Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 443
Ședința publică din data de: 29.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 3: Ileana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta-pârâtă ) împotriva deciziei civile nr.885A/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă, personal, lipsind intimații-reclamanți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă nu a depus timbru judiciar și a depus copia dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță. Totodată, arată că nu au fost comunicate motivele de recurs intimaților-reclamanți, recurenta-pârâtă depunând, prin compartimentul registratură, două exemplare ale motivelor de recurs în vederea comunicării, la data de 28.10,2009, ce nu au fost comunicate. De asemenea, învederează că la data de 28.10.2009, prin compartimentul registratură, recurenta-pârâtă a depus, în două exemplare, o cerere prin care solicită conexarea prezentei cauze cu pricina ce formează obiectul dosarului nr- și totodată, amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Recurenta-pârâtă, personal, solicită amânarea judecării cauzei și acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. De asemenea, solicită conexarea prezentei cauze cu pricina ce formează obiectul dosarului nr-.
Curtea, deliberând, având în vedere momentul la care se află ședința de judecată, respectiv acela al amânărilor fără discuții, cu toate părțile prezente, apreciind că în prezenta pricină nu este incident un astfel de motiv de amânare și față de lipsa la apel a intimaților-reclamanți, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-pârâtă personal și intimații-reclamanți și, reprezentați de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. 50/28.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta-pârâtă personal, depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, în original, respectiv chitanța seria 41-301-80/PV emisă la data de 28.10.2009 de Primăria Sectorului 6
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta-pârâtă a obligației stabilite în sarcina acesteia prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Se procedează la comunicarea motivelor de recurs către reprezentantul intimaților - reclamanți.
Recurenta-pârâtă, personal, solicită amânarea judecării cauzei și acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Arată că toate conturile sale bancare sunt blocate, iar până la acest moment nu a dispus de mijloacele materiale necesare pentru a angaja un avocat.
Apărătorul intimaților-reclamanți învederează că părțile pe care le reprezintă înțeleg să nu solicite amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul motivelor de recurs ce le-au fost comunicate în ședința publică de astăzi.
Totodată, arată că se opune admiterii cererii de amânare a judecării cauzei formulată de către partea adversă în vederea angajării unui apărător, precizând că aceasta reprezintă doar o încercare de tergiversare a judecării cauzei. Precizează că în faza procesuală a fondului recurenta-pârâtă a formulat o astfel de cerere, dar nu și-a angajat un apărător. De asemenea, solicită Curții să pună în vedere părții adverse la achite o taxă judiciară de timbru calculată la valoarea obiectului cauzei.
Recurenta-pârâtă, personal, învederează că soții nu figurează pe rolul Sectorului 6 ca proprietari ai imobilului și apreciază că, în realitate, se judecă nu cu aceștia, ci cu cabinetul de avocatură. Totodată, arată că motivul care a împiedicat-o să își angajeze un apărător până la acest moment, este situația sa financiară și împrejurarea că are conturile blocate.
Curtea, deliberând, față de susținerile orale ale părților de la acest termen de judecată, luând act de împrejurarea că aspectul reclamat de recurentă este tocmai situația financiară gravă în care se află ca urmare a numărului mare al dosarelor aflate pe rolul instanțelor, apreciază neîntemeiată cererea de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător formulată de către aceasta și o respinge, având în vedere și primirea citației pentru termenul de astăzi în urmă cu mai mult de 30 de zile.
În ceea ce privește cererea formulată de către intimații-reclamanți, de timbrare la valoare a căii de atac, o respinge având în vedere dispozițiile speciale ale art.11 alin. 2 din Legea nr.146/1997, potrivit cărora, în ipoteza anulării cererii ca netimbrată, taxa judiciară de timbru este de 4 lei, taxă judiciară de timbru ce a fost achitată în prezenta cauză.
Curtea pune în discuția părților cererea de conexare a prezentei cauze cu pricina ce formează obiectul dosarului nr-, formulată de către recurenta-pârâtă.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea cererii de conexare a celor două cauze. Învederează că Judecătoria Sectorului 6 Baf ormat un nou dosar, scoțând imobilul din masa partajabilă fără știrea și consimțământul său. Mai arată că a fost amendată cu o sumă foarte mare atunci când a solicitat conexarea celor două cauze. Menționează că dosarul nr- are ca obiect acțiunea de partaj.
