Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 461/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 461/
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. recurentul reclamant intimat, domiciliat în C, b-dul 1 - 2. nr. 2C, -. 2,. 6;
2. recurenții pârâți intimațiCONSILIUL LOCAL Cși MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-;
3. recurenta pârâtă intimatăREGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT, cu sediul în C,-, -8, parter;
împotriva deciziei civile nr. 801 din 23 decembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiși -, ambii cu domiciliul în C, strada -, nr.5, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de decembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a le da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, având nevoie de timp pentru a delibera și față de împrejurarea că la data de 16 decembrie 2009 unul dintre membrii completului de judecată, respectiv d-na judecător - - s-a aflat în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 9 decembrie 2009, 16 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și
C ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în C, str. - nr. 3, compus din teren în suprafață de 420,40 mp și construcții.
În motivare s-a arătat că reclamantul este unicul moștenitor al autorului, decedat la 27 septembrie 1978, iar la data decesului a fost moștenit de reclamant în calitate de fiu.
S-a mai arătat că autorul a fost proprietarul întregului imobil format din construcție și teren, situat în C str. - nr. 3, județul C în baza contractului de vânzare cumpărare din 1939 și transcris sub nr. 1848 din 30 mai 1939 la Grefa Tribunal Constanta, iar în anul 1949 tatăl său a fost deportat, iar în final a plecat in Israel, unde a și decedat, însă anterior deportării, a lucrat ca magaziner la fostul canal Dunăre-Marea Neagră, apoi la uzinele din
S-a mai arătat că după anul 1990 mai făcut demersuri la organele administrației locale pentru a afla care este situația imobilului însă nu a primit vreun răspuns.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 Cod civil, art.6 pct. 2 din Legea 213/1998.
La termenul de judecată din 2 noiembrie 2006 reclamantul și-a completat acțiunea sub aspectul cadrului procesual, solicitând chemarea în judecată și a pârâtului. În motivarea cererii completatoare reclamantul a arătat că potrivit concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză o parte din terenul revendicat este ocupată de pârâtul. Întrucât a solicitat restituirea întregului teren, inclusiv partea ocupată de numitul, reclamantul a formulat cerere în sensul ca deținătorul acestui teren să fie introdus în cauză în calitate de pârât, în vederea comparării titlurilor exhibate de fiecare parte.
La termenul de judecată din 12 octombrie 2006 s-a învederat împrejurarea că pârâtul a decedat, la solicitarea reclamantului dispunându-se citarea succesorilor acestuia - și, în calitate de pârâți, conform certificatului de moștenitor nr. 1 și 5 ianuarie 2005 (filele 88 și 92 dosar fond).
Prin cererea reconvențională depusă în fața instanței de fond pârâții și, au solicitat să se constate în favoarea acestora că au dobândit prin prescripție achizitivă de 30 de ani ca efect al joncțiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 75,44 mp situat în C, str. -, nr. 5, lotul nr. 2, județul C (fila 95 dosar fond).
În motivare pârâții au arătat că suprafața de teren mai sus menționată a fost dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare întocmit pentru suprafața de 150 mp, aflați în continuarea acestei suprafețe ce a fost ocupată de autorul acestora și (fostă ) încă din anul 1954.
În drept: s-au invocat dispozițiile art. 1846, 1847, 1890 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 6769 din 1 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- (nr. format vechi 12436/2005) a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C și admisă în parte acțiunea principală, în sensul obligării
pârâților Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și C, să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului, imobilul situat în C, str. - nr. 3, în suprafață de 262,80 mp identificat în patrulaterul () potrivit planului de situație anexat raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert inginer.
Totodată a fost respinsă cererea privind revendicarea diferenței de 80,40 mp teren (din totalul de 343,20 mp), ca nefondată.
Prin aceiași hotărâre au fost obligați pârâții Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și C, la plata către reclamant a sumei de 23.231, 50 lei, cu titlul de despăgubiri, reprezentând echivalent al construcțiilor demolate ce au existat pe terenul revendicat.
S-a mai constatat că pârâții reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 72,80 mp, identificată în patrulaterul "", prin raportul de expertiză tehnică imobiliară, situată în C, str. -, nr.5, județul
În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a reținut că analizând valabilitatea titlului statului, prin prisma prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998, instanța a reținut că trecerea în proprietatea statului a imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu valabil.
S-a mai reținut că pe lângă faptul că naționalizarea s-a făcut chiar cu încălcarea dispozițiile art. 1 din Decret, pentru motivele expuse, intră în contradicție și cu Constituția din 1998, care ocrotea proprietatea privată, cât și cu dispozițiile art. 17 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului potrivit cu care nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
S- mai arătat că reclamantul, în calitate de moștenitor legal al autorului său, este îndreptățit a solicita revendicarea imobilului, dar numai în măsura a ceea ce exista în patrimoniul autorului, la data decesului.
