Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 444/
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursul civil declarat de reclamanta, cu domiciliul în G, str.- nr.55 împotriva deciziei civile nr.30 din 26 ian.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30.09.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.10.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați la data de 2 aprilie 2007 sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâții și Ziarul "Gândul", solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata sumei de câte 300.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale aduse prin știrbirea onoarei, demnității și a reputației lor prin publicarea în ziarul "Gândul" a mai multor articole denigratoare la adresa lor.
Reclamanții au menționat că îndeplinește funcția de procuror șef al Serviciului Teritorial Anticorupție G din cadrul, iar și sunt comisari de poliție în cadrul aceluiași serviciu i că la data de 14 noiembrie 2005 pârâtul a publicat în ziarul "Gândul" articolul "Într-o zonă cu grave probleme de șomaj, G - prăduită de vicepreședinții filialei ", în care a arătat că condus de reclamanta, a pus la păstrare un dosar înregistrat anul trecut, dosar ce o privește pe, fostă directoare a
La ziarul " Gândul" din 13 ianuarie 2006, pârâtul a publicat articolul "Fără rezultate în lupta anticorupție, șefa G își ridică o pe care a uitat să o treacă în declarația de avere, articol în care a făcut aprecieri insinuase cu privire la reclamanta, arătând că aceasta "este un procuror ", lăsând să se înțeleagă că itatea rezultă din netrimiterea în judecată a unor persoane vinovate de comiterea unor fapte penale.
În ziarul "Gândul" din 19 martie 2007, pârâtul a publicat articolul "Cu declarații de avere false sau incomplete - 15 anchetatori, polițiști și magistrați au cumpărat 20% din locuințele sociale din G".
În articol se arată că reclamanta și-a ridicat o în care s-a mutat de curând, însă a refuzat să părăsească locuința în care stă cu chirie și unde nu mai plătește chiria de mai multe luni. Se mai arată că această situație se datorează "liniștii pe care o asigură corupților".
În același articol se arată că reclamantul, a obținut în mod dubios un apartament social cu trei camere în blocul 3 de strada T pe care apoi l-a cumpărat.
Se mai arată în articol că pe numele acestui ofițer ar fi fost un dosar penal "privind obținerea ilegală de apartamente sociale de către polițiști, procurori și judecători. ce a fost blocat de actualul Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI ".
Cu privire la reclamantul, se arată în același articol că a obținut locuința prin influența cumnatului său - C, fost Procuror General la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI. Se mai arată că reclamantul a cumpărat apartamentul social cu toate că anterior a mai deținut o locuință în proprietate, folosindu-se de declarații false.
În același articol se precizează că aceste locuințele au fost cumpărate de cei doi reclamanți la prețuri preferențiale, în baza unor declarații mincinoase date în fața notarului public.
În ziarul "Gândul" din 20 martie 2007, se reiau aceleași acuzații față de cei doi ofițeri de poliție.
Au susținut reclamanții că articolele au fost publicate fără un minim de verificări, în scopul discreditării, fapt ce le afectează grav imaginea și că articolele au avut drept scop crearea unei imagini defavorabile, care să atragă oprobriul public și neîncrederea din partea societății.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, considerând că tribunalul București este competent să judece cauza, având în vedere disp. art. 5 cod proc. civ. și faptul că pârâții au domiciliul, respectiv sediul, în
Pârâtul a mai invocat excepția netimbrării cererii, întrucât potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile evaluabile în bani se timbrează la valoarea pretinsă, iar acțiunea reclamanților are obiect evaluabil în bani.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanții nu precizează care este fapta ilicită săvârșită de pârâți și care este vătămarea suferită, că faptele relatate de el în articolele respective au fost obținute și verificate din surse credibile și nu a încălcat nici o prevedere a Codului deontologic al ziaristului.
Prin sentința civilă nr. 1047 din 25 mai 2007, Tribunalul Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, unde acțiunea a fost înregistrată sub nr-.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte, probă care a fost admisă de instanță și a fost administrată în cauză.
Pârâtul a înțeles să se folosească în cauză de proba cu înscrisuri, pe care le-a depusa la dosar.
Prin sentința civilă nr. 3838/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Galația fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 10.000 lei către reclamanta, la plata sumei de 2500 lei către reclamantul și la plata sumei de 2500 lei către reclamantul cu titlu de despăgubiri morale, iar capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost respins ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că pârâtul a publicat în ziarul "Gândul" mai multe articole din care rezultă că reclamanții, care dețin importante funcții în cadrul - Serviciul Teritorial Anticorupție, au săvârșit fapte cu consecințe grave, unele dintre acestea intrând în sfera penalului ori au dobândit anumite bunuri datorită funcțiilor deținute ori "protecției" acordate unor anume categorii de persoane.
