Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 44
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
GREFIER: - - -
******
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pârâții, ambii cu domiciliul în C,-,. 3, județul D, -, toți cu domiciliul în C,-, județul D, toți cu domiciliul în C,-, județul D, cu domiciliul în C,-, județul D, - decedată, având ca moștenitor pe, cu domiciliul în C,-, județul D, și a cererii de aderare la apel formulată de intimații reclamanți, G, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Av., cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 251 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți județul D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, C, PREFECTURA JUD.D - COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A 18/91, CONSILIUL LOCAL C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A 18/91, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând apelanții pârâți, apelantul pârât personal și asistat de avocat prin substituirea apărătorului ales, avocat, același avocat reprezentând apelanții pârâți, apelanta pârâtă, personal, avocat, reprezentând apelanta pârâtă, avocat, reprezentând apelanta pârâtă Greta, avocat, reprezentând intimații reclamanți, G, consilier juridic reprezentând intimații pârâți Primăria Municipiului C, Primarul Municipiului C, Consiliul Local C - Comisia Locală de Aplicare a 18/91, lipsind apelanții pârâși, intimații pârâți C, Prefectura Jud.D - Comisia Județeană de Aplicare a 18/91.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către, care a învederat instanței, depunerea la dosarul cauzei a unei cereri formulată de avocat, apărător ales al intimaților pârâți, de acordare a unui nou termen de judecată, neputându-se prezenta la C de astăzi întrucât se află la Tribunalul Timiș, la care se află atașate extras de pe site-ul Tribunalului Timiș privind fișa dosarului și în xerocopie împuternicirea avocațială pentru dosarul aflat pe rolul acestei instanțe, după care;
Față de împrejurarea că titulara cererii de amânare a asigurat substituirea, potrivit delegației depusă la dosarul cauzei de către avocat, instanța apreciază că cererea formulată a rămas fără obiect.
Avocat pentru intimații reclamanți și Gad epus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 32056 din 02.02.2009, întâmpinare la apelurile formulate de pârâți și cerere de aderare la apel, cu exemplare pentru comunicare.
S-a procedat la comunicarea întâmpinării și cererii de aderare la apel reprezentanților părților, prezenți la acest termen în fața instanței, care au învederat că nu solicită termen pentru observarea acestora.
Avocat, a invocat faptul că reclamanții și G în faza de judecată a fondului, au achitat taxă judiciară de timbru și a solicitat ca apelanții pârâți să fie obligația la plata taxeti de timbru în apel.
Instanța, a pus în discuție împrejurarea invocată.
Avocat, pentru apelanții pârâți, a susținut că apelul nu se timbrează.
Avocat, pentru apelanții pârâți, a susținut că apelul nu se timbrează.
Avocat, pentru apelanta pârâtă, a susținut de asemenea că nu se timbrează.
Avocat, pentru apelanta pârâtă Greta, de asemenea a învederat că apelul nu se timbrează.
Instanța, a arătat că în raport de dispozițiile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, întrucât reclamanții revendică un teren ce a fost preluat abuziv de stat și apoi atribuit altor persoane.
Avocat, a solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la restituirea taxei de timbru achitată la instanța de fond de reclamanți.
Instanța, a respins cererea formulată de intimații reclamanți, prin apărător, motivat de împrejurarea că excede competenței sale în calea de atac.
Instanța, a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților asupra apelurilor și a cererii de aderare la apel.
Avocat, pentru apelanții pârâți, a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, susținând că hotărârea trebuie să fie opozabilă tuturor părților, față de împrejurarea că la fond judecata s-a făcut fără ca pârâta să fie legal citată. A arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de aderare la apel.
Avocat, pentru apelanții pârâți, a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aprecierea instanței, lăsând la aprecierea instanței soluționarea cererii de aderare la apel.
Avocat, pentru apelanta pârâtă, a solicitat de asemenea admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.. A arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de aderare la apel.
Avocat, pentru apelanta pârâtă Greta, a solicitat admiterea apelurilor potrivit art. 297 Cod procedură civilă, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, susținând că această cauză a fost soluționată fără legala citare a părților. A arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de aderare la apel.