Reprezentantul intimaților-reclamanți formulează concluzii de respingere a cererii de conexare, arătând că în dosarul care are obiect partajul, partea adversă se judecă cu fostul soț, fiind vorba despre două imobile ce nu au legătură cu imobilul ce se solicită a fi revendicat. Apreciază că între cele două pricini nu există nicio legătură.
Curtea, deliberând asupra cererii de conexare formulată de către recurenta-pârâtă, o respinge având în vedere obiectul limitat al cererii de recurs la hotărârea de anulare a apelului ca netimbrat, ipoteză în care nu există nicio legătură între obiectul prezentului dosar, aflat în faza recursului și orice alt dosar în care părțile, împreună ori cu alte persoane, discută asupra fondului raportului juridic dedus judecății.
Recurenta-pârâtă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune copii după: chitanțele seria 41-301-79/28.10.2009, seria 49-167-2//16.06.2009 și seria 49-14-343/ emise de Primăria Sectorului 6 B, certificat de grefă eliberat de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-, sentința civilă nr. 3721/26.05.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-, decizia civilă nr. 1729A/24.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- și prima filă a cererii adresate Judecătoriei Sectorului 6 B de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. autentic 142/04.02.2006, încheiat la Biroul Notarial și.
Reprezentantul intimaților-reclamanți nu se opune încuviințării probelor solicitate de către partea adversă.
Curtea, deliberând, primește la dosar înscrisurile depuse de către recurenta-pârâtă.
Totodată, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă învederează că are conturile blocate din luna mai a anului 2008 și subliniază că nu a fost de acord cu scoaterea imobilului din masa partajabilă. Totodată, arată că a dat dovadă de bună credință și nu a refuzat să plătească taxa judiciară de timbru, dar a avut conturile blocate și a fost o perioadă îndelungată internată ambulatoriu, întrucât toate procesele aflate pe rolul instanțelor i-au distrus sănătatea. Precizează că instanța nu a dat întâietate cererii sale de asistență juridică și a încălcat dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, ale art.21 și art.71 din Constituția României și invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Reiterează susținerea potrivit căreia nu s-a opus achitării taxei judiciare de timbru, da nu are mijloacele materiale necesare achitării acesteia. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că nu există nicio cauză de nelegalitate a hotărârii pronunțate de către instanța de apel, această instanță respingând în mod corect cererea de asistență juridică.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 885A/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Princererea de chemare în judecatăînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 24.07.2008, sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta ). ), pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în B,-,. 17, Sc. C,. 8,. 117, sector 6 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.142/04.02.2006 de BNP au devenit proprietarii imobilului situat la adresa mai sus indicată. Deși au solicitat pârâtei să evacueze imobilul pentru care aceasta nu are nici un titlu de proprietate, aceasta a refuzat în mod nejustificat și categoric această solicitare. S-a mai arătat de către reclamanți că în speță este îndeplinit cazul unei revendicări în care doar aceștia au titlu de proprietate și consideră că se impune cercetarea existenței în patrimoniul lor a acestui drept și constatarea inexistenței dreptului de proprietate în patrimoniul pârâtei, urmând ca imobilul - obiect al dreptului de proprietate - să fie lăsat în proprietatea celui care poate dovedi existența în patrimoniul său a acestui drept.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.480 cod civil și art.274 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare, la data de 18.04.2008, solicitând în principal respingerea cererii reclamanților ca netemeinică și nelegală, iar în temeiul art. 948 Cod civil, să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare nr. 142/04.02.2006, pentru lipsa consimțământului pârâtei, condiție esențială la validarea acestui act, atribuirea în natură a imobilului către pârâtă, cu intabularea în cartea funciară a acestui imobil pe numele pârâtei cu titlu de proprietar, obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată, iar în subsidiar au fost invocate excepțiile de litispendență, a inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active, excepția prematurității formulării acțiunii și s-a solicitat executarea silită pe bunul imobil din B-, proprietatea reclamanților pentru suma de bani pe aceștia o datorează pârâtei, conform sentinței civile nr. 372l/2006 pronunțată de Judecătoria Sector 6 și deciziei civile nr. 1729A din 24.10.2006 a Tribunalului București definitivă și irevocabilă, obligarea reclamanților la plata daunelor morale aduse pârâtei, ca urmare a hărțuielilor la care aceasta a fost supusă din anul 2006, iar în cazul în care imobilul va fi atribuit reclamanților, instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului în litigiu.