Instanța a reținut că actele depuse de reclamanți la dosar, precum și precizările nr. 63/VII/3/19.03.2007 ale infirmă în totalitate susținerile din articolele respective publicate de pârât și că afirmații de genul: " - Gap us la păstrare un dosar", " fără rezultate în lupta anticorupție, șefa G își ridică o pe care a uitat să o treacă în declarația de avere", " procuror ", " cu declarații de avere false sau incomplete - 15 anchetatori, polițiști, magistrați au cumpărat 20% din locuințele sociale din G", comisarul a obținut în mod dubios un apartament social pe care apoi l-a cumpărat", " a obținut locuința socială prin influența cumnatului său fost Procuror General, cu toate că anterior a mai deținut o locuință în proprietate", neadevărate, tendențioase, plasează pe nedrept într-o lumină defavorabilă pe reclamanți.
A mai reținut instanța că pârâtul a încercat să dovedească că a efectuat anterior publicării articolelor o verificare.
Făcând referire la art. 30 și 31 al. 1 din Constituția României, art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr.30/1994 și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care constituie izvor de drept, instanța a subliniat că elementul determinat pe care instanțele trebuie să îl aibă în vedere este buna credință a autorului afirmațiilor.
Instanța a apreciat că buna credință a pârâților - care aveau obligația, conform art. 2 din Codul deontologic al ziarului, cod adoptat de Clubul Român de Presă, de a da publicității numai informațiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat de regulă, din cel puțin două surse credibile, nu a fost dovedită în cauza de față; că a fost încălcată libertatea de exprimare și libertatea presei, astfel cum aceasta este reglementată de prevederile art. 30 din Constituția României, prin neexercitarea acesteia în condițiile și limitele impuse de alin.3 al aceluiași articol, fiind astfel lezat dreptul subiectiv al reclamanților la respectarea demnității, onoarei și a dreptului acestora la propria imagine.
Instanța a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în încălcarea libertății de exprimare, prin neexercitarea acesteia în condițiile și limitele impuse de alin. 3 al art. 30 din Constituția României, fiind astfel lezat dreptul subiectiv al reclamanților la respectarea demnității, onoarei și a dreptului acestora la propria imagine.
Prejudiciul suferit de reclamanți există urmare încălcării de către pârâți a obligației ce incumbă oricărei persoane de a respecta dreptul reclamanților la propria imagine, la păstrarea onoarei, drept evident lezat prin afirmațiile vădit calomnioase și nereale, făcute de pârâți în articolele publicate.
de cauzalitate între fapta ilicită, și prejudiciul moral suferit de reclamanți, rezultă din chiar săvârșirea faptei ilicite, respectiv publicarea acestei afirmații într-un ziar de largă răspândire, precum cotidianul "Gândul", acesta fiind distribuit la nivelul național, în mai multe localități, pe un spațiu geografic întins.
Instanța a apreciat că este îndeplinită în cauză și condiția existenței vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți fiind o obligație de rezultat, astfel că este evident că atunci când se săvârșește o astfel de faptă și se produce o astfel de lezare vinovăția există, ea rezultând ex re, din chiar săvârșirea faptei. În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța a apreciat că sumele la plata cărora au fost obligați pârâții sunt de natură să acopere prejudiciul moral suferit de reclamanți.
Instanța a mai reținut că la data publicării articolelor pârâtul era reporter al ziarului "Gândul", aflat în raporturi de muncă ori de colaborare și a considerat că sunt îndeplinite cerințele art. 1000 alin. 3 Cod civil, existând un raport de prepușenie, astfel încât acest ziar, în calitate de comitent, răspunde solidar alături de pârâtul conform dispozițiilor art. 1003 Cod civil.
Cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă întrucât reclamanții nu au făcut dovada că ar fi suportat cheltuieli ocazionate de judecată, acțiunea fiind scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 15 lit. s din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel în termen legal reclamanții și pârâtul.
Apelanții reclamanți, au criticat sentința sub aspectul cuantumului sumelor la care au fost obligați pârâții, considerând că sumele la plata cărora au fost obligați pârâții reprezintă un cuantum foarte mic față de gravele prejudicii morale care le-au fost aduse prin publicarea într-un ziar central a mai multor articole denigratoare.
Apelantul pârât a arătat în motivarea apelului său că în fața instanței de fond nu a fost dovedit nici unul din elementele răspunderii civile delictuale, că pentru obligarea la plata despăgubirilor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită iar noțiunea de faptă ilicită trebuie privită în mod extensiv în sensul de a se reține răspunderea civilă delictuală numai când s-a dus atingere unui drept subiectiv și au fost prejudiciate anumite interese ale unor persoane, lucru nedovedit în cauză.
