.1211/1990, singura acceptanta fiind reclamanta (fila 49-dosar 6499/c/2004).
Astfel, instanța a admis excepția lipsei calitții procesuale active a acestor reclamanți și a respins acțiunea acestora ca fiind formulat de persoane fr calitate procesual activ.
În ceea ce privește excepția tardivitții introducerii acțiunii în constatarea nulitții contractului de vânzare-cumprare nr.3885/1999, instanța constat c reclamanții nu au solicitat ca instanța s constate o asemenea nulitate, astfel încât excepția apare ca fiind lipsit de interes și va fi respins ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța reține c acțiunea de faț este o acțiune în revendicare în baza art.480 Cod civil în care instanța este chemat s compare doua titluri de proprietate.
Primul este al reclamantei și anume contractul de vânzare cumprare autentic din data de 28.03.1942, testamentul autorului și certificatul de moștenitor nr.1211/1990 iar al doilea este cel al pârâților și și anume contractul de vânzare cumprare nr.3985/22.01.1999 încheiat de aceștia cu Municipiul G prin Primar.
Instanța a analizat daca imobilul respectiv a trecut în proprietatea statului în mod legal.
Astfel potrivit probatoriilor din prezenta cauz, prin sentința civil nr.92/07.01.1960 s-a trecut în proprietatea statului un teren viran de 207 mp situat in G,--actualmente 64 în baza Decretului nr.111/1951 cu motivarea c asupra terenului viran proprietarul nu a mai fcut nici un act de administrare timp de peste un an.
Din aceast sentinț civil nu rezult c ar fi trecut vreodat în proprietatea statului cldirea situat pe terenul respectiv, astfel încât statul român și implicit municipiul G nu au fost niciodat proprietari ai cldirii respective.
Astfel municipiul Gav ândut prin contractul de vânzare cumprare nr. 39851/22.01.1999 o cldire care nu îi aparținea, și în consecinț titlul preferabil în acest caz este cel al reclamantei care provine de la adevratul proprietar al cldirii.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea formulat de reclamanta și a obligat pârâții s lase reclamantei în deplin proprietate si pașnic folosinț întreaga construcție situat în G,-.
Împotriva acestei hotrâri au declarat apel pârâții și, precum și Primria Municipiului
și consider c imobilul situat în G,- a trecut în proprietatea statului cu titlu. Astfel, imobilul ce a fost proprietatea prinților reclamantei a fost preluat de stat în baza Decretului nr.111/1951, prin sentința civil nr.32/1960, ca fiind abandonat, fr stpân, soluție confirmat prin decizia civil nr.1502/1965, cu prilejul soluționrii recursului.
Autorii reclamantei nu au solicitat restituirea bunului în baza Decretului nr.218/1960 sau în cadrul procedurii prevzute de Decretul nr.111/1951.
În aceste condiții s-au întocmit formalitțile de intrare în posesie a statului precum și transcrierea în registrele de publicitate.
Consider c statul putea s dispun de imobil în mod legitim în baza Legii nr.112/1995 în condițiile în care foștii proprietari nu locuiau în imobil și nu beneficiau decât de despgubiri.
Apreciaz c reclamanta trebuia s urmeze procedura prevzut de legile speciale și nu cea prevzut de art 480.civ.
Instanța de fond ar fi trebuit s considere titlul lor valabil încheiat, cu respectarea dispozițiilor legale și preferabil în raport cu titlul pretins al reclamantei, care de fapt nu exist. Atât timp cât nu s-a fcut dovada restituirii imobilului în natur în baza Legii nr.10/2001 - contractul de vânzare-cumprare nu a fost desființat, apreciind ca fiind greșit respingerea excepției tardivitții.
Reclamanta a precizat în finele acțiunii c contractul lor de vânzare-cumprare ar fi lovit de nulitate absolut, excepția trebuind s fi fost respins ca inadmisibil întrucât nulitatea absolut nu poate fi invocat pe cale de excepție sau s considere un capt de cerere distinct, situație în care ar fi trebuit s se constate ca fiind tardiv formulat.
Apreciaz c acțiunea trebuia respins ca neîntemeiat prin prisma dispozițiilor art.463 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Deși sunt proprietarii doar a unui apartament, instanța în mod nejustificat i-a obligat s lase reclamantei în pașnic folosinț întreaga construcție.
Primria Municipiului Gai nvocat excepția inadmisibilitții acțiunii, dat fiind admiterea recursului în interesul legii promovat de ctre Procurorul General al României și care a fcut obiectul dosarului nr.60/2007.