Pârâta a solicitat, de asemenea, sancționarea reclamanților pentru fals în declarații și a tuturor persoanelor care au săvârșit "greșeli" în înscrisurile privind imobilul în litigiu.
În motivarea întâmpinării s-a mai arătat că reclamanții se pretind proprietari ai imobilului în baza unui act similar, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat fără consimțământul pârâtei, condiție esențială la validarea acestuia, fără ca partajul asupra imobilului să fie finalizat, astfel că soli conform art.948 Cod civil să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare cumpărare ce constituie titlul reclamanților.
În ceea ce privește imobilul în litigiu, s-a arătat că pârâta a contribuit cu suma de 20.000 lei la achiziționarea acestui imobil, înainte de căsătorie, a gospodărit împreună cu fostul soț la amenajarea acestuia, sporul de valoare al imobilului fiind adus după anul 2002 prin contribuția exclusivă a pârâtei reclamante, astfel că soli să i se atribuie în natură imobilul în care locuiește cu cei doi copii care i-au fost încredințați spre creștere și educare.
În drept, au fost invocate dispozițiile Deciziei civile nr. 1559/1975 pronunțată de fostul Tribunal Suprem, prin care s-a stipulat că în raport de împrejurările cauzei se poate trage concluzia că părțile au înțeles să devină coproprietari asupra construcției și nu ca unul din concubini să dobândească un simplu drept de creanță.
În ceea ce privește excepția litispendenței s-a arătat că pe rolul Tribunalului București se află spre judecare dosarul nr- privind situația imobilului în litigiu.
A mai apreciat pârâta că cererea reclamanților este inadmisibilă, după s-a statuat în sentința civilă nr. 3721/2006 a Judecătoriei sector 6 și decizia civilă nr. 1729/2006 a Tribunalului București.
De asemenea, a arătat pârâta că reclamanții nu au calitate procesuală activă, fiind două persoane interpuse într-un contract de vânzare cumpărare simulat.
A mai invocat pârâta excepția prematurității introducerii cererii, în condițiile în care instanțele nu s-au pronunțat asupra partajului bunului în litigiu și nu au fost soluționate pretențiile pârâtei.
S-a solicitat executarea silită a bunului imobil din B,-, proprietatea soților, pentru sumele de bani pe care aceștia i le datorează, conform sentinței civile nr. 3721/2006 a Judecătoriei sector 6 și decizia civilă nr. 1729/2006 a Tribunalului București.
De asemenea, a solicitat obligarea reclamanților la plata daunelor morale, atribuirea în natură a imobilului în litigiu și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la soluționarea tuturor litigiilor cu privire la apartament și achitarea integrală a sumelor de bani ce-i revin.
La 03.10.2008, pârâta a precizat că întâmpinarea pe care a depus-o la dosar cuprinde în realitate o cerere reconvențională, solicitând și introducerea în cauză a fostului soț, Tache.