A mai susținut apelantul pârât că instanța de fond nu a arătat care este în concret fapta ilicită și că faptele relatate de el în articolele respective au fost obținute și verificate din surse credibile, făcând referire la înscrisurile pe care le-a depus la dosar; că el nu a încălcat nici o prevedere a Codului deontologic al ziaristului și că potrivit disp. art. 72 din Legea nr. 3/1974 reclamanții aveau posibilitatea de a solicita dreptul la replică, dacă considerau că afirmațiile făcute în acele articole erau neadevărate.
Prin decizia civilă nr.30/2009 a Tribunalului Galațis -au anulat ca netimbrate apelurile declarate de reclamanți și s-a admis apelul declarat de pârâtul, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că apelurile promovate de reclamanți sunt netimbrate deși potrivit art.2 alin.1 din Legea 146/1997 trebuiau achitate taxe de timbru la valoarea obiectului cererii.
A mai reținut instanța că nu sunt aplicabile în speță disp.art.15 lit.s din legea nr.146/1997 și nici disp.art.24 alineatul 1 lit.p din Ordinul nr.760/C/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997 deoarece acestea vizau aplicarea disp.art.15 lit.1care a fost abrogat, astfel încât au devenit inaplicabile.
A mai apreciat instanța că apelul promovat de pârâtul este fondat deoarece Ziarul Gândul, chemat în calitate de comitent, nu are capacitate procesuală pentru a putea sta în proces și a fi obligat la plata de despăgubiri în solidar cu apelantul astfel încât se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a pune în discuție această excepție, în raport de care părțile să-și formuleze apărările.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a criticat decizia pronunțată în apel sub două aspecte:
1) anularea ca netimbrat a apelului pe care l-a promovat
2) admiterea apelului promovat de reclamant și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
1) In dezvoltarea primului motiv de recurs, reclamanta a susținut că disp.art.24
lit.p din Ordinul Ministerului Justiției nr.760/C/1999 sunt aplicabile în continuare, deoarece art.15 lit.p din Legea nr.146/1997 face referire la orice scutiri de taxă de timbru prevăzută prin legi speciale. In consecință, în mod greșit a fost anulat apelul ca netimbrat.
2) Ziarul Gândul este nu doar un cotidian ci o societate comercială care a fost
citată pe tot parcursul procesului și a beneficiat de apărare prin avocat ales, astfel încât în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând decizia prin prisma celor două motive de recurs, instanța reține că
acesta este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
1) Prin decizia nr.778/12.2009 Curtea Constituțională a admis excepția de
neconstituționalitate a art.I pct.4 din OG nr.34/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a constatat că abrogarea art.15 lit.1din Legea nr.146/1997 contravine prevederilor art.1 alin.3 și ale art.21 alin.1 și 2 din Constituția României, precum și ale art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
In consecință, la momentul judecării recursului această decizie este
obligatorie și statuează că art.15 lit.1din Legea nr.146/1997 se aplică în continuare. Potrivit acestui articol, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la "stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane juridice".
Raportat la această decizie, apelul declarat de reclamanta
este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.1din Legea nr.146/1997.
2) Din dezvoltarea motivelor formulate de pârâtul rezultă
în mod clar că acesta a criticat soluția instanței de fond numai sub aspectulobligării salela plata de despăgubiri, în situația în care aprecia că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.998 Cod civil: faptă ilicită, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate și vinovăție.
Nici un moment acesta nu a înțeles să invoce lipsa capacității procesuale a
Ziarului Gândul care a fost obligat în mod solidar la despăgubiri. De altfel, nu ar fi fost în interesul său să înlăture pe celălalt codebitor solidar și să rămână singurul obligat. In plus, Ziarul Gândul nu a formulat apel și nu a înțeles să invoce pe cale de excepție aceste apărări și nici instanța din oficiu nu le-a invocat.
In aceste condiții, Tribunalul era obligat să soluționeze apelul pârâtului ținând
cont de următoarele principii:
a) " devolutum quantum apellatum" - adică să e limiteze doar la criticile invocate de apelant;
b) situației pârâtului în cadrul propriei căi de atac.
Pe cale de consecință, având în vedere disp.art.312 pct.3 cod procedură civilă,
art.304 pct.9 cod procedură civilă, faptul că instanța de apel a soluționat ambele apeluri fără a intra în cercetarea fondului, urmează să admită recursul, să caseze decizia civilă și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a rejudeca apelul reclamantei și apelul pârâtului raportat la criticile invocate de acesta.
Va menține soluția de anulare a celor două apeluri declarate de reclamanții și având în vedere că aceștia nu au înțeles să promoveze recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamanta, cu domiciliul în G, str.- nr.55 împotriva deciziei civile nr.30 din 26 ian.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Casează în parte decizia recurată și dispune trimiterea spre rejudecare a apelurilor declarate de reclamanta și de pârâtul.
Menține dispozițiile de anulare ca netimbrate a apelurilor declarate de reclamanții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.SB-06.10.2009
Dact.MH-19.10.2009/8 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Cristea, Simona Bacsin