Pe fondul cauzei, consider neîntemeiat acțiunea. Imobilul a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr.712/1966 transcris la Notariatul de Stat.
Nefiind sesizat cu nici o cerere de restituire formulat de moștenitorii foștilor proprietari a înstrinat imobilul celorlalți pârâți. Soții și au fost de bun-credinț la întocmirea contractului. Reclamanta avea obligația s demonstreze reaua-credinț, lucru pe care nu l-a fcut, ori în lipsa oricror dovezi, contractile de vânzare-cumprare au fost valabil încheiate.
Prin decizia civil nr. 519 din 21.11.2008, Tribunalul Galația respins ca nefondate apelurile declarate de ctre pârâți, reținând urmtoarele:
Pârâții și consider c reclamanta trebuia s urmeze procedura prevzut de Legea nr.10/2001 și nu s promoveze o acțiune în revendicare, întemeiat pe disp.art.480 civ. Îns aceast problem de drept a fost soluționat definitiv prin decizia civil nr.568/15.09.2006 pronunțat de Tribunalul Galați. Prin urmare, motivele invocate de pârâți cu privire la inadmisibilitatea acțiunii sunt nefondate.
Reclamanta, așa cum a precizat prin nenumratele cereri depuse la dosar nu a învestit instanța cu un capt de cerere distinct referitor la constatarea nulitții absolute a contractului de vânzare-cumprare nr.39851/1999 și nici nu a invocat nulitatea absolut pe cale de excepție.
Simpla menționare în cuprinsul cererii de chemare în judecat nu înseamn și investirea sentinței cu soluționarea unui astfel capt de cerere. De altfel, instanța a respectat principiul disponibilitții prților, ce guverneaz procesul civil, pronunțându-se numai cu privire la ceea ce s-a cerut.
Nulitatea absolut a unui act juridic poate fi invocat atât pe cale principal cât și pe cale de excepție; soluția instanței cu privire la inadmisibilitatea cererii invocate pe cale de excepție fiind corect.
Nefiind invocat nulitatea absolut nici pe cale principal nu se poate vorbi de respectarea termenului prevzut de art 45 alin 5 din Legea nr.10/2001 și nici de excepția tardivitții.
Pe fondul cauzei, soluția de admitere este în deplin concordanț cu probele administrate în cauz. Sentința civil nr.32/1960, ca de altfel și decizia civil nr. 1502/1965 pronunțat de Tribunalul Popular Raion G, respectiv Tribunalul Regional G fac referire la trecerea în proprietatea statului a terenului viran în suprafaț de 207 mp situate în G,-,ca urmare a aplicrii dispozițiilor Decretului nr.111/1951.
Nu se face nici o referire la construcția existent pe acest teren.
Cert este c întreg imobilul-teren + cas de locuit a trecut în proprietatea statului. Dac pentru teren au fost invocate hotrârile judectorești mai sus-menționate, pentru construcție Primria Municipiului G nu a depus și nici invocat nici un alt act referitor la trecerea în proprietatea statului.
În aceste condiții s-a reținut în mod corect de ctre instanța de fond c pârâta Primria Municipiului Gad eținut construcția fr nici un titlu și, prin urmare, nefiind proprietarul acesteia nu-l putea înstrina în mod valabil soților.
Pe de alt parte, nu se poate reține nici în privința terenului existența unui titlu valabil în favoarea pârâtei Primria Municipiului Decretul nr.111/1951 a reglementat în principal situația bunurilor supuse confiscrii, confiscate, fr moștenitor sau fr stpân. În aplicarea decretului au fost emise instrucțiunile Ministerului Finanțelor nr.1529/1963, care au precizat c bunurile fr stpân sunt cele prsite timp de un an, perioad în care titularul lor, necunoscut sau absent, nu a fcut nici un act de administrare a bunului, personal sau prin soț, copii sau orice alt persoan.Odat îndeplinite aceste condiții, bunul trecea în proprietatea statului prin hotrâre judectoreasc, la cererea organelor financiare.
Îns, Decretul nr.111/1951 a fost neconstituțional în raport cu Constituția din 1949 și, prin urmare, hotrârile judectorești pronunțate în temeiul su nu pot constitui cu titlu valabil pentru ca Statul s fi dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil. Art.8 din Constituția din anul 1948 recunoscut și garantat proprietatea particular. Prin urmare, un act normative ce prevedea trecerea unui bun proprietate privat în patrimoniul statului, pentru c nu fuseser efectuate acte de administrare timp de un an, ignorându-se și caracterul perpetuu al proprietții -era contrar acestui principiu constituțional și nu trebuia s-și produc efecte.