La 17.10.2008, pârâta reclamantă a formulatcerere reconvențională, prin care a solicitat pe de o parte, ca și prin întâmpinare, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea cererii principale ca ne temeinică, nelegală și inadmisibilă, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția de litispendență și excepția prematurității introducerii cererii, iar ca și capete de cerere numerotate de la 4 la 10-filele 143-145 dosar, a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 142/2006 de BNP A și pentru lipsa consimțământului pârâtei reclamante, partajarea în cote indivize de 112 apartamentului dobândit în timpul concubinaj ului încheiat cu căsătoria sa cu și atribuirea acestuia către pârâta reclamantă și intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele său, cu obligarea sa la suită, instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului până la plata integrală a sultei și a sumelor de bani ce sunt datorate pârâtei și copiilor săi, obligarea rec1amanților și a numitului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, obligarea reclamanților pârâți și a numitului la plata daunelor morale aduse începând cu anul 2006 pârâtei rec1amante și celor doi copii, ca urmare a derulării faptelor legate de situația imobilului în litigiu, executarea silită asupra bunului imobil pentru sumele de bani pe care reclamanții și le datorează pârâtei rec1amante, conform sentinței civile nr. 3721/2006 pronunțată de Judecătoria Sector 6, deciziei civile nr. 1729/2006 pronunțată de Tribunalul București și sentinței civile nr. 3721/2006 pronunțată de Judecătoria Sector 6, precum și a sumelor pe care le datorează copiilor săi, conform sentinței civile nr. 1670/2005, sentinței civile nr. 5172/2006, deciziei civile nr. 1939/2006, sentinței civile nr. 5154/2007.
La 03.11.2008, pârâta reclamantă a formulat cerere de reexaminare a amenzii aplicate acesteia prin încheierea din 20.10.2008, cerere admisă în parte conform încheierii din Camera de Consiliu din 03.11.2008-fila 214 dosar.
Prin încheierea din ședința publică din 03.11.2008, instanța a respins cererea de suspendare a judecății până la soluționarea dosarelor penale privind pe rec1amant formulată de către pârâta reclamantă, ca neîntemeiată, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință de la acea dată-fila 211 dosar.
În ședința publică din 17.11.2008, pârâta rec1amantă a depus la dosar cerere prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 120.000 lei, cerere care a fost apreciată de instanță ca tardiv formulată, astfel că a fost disjunsă din dosar.
Prin aceeași încheiere din 17.11.2008, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, prematurității introducerii cererii, litispendenței și inadmisibilității invocate de pârâta rec1amantă, ca neîntemeiate, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință-fila 221 și următoarele dosar. La același termen de judecată s-a respins cererea de disjungere a cererii reconvenționale formulată de către rec1amanții pârâți.
Tot la același termen de judecată s-a dispus introducerea în cauză la solicitarea reclamanților pârâți a numitului, având în vedere că cererea privind constatarea nulității actului nu poate fi judecată decât în contradictoriu cu toate părțile contractante.
Tot prin încheierea de dezbateri, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea reclamanților pârâți și a intervenientului la plata daunelor morale în cuantum de 1 miliard lei vechi, formând dosarul nr. 10207/-.
Având în vedere multitudinea de cereri formulate de pârâta reclamantă în dosar, instanța a pus în vedere acesteia la termenul de judecată din 15.12.2008 să precizeze exact care sunt capetele de cerere cu care înțelege să investească instanța, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri, aceasta declarând că solicită prin cerere reconvențională partaj, constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare pentru lipsa consimțământului său, constatarea dreptului de retenție, obligarea la daune morale și executarea silită.
Prinsentința civilă nr. 8387/15.l2.2008, Judecătoria Sectorului 6a admis cererea principală formulată de reclamanții-pârâți și, împotriva pârâtei-reclamante ). ), a obligat pârâta reclamantă să lase reclamanților pârâți în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,-,. 17,. C,. 8,. 117, sect.6, a disjuns capătul de cerere al reconvenționalei formulată de pârâta reclamantă ). ) împotriva intervenientului, având ca obiect partajul bunului în litigiu, a dispus suspendarea judecării acestuia până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Sectorului 6 B, a respins capetele de cerere ale reconvenționalei formulată de pârâta reclamantă ). ) împotriva reclamanților-pârâți și și a intervenientului, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 142/2006 la BNP - și constatarea unui drept de retenție, ca neîntemeiate, a respins capătul de cerere al reconvenționalei având ca obiect încuviințarea executării silite ca inadmisibil și a obligat pârâta reclamantă să achite reclamanților pârâți suma de 5412,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 142/04.02.2006 de BNP reclamanții au dobândit prin cumpărare imobilului situat B,-, bloc 17, scara C, etaj 8, apartament 117, sector 6. Prin urmare, reclamanții fac dovada dreptului de proprietate exclusiv asupra apartamentului în litigiu cu contractul de vânzare cumpărare care, în calitate de act autentic, face dovada deplină a dreptului acestora conform art. 1173 Cod civil până la înscrierea în fals.