Consilier juridic pentru intimații pârâți Primăria Municipiului C, Primarul Municipiului C, Consiliul Local C - Comisia Locală de Aplicare a 18/91, a lăsat la aprecierea instanței, întrucât partea pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă.
Avocat reprezentând intimații reclamanți și G, a susținut că, apreciază că trebuia adus la cunoștința instanței decesul acestei părți, că apelanții pârâți nu au solidaritate procesuală și judecata în apel merge mai departe față de ceilalți apelanți, iar întoarcerea instanței la prima instanță nu se justifică față de toți intimații pârâți.
Instanța, a pus în discuție împrejurarea susținută de intimații reclamanți, prin apărător, avocat.
Avocat a susținut că nu poate fi acceptată această modalitate de soluționare apelului, pentru că reclamanții aveau sarcina de a indica domiciliile.
Avocat a susținut că procesul civil are cadrul procesual determinat de reclamant, există un capăt de cerere privind anularea Ordinului Prefectului și este strict legată de revendicarea imobiliară, iar art. 292 Cod procedură civilă nu permite o soluție de desființate parțială a sentinței.
Avocat a învederat că susține aceleași concluzii.
Consilier juridic a învederat de asemenea că susține aceleași concluzii.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față;
La data de 7 octombrie 2005 reclamanții și au solicitat să fie obligați pârâții, și să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 3372,13 situat în C,- și 31, jud.
Prin sentința civilă nr.1486/20 octombrie 20005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 5005/CIV/2005 fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. 17796/2005.
Printr- precizare depusă în dosarul nr.17796/2005 al Judecătoriei Craiova reclamanții au solicitat și constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise pârâților conform Legii nr.18/1991 și deciziei nr.81/08 mai 1992 emisă de Prefectura jud.
Judecătoria Craiova și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj prin sentința civilă nr.1815/8 martie 2006, având în vedere precizarea prin care reclamanții au indicat o valoare terenului revendicat de 16.000.000.000 ROL.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr.7/14 aprilie 2006 stabilit competența de soluționare atât a acțiunii în revendicare, cât și a cererii având ca obiect "constatarea nulitate act" în favoarea Tribunalului Dolj, decizie devenită irevocabilă prin nerecurare.
S- avut în vedere valoarea imobilului revendicat, de peste 5.000.000.000 ROL, prin raportare la dispozițiile art.2 pct. 1, lit.b pr.civ. iar în ceea ce privește C de-al doilea capăt de cerere s-a apreciat că aceasta este subsidiar, astfel că ar interveni o prorogare de competența a Tribunalul Dolj și sub aspectul soluționării cererii de constatare a nulității titlului emis pârârilor în baza legii nr. 18/1991.
Tribunalul a analizat acțiunea precizată la data de 8 martie 2006 în dosarul nr. -/2005 al Judecătoriei Craiova ( filele 63-64), prin care reclamanții au arătat că înțeleg să revendice suprafața de 1804. liberă de construcții, situată în municipiul C,--31, județul și să solicite constatarea nulității absolute a deciziei nr.81/1992 emisă de Primăria Municipiului prin care a fost atribuit în proprietate terenul în suprafață de 2880. din str. - C M mr. 29 și 31;
Prin sentința civilă nr. 251 din 22 septembrie 2008 Tribunalului Doljs -a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția inadmisibilității și prematurității acțiunii în revendicare.
S-a admis în parte acțiunea precizată, au fost obligați pârâții să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele suprafețe:
- pârâții, - și ( ), - suprafața de 661 mp situată în C,-, județul D, delimitată de punctele 2-26-27-28-3-4-5-6-29-30-31-17-16-15-2, precum și suprafața delimitată de punctele 6-7-54 - punctul creat de intersecția liniilor 17-6/51-54- punctul 6,conform schiței anexei 1 la suplimentul raportului de expertiză( fila 320).
- pârâtele și,suprafața de 167 mp delimitată de punctele 1-20-25-12-1, situat în C,-.
- pârâta ta - suprafața de 167 mp, situată în C,-, delimitată de punctele 20-21-24-25-20.
- pârâții și - suprafața de 167 mp, delimitată de punctele 21-22-23-24-21.
