Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 445/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 445
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 582/R din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalului Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul G, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, reprezentându-l pe recurentul pârât, lipsind recurenta pârâtă și intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recursul a fost declarat împotriva unei decizii irevocabile, iar intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat judecarea în lipsă.
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus adresă din care rezultă valoarea terenului în litigiu.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului, punând în discuție excepția de inadmisibilitate a acestuia.
Avocat, pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că timbrarea acțiunii trebuia făcută în raport de valoarea imobilului, însă cererea introductivă a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 46 lei, după pronunțare fiind făcută evaluarea la 35.000 EURO, ceea ce înseamnă o valoarea mai mare de 100.000 lei. În această situație, calea de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței era cea a recursului, nu a apelului. A considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 1,3. respectiv greșita compunere a completului de judecată și instanța a soluționat greșit calea de atac. A mai considerat că sunt aplicabile și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recurentul având dreptul la un proces echitabil. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea apelului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la 14.03.2006, reclamantul G, a chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 490 mp, situat în extravilanul Comunei, județul M, în punctul "Din - Viile din - fânețe", înscris în CF 1151 Veche, cu nr. top 407, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea acestui proces.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a devenit proprietarul terenului în suprafață de 490 mp prin contractul de donație autentificat sub nr. 48/1994 iar de un an pârâții ocupă fără drept acest teren.
Prin sentința civilă nr. 569/17.10.2007, Judecătoria Orșovaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ridicată de pârâți, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să-i lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 300 mp, înscris în CF nr. 1117 localității Veche, nr. top 407, situat în intravilanul satului, județul M, în punctul "Din - Viile din - fânaț", delimitat pe schița anexa nr. 1 raportului de expertiză prin punctele S (2,3,6,7,2) și a obligat pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 746,30 lei
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, susținând că nu există identitate între terenul pe care ei l-au cumpărat și terenul reclamantului, au criticat modul în care s-a realizat identificarea terenului de către expert și au susținut că li s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece la ultimul termen de judecată avocatul lor nu s-a prezentat în instanță, nu a depus concluzii scrise iar pârâta nu a fost citată pentru acel termen, nefiind reprezentată de un avocat, astfel că au fost lipsiți total de apărare, încălcându-se dispozițiile art. 6 din
Prin decizia civilă nr. 582 din 8 aprilie 2008 Tribunalului Mehedințis -a respins recursul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că expertizele topografice realizate au avut în vedere actele prezentate de părți, planurile cadastrale vechi, hărțile și schițele cadastrale întocmite pentru zona respectivă de-a lungul timpului, constatând că amplasamentul cu nr. topo 407 înscris în CF nr. 1117, punct "Din -viile din " dobândit de reclamant prin contractul de donație din anul 1994, este același cu amplasamentul asupra căruia poartă litigiul de față. Terenul ocupat în prezent de pârâți este amplasat în punctul înscris în CF nr. 1117 nr. topo 407, ori terenul cu acest nr. topo este proprietatea reclamantului.
Tribunalul a arătat că la prima instanță pârâții au fost reprezentați de apărătorul lor ales, astfel că, față de dispozițiile art. 153 alin. (1) pr.civ nu mai era necesară citarea lor la fiecare termen de judecată. De asemenea, la ultimul termen, 10 octombrie 2007, întrucât pârâții și apărătorul ales au lipsit, fără a justifica motivul lipsei lor, instanța a amânat pronunțarea la data 17 octombrie 2007 pentru a da posibilitatea apărătorului pârâților să depună concluzii scrise. Aceste concluzii au și fost depuse la dosar, fiind trimise prin fax la data de 16 octombrie 2007, astfel că recurenților li s-a respectat dreptul la apărare.
Împotriva acestei decizii pârâții au declarat recurs la data de 19.12.2008, motivând că în mod greșit a fost calificată calea de atac drept recurs, deoarece valoarea imobilului revendicat nu a fost stabilită de judecătorie. S-a susținut că litigiul a fost soluționat cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană, cât timp nu s-a pus în vedere reclamantului să precizeze valoarea terenului, ceea ce constituie un motiv de nelegalitate acelor două hotărâri pronunțate.
Recurenții au susținut că terenul are o valoare mai mare de 100 000 lei, așa cum rezultă din notificarea pe care reclamantul le- înaintat-o la 14 mai 2008, prin care se solicită să plătească suma de 35 000 euro reprezentând contravaloarea terenului.
Recursul a fost întemeiat pe dispoz. art. 304 pct. 1, 3 și 9
La data de 3.04.2009 intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca fiind tardiv declarat.
Recursul este inadmisibil și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 299, constituie obiect al recursului hotărârile pronunțate în apel, precum și cele pronunțate în primă instanță și nesupuse apelului și hotărârile organelor cu activitate jurisdicțională.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă cu claritate că hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de codul d e procedură civilă, ceea ce nu este admisibil.
Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege ( art. 126 alin 2) și că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii ( art. 129). Aceste dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege.
Numai astfel se poate respecta principiul preemininței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre irevocabilă nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.
Este de remarcat în acest sens Hotărârea din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea Europeană în cauza Rada împotriva României( paragraf 34) în care instanța europeană reamintește că principiul siguranței raporturilor juridice impune ca soluția definitivă pronunțată de instanțe să nu mai fie rejudecată, astfel că nicio parte nu este autorizată să atace o hotărâre irevocabilă numai cu scopul de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre. Curtea europeană citează în acest sens și cauza Brumărescu împotriva României( hotărârea din 30.09.1999) și cauza Riabylch mpotriva Rusiei, arătând că nu trebuie analizat ontrolul judecătoresc ca un un apel mascat și simplul fapt că ar exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.
În speță, recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată de instanța de recurs în materia revendicării imobiliare, căreia i se aplică dispozițiile art. 282/1, potrivit cu care litigiile al căror obiect are o valoare sub 100 000 lei nu sunt supuse apelului.
Art. 112 alin. 1 punct 3 instituie obligația reclamantului de a preciza obiectul cererii și valoarea lui, potrivit prețuirii sale. În ipoteza în care prin acțiune nu se indică expres care este valoarea bunului revendicat, instanța se orientează după actele de proprietate în care s-a consemnat valoarea respectivă sau după taxa de timbru pe care reclamantul a înțeles să o achite, atunci când această taxă se calculează la valoarea bunului, potrivit art. 2 din legea 146/1997.Doar în situația în care partea adversă contestă valoarea bunului și, implicit, taxa de timbru, iar valoarea precizată de reclamant este vădit disproporționată față de cea reală, instanța trebuie să pună în discuție administrarea oricăror probe sunt considerate necesare pentru a se stabili valoarea obiectului litigiului.
În speță, se constată că reclamantul a revendicat o suprafață de 490. teren situat în extravilanul unei localități rurale, achitând o taxă de timbru de 46 lei, la data de 14 martie 2006, taxă corespunzătoarei unei valori sub 100 000 lei. Pârâții au cumpărat în anul 2004 suprafață de teren aproximativ egală, situată în aceeași zonă, pentru care s-a plătit ca preț suma de 20 000 000 lei (ROL).
În atare condiții, este imposibil ca la data introducerii acțiunii ( dată în raport de care se stabilește valoarea obiectului litigiului) același teren să valoreze peste 1 000 000 000 lei (ROL).
Mai mult, chiar pârâții au declarat recurs împotriva sentinței de fond, fără a pune în discuție o altă calificare a căii de atac și fără a critica valoarea terenului stabilită de reclamant, valoare față de care s-a plătit taxa de timbru.
Solicitarea acestora din recursul de față de a se determina pentru teren valoare mai mare constituie un abuz de drept, cât timp cererea nu a fost formulată în fața primei instanțe.
Actul depus în recurs nu poate constitui o dovadă a valorii terenului, în raport de care să se califice calea de atac, deoarece el a fost înaintat de reclamant pârâților la data de 14.05.2008, ori acțiunea fost înregistrată la 14.03.2006 iar modificarea valorii obiectului litigiului pe parcursul judecății nu poate influența stabilirea competenței instanței și nici calificarea căii de atac, potrivit art. 18/1
Sunt astfel nefondate criticile vizând încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO referitoare la dreptul părții la un proces echitabil, deoarece reclamantul a determinat implicit valoarea terenului prin plata taxei de timbru, la dosar exista un element de stabilire a valorii sub un miliard lei și anume contractul prin care pârâții au dobândit un teren asemănător, pârâții au declarat recurs împotriva sentinței și nu au contestat calificarea căii de atac sau valoarea terenului.
Recurenții dau o interpretare greșită prevederilor art. 6 din CEDO, contrară celei rezultate din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, potrivit cu care dreptul de acces la instanță nu este unul absolut ( hotărârea Golder Marii Britanii din 21.02.1975), putând fi aduse restricții exercițiului acestui drept, reglementate de stat, cu respectarea unor principii, care să urmărească un scop legitim și să nu afecteze substanța însăși a dreptului, asigurând un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese. Faptul că instanțele anterioare au soluționat litigiul în fond și apoi în recurs este legal, fiind pe deplin respectate prev. art 112, art. 282/1
Concluzia care se impune este aceea că recurentul a promovat recurs împotriva unei decizii irevocabile, cale de atac ce nu este prevăzută de lege, iar în temeiul art. 299, recursul se va respinge ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul civil formulat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 582 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în contradictoriu cu intimatul reclamant
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, de la 6 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/14.04.2000Jud recurs A, /
Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paraschiva Belulescu