De asemenea, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că actul de vânzare cumpărare ce constituie titlul pârâților ar fi fost anulat sau desființat prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care instanța a apreciat că acesta face dovada pretențiilor reclamanților legate de imobilul în litigiu. În ceea ce privește cererea pârâtei reclamante de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 142/04.02.2006, instanța a reținut că prin aceasta reclamanta tinde să paralizeze acțiunea în revendicare a reclamanților.
Asupra acestui capăt de cerere instanța a constatat că, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare depus la fila 35 dosar, bunul imobil a avut înainte de vânzare ca unic proprietar pe intervenientul, fiind dobândit de către acesta înainte de căsătoria cu pârâta reclamantă, motiv pentru care, având în vedere calitatea de bun propriu conform art.31 Cod familiei, consimțământul acesteia la vânzarea imobilului nu era necesar.
Instanța a reținut că pârâta rec1amantă nu a făcut dovada prin hotărâre judecătorească definitivă cu privire la faptul că ar fi coproprietară a imobilului în litigiu. De altfel, chiar așa fiind, vânzarea bunului aflat în coproprietate de către unul din coindivizari nu este sancționată cu nulitatea absolută.
Instanța a reținut că nu se aplică în cauză regulile speciale prevăzute de art. 35 alin. 2 Codul Familiei, întrucât, chiar dacă susținerile pârâtei reclamante ar fi adevărate și ar exista o stare de coproprietate, aceasta ar fi născută în timpul concubinajului, astfel că s-ar aplica regulile dreptului comun privind coproprietatea, iar nu regulile privind coproprietatea devălmașă a soților.
Astfel fiind, este evident că vânzarea nu ar putea aduce atingere drepturilor coindivizarului, dar soarta contractului de vânzare cumpărare depinde de rezultatul partajului, respectiv dacă bunul este atribuit la partaj copărtașului înstrăinător contractul rămâne valabil și dreptul cumpărătorului se consolidează retroactiv și numai dacă bunului este atribuit celuilalt coindivizar contractul de vânzare cumpărare se va desființa retroactiv.
Astfel fiind, constatând că reclamanții pârâți fac dovada unui titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu, în timp ce pârâta reclamantă nu face dovada unui titlu de proprietate, judecătoria, în baza art. 480 Cod civil, a admis cererea principală și a obligat pârâta reclamantă să lase reclamanților pârâți în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,-,. 17,. C,.8,. 117, sect.6.
În ceea ce privește capătul de cerere al reconvenționalei cu privire la partajul bunului în litigiu, instanța a reținut că între părți mai există un litigiu cu același obiect, înregistrat sub nr- la Judecătoria Sectorului 6 B, rezultând că acest dosar se află în recurs. Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, întrucât soluția pe capătul de cerere al reconvenționalei privind partajul bunului în litigiu depinde în tot de soluția ce se va pronunța cu privire la același partaj în dosarul nr-, litispendența nefiind incidentă în cauză, deoarece celălalt litigiu dintre părți nu se mai află în fata instanțelor de fond.
Astfel fiind, instanța a disjuns capătul de cerere al reconvenționalei având ca obiect partajul bunului în litigiu, a format dosarul nr- și în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă a dispus suspendarea judecării acestuia până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Sectorului 6
În ceea ce privește capătul de cerere al reconvenționalei având ca obiect constatarea unui drept de retenție în favoarea pârâtei reclamante, instanța a reținut că pentru instituirea unui drept de retenție asupra imobilului se cere ca pârâta reclamantă să facă dovada sumelor pe care reclamanții pârâți i le datorează în legătură cu bunul respectiv, ori din actele dosarului nu rezultă existența creanței invocate, cuantumul și natura acesteia, simpla lipsă a pârâților la interogatoriu neputând fi apreciată de instanță ca o mărturisire deplină asupra pretențiilor pârâtei reclamante.