- pârâta ( ) - suprafața de 166 mp, delimitată de punctele 22-2-17-23-22.
S-a respins cererea în revendicare față de pârâta Primăria Municipiului C și cererea privind constatarea nulității absolute a deciziei nr.81/1992 emisă de Prefectura Județului
Au fost obligați pârâții, ta, la plata în solidar a sumei de 15.350 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că reclamanții sunt moștenitori ai autorului, care prin contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 24500/5 iulie 1937 de Tribunalul Craiova - Secția notariat a dobândit în proprietate un teren în suprafață de 8970. și construcțiile aflate pe acesta, situate în C, str. -. G nr.32, ulterior- și nr.36, actuală stradă - C Din acest teren, a înstrăinat în anul 1940 și 1941 suprafețele de 564. și, respectiv, 470., în total 1034, terenuri care au făcut ulterior obiectul unor transmisiuni succesive ( filele 15-21 dosar nr.505/CIV/2005 al Tribunalului Dolj ) și care sunt deținute în prezent de, -A, și, față de care reclamanții au renunțat la judecarea prezentei acțiuni.
Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 iar prin deciziunea nr.280/29 iunie 1955 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului C, suprafața de 2080. din terenul din str. - nr. 32, fost trecută în folosința Regional C pentru construirea de locuințe muncitorești în condițiile HCM nr.4015/1953, construcție căror executare a fost autorizată conform autorizației nr.15897/19 iulie 1955 ( filele 119-120). Locuințele executate au fost predate beneficiarilor conform procesului-verbal din 4 iulie 1958 ( filele 121-123).
La data de 20 martie 1992 fost emisă, în aplicarea prevederilor legii fondului funciar, decizia nr.81/1992 de către Prefectura județului D, prin care a fost atribuită în proprietate suprafața de 2080. din str. - C M, fost nr.27, 29 (actual 29 și 31), titularilor drepturilor de proprietate asupra apartamentelor din imobilele de la adresele menționate, în decizie fiind indicat ca temei de drept al constituirii dreptului de proprietate art. 35 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1952/29 martie 1996, titularii dreptului de proprietate asupra apartamentului din-, și au vândut pârâților și imobilul de la adresa menționată, compus din apartamentele deținute și suprafața de 260.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2902/24 aprilie 2002, pârâții și - au dobândit de la numita, imobilul din C,-, compus din apartamentul nr. 3 din acesta și suprafața indiviză de 260., reprezentând 1/8 din suprafața de 2080
Proprietarii imobilelor din- ( fost 27) au ieșit din indiviziune cu privire la terenul aferent construcției prin sentința civilă nr. 7747/29 iunie 2004 Judecătoriei Craiova, dreptul de proprietate asupra suprafeței atribuite în proprietate fiecărui coindivizar fiind înscris în Cartea funciară, conform încheierilor de la filele 133-136.
S-a apreciat că numai o parte din titlurile pârâților sunt reprezentate de acte emise în cadrul procedurii de stabilire dreptului de proprietate prevăzute de Legea Fondului Funciar.
Astfel, titlul pârâților și asupra terenului ca, de altfel, și asupra locuinței apartament îl constituie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1952/29.03.1996 și sentința civilă nr.7747/29.06.2004 a Judecătoriei Craiova, iar al pârâților și contractul de vânzare - cumpărare nr.2902/24.04.2002, doar pentru ceilalți pârâți, titlul de proprietate reprezentându-l decizia nr.81/1992 a Prefecturii Județului
Legalitatea deciziei 81/1992 a fost examinată din prisma art. 35 alin.2 din Legea nr.18/1991 ( art. 36 alin.2 în actuala formă), text de lege ce stat la baza constituirii dreptului de proprietate conform deciziei menționate, concluzionându-se că suprafața atribuită în proprietate deținătorilor apartamentelor coincide cu suprafața asupra căruia aceștia aveau un drept de folosință dobândit o dată cu repartizarea locuințelor construite, astfel că pârâții erau îndreptățiți la constituirea dreptului, iar decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 35, alin.2 din Legea nr.18/1991, nefiind incidenta cauza de nulitate prevăzută de art. III, alin.1, lit. din Legea nr.169/1997.