În consecinț, toate bunurile intrate în posesia statului în temeiul acestui decret, inclusiv cel al autorului reclamantei, sunt considerate ca fiind preluate fr un titlu valabil și prin urmare preluarea a fost abuziv.
Pe de alt parte, nu se poate reține nici îndeplinirea condițiilor prevzute de Decretul nr.111/1951.
Din considerentele celor dou hotrâri judectorești mai sus invocate rezult c autorul reclamantei a suferit o condamnare politic, conform titlului de liberare din 2.07.1954 și ulterior a avut domiciliu forțat și obligatoriu în alt localitate.
În aceste condiții, nu a putut s-și exercite atributele conferite de dreptul de proprietate și nici nu se poate reține c a abandonat, prsit imobilul.
În consecinț, nefiind respectate condițiile cerute, bunul a fost preluat fr un titlu valabil, astfel încât transferul proprietții nu a avut loc.
Având în vedere cele mai sus reținute, constatând c statul nu a avut un titlu valabil asupra imobilului, acesta nu putea transmite soților dreptul de proprietate.
Prin urmare, în mod corect instanța a reținut inexistența titlului de proprietate al statului asupra construcției și o preluare fr titlu valabil în ceea ce privește terenul și a dat eficienț titlului de proprietate al autorului reclamantei.
Într-adevr, prin dispozitivul hotrârii, instanța i-a obligat împreun cu Primria Municipiului G s lase reclamantei în deplin proprietate și pașnic folosinț întregul imobil. Soții și au cumprat doar un apartament din întregul imobil. Îns, în realitate, lucru necontestat de aceștia, ocup o suprafaț mult mai mare, fiind corect soluția de a oblige ambii pârâți la eliberarea întregului imobil.
Sentința instanței de fond este motivat corespunztor, nu cuprinde motive contradictorii.
Nu este întemeiat nici excepția inadmisibilitții acțiunii invocat de cealalt apelant. Hotrârile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii produc efecte și sunt obligatorii pentru instanț dup publicarea acestora în Monitorul Oficial. În cauza de faț, cu privire la dosarul nr.60/2007 exist un comunicat în sensul soluționrii recursului pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Îns întrucât nu s-au redactat considerentele și nici nu au fost publicate în Monitorul Oficial nu se poate ști ce s-a avut în vedere cu adevrat la pronunțarea soluției.
Pe de alt parte, buna-credinț a terților dobânditori nu are nici o înrâurire asupra acțiunii în revendicare. În cadrul acesteia se compar titlurile sau posesiile. Ele pot fi avute în vedere la plata fructelor produse de bun, ceea ce nu este cazul în speța de faț.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat apel pârâții, și Primria Municipiului G, susținând în esenț c:
- greșit a apreciat instanța c nu este învestit și cu nulitatea contractului de vânzare-cumprare în baza cruia au dobândit apartamentul în litigiu;
- greșit s-a admis acțiunea în revendicare - în temeiul art. 480 Cod civil și astfel, greșit s-a procedat la compararea titlurilor invocate de prți, fr ca actul pârâților s fie tot anulat;
- greșit s-a dat preferinț titlului reclamanților atât timp cât titlul lor izvorște din Legea nr. 112/1995, ei fiind cumprtori de bun credinț;
- greșit au fost soluționate excepțiile invocate - cea a inadmisibilitții acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun, dup intrarea în vigoare a legii speciale, precum și cea a tardivitții formulrii acțiunii în constatare nulitate contract.
În dezvoltarea recursului se susține c atât timp cât obiectul litigiului îl constituie un imobil preluat de stat, acțiunea reclamanților se putea întemeia doar pe dispozițiile legii speciale - nr. 10/2001 și nu pe calea dreptului comun, conform dispozițiilor art. 480 și urm. din Codul civil.
C, atâta vreme cât s-a parcurs procedura prealabil obligatorie a legii speciale, nu se poate obține revendicarea unui imobil pentru care ei, pârâții dețin un titlu valabil de proprietate, ce nu a fost desființat în instanț.
În fine, critic pârâții și modalitatea în care a fost soluționat excepția tardivitții constatrii nulitții contractului de vânzare-cumprare în raport de dispozițiile art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, faț de data promovrii acțiunii - 27.07.2004.
În acest context, în opinia pârâților, greșit a apreciat instanța de fond c nu ar fi fost investit și cu constatarea nulitții actului invocat de ei, trecând direct la compararea titlurilor de proprietate opuse de prți, întrucât face referiri concrete cu privire la regimul juridic al imobilului în speț și concluzioneaz c acestuia îi este aplicabil legea special.