Astfel fiind, apreciind că pârâta reclamantă avea sarcina probei pretențiilor sale, conform art.1169 Cod civil, constatând că aceasta nu a dovedit creanța pe care o are împotriva reclamanților pârâți, instanța a respins și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere al reconvenționalei având ca obiect încuviințarea executării silite, instanța l-a apreciat ca inadmisibil având în vedere că prin modificările legislative introduse de oua 138/2000 începerea executării silite nu mai este supusă formalității încuviințării de către instanță.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelapelanta, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 17.02.2009 sub nr-.
Apelanta-pârâtă-reclamantă a formulat cerere pentru acordarea ajutorului public în ceea ce privește plata taxei de timbru aferentă cererii de apel și asigurarea unui apărător din oficiu.
Prin încheierea din camera de consiliu din 15.05.2009 tribunalul a respins cererea de acordare a ajutorului public atât în ceea ce privește plata taxei de timbru, cât și a asigurării unui apărător din oficiu, pentru considerentele reținute în respectiva încheiere.
Prin încheierea din ședința publică, tribunalul a acordat încă un termen apelantei pârâte pentru a achita taxa de timbru.
În ședința publică din data de 26.06.2009, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția insuficientei netimbrării a apelului.
Prindecizia civilă nr.885A/26.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilăa admis excepția insuficientei timbrări și a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-pârâtă-reclamantă ca insuficient timbrat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin rezoluția de primire a cererii de apel, tribunalul a stabilit în sarcina apelantei obligația de a achita taxa de timbru aferentă apelului în cuantum de 2706,50 1ei, potrivit art.20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, în raport de valoarea pretențiilor apelantei.
Cuantumul taxei nu a fost contestat, apelanta nedeclarând împotriva lui reexaminare.
Apelanta-pârâtă-reclamantă a formulat cerere pentru acordarea ajutorului public în ceea ce privește plata taxei de timbru și asigurarea unui apărător din oficiu, cerere respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 15.05.2009 atât în ceea ce privește plata taxei de timbru, cât și a asigurării unui apărător din oficiu, pentru considerentele reținute în respectiva încheiere.
Prin încheierea din ședința publică din data de 15.05.2009, tribunalul a acordat încă un termen apelantei - pârâte pentru a achita taxa de timbru, sub sancțiunea anulării apelului ca insuficient timbrat.
Din această taxă de timbru apelanta-reclamantă a achitat numai suma de 46 lei, prin chitanțele aflate la filele 11-20.
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
În temeiul art. 20 alin. 1 Legii nr. 146/1997, modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii, în totalitate, fără a distinge după numărul de capete de cerere pe care le are și care sunt timbrate sau insuficient timbrate.
Cum, în cauză, apelanta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul a admis excepția insuficientei timbrări și a anulat apelul ca insuficient timbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă-reclamantă, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 14.09.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, potrivit art. 6 CEDO și art.21,71 din Constituția României instanța trebuia să dea întâietate apelului său, permițându-i să acceadă la justiție.
A arătat apelanta instanței că dintr-o eroare i-au fost blocate toate conturile, motiv pentru care începând din luna mai 2008 nu a putut intra în posesia drepturilor bănești, deși beneficiază de un venit decent. Mai mult, i-a fost blocat inclusiv contul pe care îi era virată pensia de întreținere a copilului minor pentru care avea calitatea de creditor. Acest lucru se întâmplă în condițiile în care este susținătorul material al familiei sale, având doi copii în întreținere, copii care sunt studenți la forma de învățământ zi.
A mai arătat recurenta că actul de vânzare cumpărare 142/04.02.2006 pe care-și sprijină acțiunea este un act întocmit între și, un act lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului subsemnatei condiție esențială la validarea acestui act. Din actele dosarului și timbrând parțial apelanta a demonstrat bună credință în vederea timbrării acțiunii. Făcând uz de fals soții și revendică un bun ce este proprietatea familiei sale.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.299 Cod Proc.Civ.