S-a apreciat că reclamanții au calitate procesuală activă, fiind succesori în drepturi ai defunctului, ca moștenitori testamentari ai numitei, descendentă de gradul a autorului, astfel cum rezultă din actele de stare civilă, certificatul suplimentar de moștenitor nr. 218/0 august 1999 și testamentul autentificat sub nr.1743/19.09.2000 ( filele 39-43).
Dreptul de proprietate al autorului asupra suprafeței de 8970. ce include și terenul în litigiu fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul Ilfov -Secția Notariat la nr. 24500/5 iulie 1937.
Existența dreptului de proprietate asupra terenului, în patrimoniul autorului, la data preluării de către stat rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 26 aprilie 1950 de fostul Comitet Provizoriu al orașului C, în cuprinsul căruia se menționează atât actul normativ în baza căruia imobilul din- a trecut în proprietatea statului, respectiv Decretul nr.92/1950, cât și persoana care avea la data respectivă calitatea de proprietar, anume numitul "".
S-a considerat că autorul făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare prin art.2 din Decretul nr.92/1950, fiind pensionar, astfel că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu nerespectarea prevederilor Decretului nr.92/1950, act normativ care, de altfel, era abuziv în ansamblul său, fiind în contradicție cu prevederile Constituției de la acea dată și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului ratificată de România, ceea ce înseamnă că preluarea terenului s-a făcut fără titlu valabil.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare promovate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și excepția prematurității acesteia, față de nefinalizarea procedurii prevăzute de legea specială, s-a arătat că procedura prevăzută de legea 10/2001 este condiționată de deținerea imobilului de către o persoană juridică, însă, în cauză, la data intrării în vigoare a legii speciale terenul în litigiu nu mai era deținut de o persoană juridică, ci intrase în patrimoniul pârâților, prin constituirea dreptului de proprietate, conform art. 35 alin. 2 (actual art. 36 alin.2 ) din Legea nr.18/1991 sau prin transmitere de la alte persoane fizice cărora li se constituise dreptul conform textului de lege menționat.
Pe fondul acțiunii în revendicare, instanța a reținut că, pe lângă cei 2080. cuprinși în decizia nr.81/1992 a Prefecturii Județului D, pârâții mai pot invoca un titlu valabil C mult asupra suprafeței pe care o dețin în plus (față de cea atribuită prin decizie) pe latura de est a terenului din-, ce se învecinează cu și, dat fiind că din raportul de expertiză rezultă că terenul nu a suferit modificări pe această latură, linia de hotar fiind pe aceeași poziție de la data primirii în folosință a terenurilor, în anul 1955, ceea ce este de natură a conduce la concluzia ca eventualele diferențe de suprafețe pe această latură provin din modul de efectuare a măsurătorilor și din precizia instrumentelor de măsurat folosite în prezent, raportat la data atribuirii terenului în folosința Regional.
S-a arătat că titlul pârâților nu se poate întinde și asupra suprafeței de 222. aflată spre nord, chiar dacă prin sent.civ.nr.7747/29.06.2004 a Judecătoriei Craiova pârâților le-au fost atribuite în lot suprafețe mai M decât cele rezultând din decizia nr.81/1992 a Prefecturii jud. D, știut fiind că o hotărârea pronunțată într-o acțiune de ieșire din indiviziune are efect declarativ, neputând constitui în favoarea pârâților (deținători ai imobilului din-) drepturi în plus față de cele cuvenite acestora în baza deciziei menționate.
În ceea ce privește suprafața pentru care pârâții dețin titluri de proprietate, instanța procedat la compararea acestora cu titlul de proprietate al reclamanților apreciind că se impune se da preferință acestui din urmă titlu, întrucât este mai bine caracterizat, deoarece provine de la adevăratul proprietar, spre deosebire de titlul pârâților, care provine de la stat sau își are originea într-un titlu provenind de la stat, care nu a fost niciodată proprietar al terenului.