În aceeași ordine de idei, hotrârea astfel pronunțat este și nelegal, prin prisma motivului prevzut de art. 304 pct. 7 Cod procedur civil, cuprinzând motive contradictorii și chiar strine de natura pricinii. Mai mult, apreciind eronat c este învestit doar cu o acțiune în revendicare - în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod civil, atât instanța de fond cât și cea de apel, au interpretat greșit natura actului juridic dedus judecții, pronunțând astfel o hotrâre cu ignorarea dispozițiilor speciale cât și a celor procedurale - așa cum s-a statuat în practica instanței supreme - consfințit prin Decizia nr. 33/2008.
Pârâta Primria Mun. G invoc și greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor referitoare la buna credinț.
Astfel, atât timp cât imobilul în speț nu a fcut obiectul vreunei cereri de restituire din partea foștilor proprietari iar înstrinarea acestuia ctre pârâții s-a fcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, (art.9), instanța trebuia s rețin buna credinț a cumprtorilor, aceștia fiind convinși c au cumprat imobilul de la adevratul proprietar. Mai mult, susține recurenta, Curtea Constituțional - prin decizia nr. 191/25.06.2002 a stabilit c dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu încalc dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, astfel încât actele juridice de înstrinare, inclusiv cele fcute în cadrul privatizrii având ca obiect imobile preluate fr titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolut, în afara cazului în care imobilul a fost înstrinat cu bun-credinț. Cum reclamanții nu au reușit s demonstreze reaua-credinț la înstrinarea bunului respectiv, acțiunea în revendicare urmeaz a fi respins ca "neîntemeiat și nefondat".
Recursurile declarate sunt nefondate pentru cele ce urmeaz;
Acțiunea în revendicare, formulat de reclamanți și întemeiat pe teza comparrii de titluri, este admisibil în raport de datele concrete ale cauzei.
Atât reclamanții, cât și pârâții invoc titluri valabile cu privire la același bun, iar compararea lor este favorabil reclamanților. Din aceast cauz, motivele de recurs vizând valabilitatea titlului pârâților și buna lor credinț sunt fr relevanț.
Nu poate fi primit critica greșitei soluționri a excepțiilor invocate de ctre pârâți atât timp cât reclamanții au înțeles s-și întemeieze acțiunea în revendicare pe dispozițiile art. 480 și urmtoarele Cod civil, fr a solicita expres și constatarea nulitții contractului de vânzare-cumprare opus de pârâți. De altfel, de esența acțiunii în revendicare este teza comparrii titlurilor și, în ipoteza investirii instanței cu captul de cerere vizând nulitatea contractului de vânzare-cumprare, acțiunea în revendicare ar fi devenit imposibil de instrumentat.
Nici critica interpretrii greșite a actului juridic dedus judecții nu se justific.
Aspectele invocate de ctre pârâții vizeaz practic probatorii ce s-ar fi putut administra în ipoteza în care reclamanții s-ar fi prevalat de dispozițiile legii speciale derogatorii de la cele comune și care ar fi putut justifica eventuala reținere a excepției tardivitții captului de cerere referitor la nulitatea contractului de vânzare-cumprare.
Nemulțumirea pârâților cu privire la respingerea excepțiilor invocate nu poate justifica critica vizând interpretarea greșit a actului dedus judecții, aceștia fiind cei care au înțeles greșit s se apere într-o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun prin invocarea unor excepții și ipoteze stabilite prin legea special.
Pe de alt parte, prioritatea titlului reclamanților a fost corect stabilit - autorul reclamanților a suferit o condamnare politic, conform titlului de liberare din 2.07.1954 și ulterior a avut domiciliul forțat și obligatoriu în alt localitate.
În fine, corect reține tribunalul aspectul c hotrârea pronunțat în soluționarea recursurilor în interesul legii produc efecte și sunt obligatorii pentru instanț doar dup aplicarea publicrii acesteia în Monitorul Oficial, or, în speț, la data pronunțrii deciziei recurate, nu se cunoșteau considerentele deciziei nr. 33/2008, aceasta nefiind publicat.
Pentru toate acestea, Curtea va respinge, recursurile ca nefondate, criticile invocate nerelevând existența vreunui motiv de casare și modificare a deciziei.
În drept, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 pct. 1 Cod procedur civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile declarat de pârâții, PRIMRIA MUNICIPIULUI, împotriva deciziei civile nr. 519 din 21.11.2008 pronunțat de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public azi, 06 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu - - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, |
Red./05.11.2009
Tehnored.
10 exp./06.11.2009
Com. 8 exp./09.11.2009
Fond: Judec toria Galați - judector -
Apel: Tribunalul Galați - judectori -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