Intimații-reclamanți-pârâți nu au formulat întâmpinare la recurs, solicitând cu ocazia dezbaterilor, prin reprezentant convențional, respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică formulate, curtea constată cărecursul este fondat.
Astfel, pe de o parte, curtea reține că, în privința cuantumului taxei de timbru stabilite în sarcina sa, recurenta apelantă nu a formulat o cerere prin care să conteste modul de stabilire a acesteia.
În același timp, recurenta apelantă a solicitat instanței de apel beneficiul ajutorului public judiciar, reglementat de OUG nr.51/2008 astfel cum a fost modificată, cererea sa fiind respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 15.05.2009, după cum s-a arătat mai sus.
Potrivit art.15 din acest act normativ, "Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. (2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, in termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. (3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă."
Prin urmare, procedura ce privește îndeplinirea condițiilor de acordare a ajutorului public judiciar se desfășoară în fața instanței căreia i se solicită acest beneficiu, legea dând în competența aceleiași instanțe și soluționarea căii de atac aflată la îndemâna părții interesate, hotărârea ce se pronunță fiind irevocabilă.
În acest context curtea consideră că în calea de atac a recursului formulat împotriva deciziei prin care a fost soluționat apelulnu pot fi valorificate critici privitor la legalitatea și temeinicia încheierii irevocabileprin care a fost respinsă o cerere de ajutor public judiciar adresată instanței de apel. Argumentul decurge din împrejurarea că legea prevede caracterul irevocabil al încheierii prin care se soluționează cererea de reexaminare (excluzând, deci, formularea unei căi de atac separate sau odată cu fondul cauzei).
Pe de altă parte, curtea este învestită cu verificarea legalității deciziei prin care a fost soluționată cererea de apel, iar o admitere a excepției de netimbrare (sau insuficientă timbrare, în speță) a apelului putea fi dispusă numai în ipoteza în care cererea de ajutor public judiciar fusese soluționată cu caracter irevocabil potrivit procedurii speciale reglementate de OUG nr.51/2008, iar partea obligată la achitarea taxei judiciare de timbru nu se conformase acestei obligații.
Or, din examinarea lucrărilor dosarului de apel, curtea constată că încheierea din data de 15.05.2009, prin care a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar,nu a fost niciodată comunicată apelantei-pârâte reclamante, pentru a marca începerea curgerii termenului de declarare a căii de atac a reexaminării.
Este adevărat că apelanta a luat la cunoștință despre conținutul acestei încheieri la data de 15.05.2009, când pricina a fost amânată pentru data de 26.06.2009 tocmai pentru a da posibilitatea apelantei să achite taxa judiciară de timbru, însă legea prevede expresnecesitatea comunicăriiîncheierii, iar actul de procedură al comunicării (reglementat de art.86 și art.100 Cod Proc.Civ.), nu poate fi înlocuit cu o măsură cu efect echivalent, deoarece nu ne aflăm în vreuna dintre situațiile deechipolențăexpres reglementate de Codul d e Procedură Civilă, situații de excepție, deci de strictă interpretare și aplicare.
În consecință, curtea constată că excepția de netimbrare nu putea fi luată în discuție înainte ca încheierea din data de 15.05.2009 să devină irevocabilă (fie prin respingerea cererii de reexaminare sau prin omisiunea celui interesat de a formula calea de atac în termenul prevăzut de lege), motiv pentru care decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea art.105 Cod Proc.Civ. urmând ca, în temeiul art.304 pct. 5 șiart.312 Cod Proc.Civ. recursul să fie admis, cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Judecata apelului va presupune, cum s-a arătat, finalizarea procedurii de acordare a ajutorului public judiciar, urmând ca excepția de netimbrare să fie analizată din nou ulterior.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă, cu domiciliul în B,-,.17,.C,.8,.117, sectorul 6,împotriva deciziei civile nr. 885A/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și, ambiicu domiciliul ales la și Asociații,în B, nr.2K,.B,.1,..6-7, sectorul 3.
Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red./Thred. /2 ex./26.11.2009
Secția a IV-a Civilă - jud.,
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Andreea Vasile, Ileana