Titlul reclamanților este anterior celui al pârâților, datând din 1938, conform contractului de vânzare -cumpărare depus la dosar, în timp ce pârâții au obținut titlu abia în anul 1992, o dată cu emiterea deciziei nr.81/1992 de către Prefectura Județului
A fost înlăturată apărarea pârâților în sensul că ar fi intervenit uzucapiunea cu privire la terenurile pe care îl dețin, din moment ce din actele dosarului rezultă cu claritate titlul cu care pârâții au stăpânit terenul până la data emiterii deciziei nr.81/1992 și anume cu titlu de drept de folosință.
Acțiunea în revendicare a fost considerată în parte întemeiată, pârâții fiind obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele ocupate de aceștia ce exced celor aflate sub construcții sau celor necesare exploatării acestora, astfel cum au fost delimitate prin expertiza efectuată, suplimentul raportului de expertiză și schițele anexe (filele 259 și 320).
Față de Primăria municipiului acțiunea a fost respinsă întrucât nicio porțiune din terenul în litigiu nu se află în proprietatea unității administrativ teritoriale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri pârâții, Greta.
În motivarea apelului declarat de Pârâții și s-a susținut că acțiunea este prematur introdusă și este inadmisibilă, întrucât nu a fost soluționată contestația formulată în temeiul legii 10/2001 și că reclamanții nu au calitate procesuală activă. S-a arătat că reclamanții nu dovedesc calitatea de proprietar după data naționalizării, că pârâții nu ocupă abuziv terenul, întrucât au asupra acestuia un titlu valabil, că nu s-a făcut o comparare corectă titlurilor de proprietate.
Apelanții, au invocat dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, au susținut excepțiile lipsei calității procesual active a reclamanților, a inadmisibilității și prematurității acțiunii.
Pârâta a susținut în apelul său același excepții ca și ceilalți apelanți pârâți, a arătat că este cumpărător de bună credință, că titlul său de proprietate este mai bine caracterizat decât titlul reclamanților.
Pârâții apelanți, au motivat apelul făcând referire la efectul deplin al normelor comunitare, deși în frazele imediat următoare apelanții fac trimitere la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului. S-a arătat că dreptul special, instituit prin legea 10/2001 are prioritate față de norma de drept general, că reclamanții nu au titlu de proprietate, în timp ce pârâții apelanți au un titlu înscris în cartea funciară, sunt cumpărători de bună credință. S-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a abuzului de drept procesual, deoarece reclamanții revendică același teren pe două căi, excepția lipsei calității procesual active a reclamanților.
Apelanta Greta a susținut că este moștenitoarea pârâtei ta, și să autoarea a decedat la 19 martie 2006, judecata la fond fiind desfășurată fără legala citare a acestei părți.
La data de 12 februarie 2009 intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor pârâților și cerere de aderare la apel, care privește exclusiv soluția dată asupra cererii privind constatarea nulității absolute a Deciziei 81/1992. S-a arătat că decizia a fost emisă prin fraudă la lege, nefiind incidentă situația premisă prevăzută de legea 18/1991, că statul a dispus cu privire la un bun aflat în proprietate particulară, ceea ce atrage nulitatea actului potrivit art. III alin 1 din legea 167/1997.
Apelul declarat de Greta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 85, instanța nu poate trece la soluționarea unui litigiu dacă părțile nu au fost legal citate sau dacă nu s-au înfățișat la judecată. Citarea pârâților se face, potrivit art. 90 și art. 112 alin 1 pct. 1 la domiciliul indicat de reclamant prin acțiune, care are obligația de preciza, pe parcursul procesului, intervenirea unor modificări în domiciliile pârâților, această obligație derivând din aplicarea principiului disponibilității.
La data promovării acțiunii, pârâta ta era în viață, a formulat întâmpinare alături de alți pârâți în dosarul nr.871/CIV/2005 al Tribunalului Dolj, însă la data de 19 martie 2006 aceasta a decedat, așa cum rezultă din certificatul de deces depus în apel, pierzând calitatea procesuală de folosință, potrivit art. 7 alin 1 din Decretul 31/1954. Întrucât dosarul a fost înregistrat la tribunal, după soluționarea conflictului negativ de competență de către Curtea de Apel Craiova, după decesul acestei părți, se constată că nu fost niciodată legal citată și că toate actele de procedură îndeplinite față de ea sunt nule, deoarece o persoană lipsită de capacitate de folosință nu poate fi titulară de drepturi și obligații și nu poate fi parte în proces.
Susținerea intimaților reclamanți în sensul că este culpa moștenitorilor pârâtei că nu au sesizat instanței decesul autoarei lor nu poate fi primită, deoarece regula stabilită în art. 723 potrivit cu care drepturile și obligațiile procesuale se exercită de bună credință, se aplică numai părților în proces. Cum moștenitorii nu aveau calitatea de parte, nu li se poate imputa faptul că autoarea lor a fost citată prin afișare, deși era decedată de mai mulți ani.
În plus, chiar dacă ar fi acceptată teoria intimaților reclamanți privind obligația moștenitorilor de a interveni în proces și a face cunoscut decesul autoarei, se constată că litigiul a fost soluționat cu încălcarea prev. art. 85 deoarece pentru ultimul termen de judecată, deși s-a dispus citarea pârâților, nu s-a făcut dovada citării nici unuia dintre acești pârâți ( fila 325 dosar fond), la dosar neexistând dovada comunicării citației. Cum lipsa de procedură a fost criticată în apel doar cu privire la situația pârâtei, analiza instanței de control judiciar se face doar raportat la aceasta.
Așadar, prima instanță a ignorat prevederea art. 107, nu a acordat termen la data de 22 sept. 2008, deși pentru acest termen nu există dovada citării pârâtei.
În atare situație, sentința este lovită de nulitate, fiind incidente prevederile art. 297 alin 1, care impune admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Față de acest motiv de apel găsit întemeiat, instanța apreciază că nu mai există interesul pentru a analiza celelalte critici din apelurile pârâților sau din cererea de aderare la apel, ele urmând fi avute în vedere la rejudecarea fondului.
Admiterea unuia dintre apeluri pentru motivul arătat atrage admiterea celorlalte apeluri și a cererii de aderare la apel, existând interesul ca întregul litigiu să fie soluționat unitar.
În atare condiții nu poate fi primită susținerea intimaților reclamanți, care au solicitat ca judecata să continue față de restul apelanților pârâți, întrucât acțiunea în revendicare, deși a privit suprafețe de teren ocupate distinct de mai mulți pârâți, se impune a fi soluționată în același timp față de toți, pentru că se află în aceeași situație juridică, li se aplică aceleași reguli de drept, iar modul în care se soluționează acțiune cu privire la un pârât influențează soluționarea acțiunii față de ceilalți.
Mai mult, pârâții se află în coparticipare procesuală pasivă în ce privește cererea de constatare nulitatea ordinului prefectului, care se referă la toți, așa încât nu se poate continua judecata pe fond cu privire la o parte dintre aceștia și să se reia judecata numai cu privire la moștenitorii pârâtei care a decedat.
Pe de altă parte, art. 297 alin. 1, stabilind soluția de desființare a sentinței cu trimitere spre rejudecare, nu dă posibilitatea instanței de a face o desființare parțială a hotărârii atacate și de a pronunța o soluție diferită față de alte cereri. În cuprinsul acestui articol nu există o soluție asemănătoare celei din art. 312 alin. 2 privitoare la soluțiile din recurs, astfel că soluția de desființare numai în parte a sentinței apare ca fiind nelegală.
Potrivit art. 297 alin 1 c se vor admite apelurile și cererea de aderare la apel, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelanții pârâți, ambii cu domiciliul în C,-,. 3, județul D, -, toți cu domiciliul în C,-, județul D, toți cu domiciliul în C,-, județul D, cu domiciliul în C,-, județul D, cu domiciliul în C,-, județul D, ca moștenitor al pârâtei HG- decedată, și cererea de aderare la apel formulată de intimații reclamanți, G, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Av., cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 251 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți județul D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, C, PREFECTURA JUD.D - COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A 18/91, CONSILIUL LOCAL C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A 18/91.
Desființează sentința civilă 251 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul - și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Dolj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Red./tehnored. GI
22 ex./16.02.2009
Jud. fond -
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Gabriela Ionescu