Instanța de fond a mai reținut că la data de 1 iunie 1948, emite o procură pe numele avocatului, prin care împuternicește pe acesta să vândă suprafața de 150 mp si construcții, formate din două camere și bucătărie, către și, iar la data de 10 iunie 1954 în temeiul procurii menționate s-a materializat vânzarea-cumpărarea imobilului, prin întocmirea actului de vânzare-cumpărare încheiat între, prin procurist și și (fosta ), iar cum autorul a înțeles să efectueze act de dispoziție valabil încheiat în timpul vieții suprafața de 150. și construcțiile de pe acest teren, ce au făcut obiectul înstrăinării, au ieșit din patrimoniul fostului proprietar, și nu mai pot fi transmise prin moștenire legală reclamantului.
S-a mai arătat că reclamantul a înțeles să revendice și suprafața excedentară celei din contractul de vânzare-cumpărare din 1939 și transcris sub nr. 1848 din 30 mai 1939 la Grefa Tribunalului Constanța, motivând că în cuprinsul contractului se face mențiunea expresă că se transmite și drepturile dobândite prin posesie, fără a se rezerva vreun drept asupra unui plus de teren ce s-ar găsi, iar din măsurători rezultă că lotul nr. 2, care cuprindea str. - nr. 3-5 are o suprafață de 493,20. si nu este de 420,40 mp cum rezultă din contractului de vânzare- cumpărare din 1939 și transcris sub nr. 1848 din 30 mai 1939 la Grefa
Tribunalului Constanța, rezultând o suprafață de teren în plus, ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare încheiat între, prin mandatar și și (fosta ), ce au dobândit pe lângă suprafața de 150. în proprietate și suprafața de 72,80. în posesie, ulterior ajungând în posesia pârâților reconvenienți, asupra cărora invocă uzucapiunea.
Terenul rămas liber, a fost identificat în fața instanței de fond fiind cuprins în patrulaterul, cu o suprafață de 262,80 mp și se află in proprietatea statului ce nu deține titlul valabil, motiv pentru care aceasta a obligat pârâții Consiliul Local C, C și Municipiul Constanta prin Primar să lase în deplina proprietate și posesie reclamantului aceasta suprafață.
În ceea ce privește construcțiile, din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert, rezultă că în prezent construcțiile sunt demolate, valoarea lor fiind de 23.231,50 lei, suma pretinsă cu titlu de despăgubiri și la care reclamantul este îndreptățit, reținându-se că imobilul, ce include și construcția, a trecut în proprietatea statului, motiv pentru care instanța a obligat pârâții Consiliul Local C, C și Municipiul C prin Primar la plata către reclamant a sumei menționate, reprezentând echivalent al construcțiilor demolate.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au formulat recurs Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar, C și reclamantul, căi de atac calificate de Tribunalul Constanța ca fiind apeluri.
În motivele de critică a hotărârii recurate Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, au arătat că există contradicții între considerentele hotărârii și dispozitiv, întrucât, deși a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și, constatându-se că au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune, asupra terenului de 72,80 mp, în considerente s-a arătat că această suprafață de teren în plus față de cea prevăzută în actul de proprietate al autorilor este cea ocupată de pârâții persoane fizice și asupra căreia s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
S-a mai arătat că din actul de proprietate al autorului reclamanților a rezultat că a deținut în proprietate suprafața de 420,40 mp, din care a înstrăinat cu act autentic suprafața de 150 mp, conform situației juridice a terenului și raportului de expertiză, 52,36 mp reprezentând domeniu public, căi de acces pentru locatarii din zonă, iar 72,80 mp sunt ocupați de pârâți persoane fizice care invocă uzucapiunea, astfel că este greu de înțeles cum instanța i-a obligat la restituirea a 262,80 mp teren, întrucât un simplu calcul matematic ar arăta că este vorba despre o suprafață de cel mult 145,24 mp.
Prin calea de atac exercitată de reclamantul s-a arătat că suprafața de teren rămasă în urma autorului său era de 366,03 mp, astfel că pentru această suprafață de teren acțiunea în revendicare urma să fie admisă.
Prin decizia civilă nr. 801 din 23 decembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate apelurile formulate de pârâta C și de reclamantul.
A fost admis apelul pârâților Consiliul Local C și Municipiul constanța prin Primar. S-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a constatat că pârâții reconvenienți au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafețe de teren de 60,77. ce este delimitată în schița plan la raportul de contraexpertiză tehnică - răspuns la obiecțiuni cu literele. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Au fost obligați intimații și la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către apelanții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar.
Pentru a pronunța această soluție instanța de ape a reținut, în esență, că suprafața de teren dobândită prin uzucapiune de către pârâții reconvenienți și este de numai 60,77. astfel cum s-a constatat prin raportul de contraexpertiză, iar nu de 72,80. cum a reținut prima instanță. S-a mai reținut că după înstrăinarea terenului în suprafață de 150. de către autorul reclamantului și recunoașterea dobândirii de către terț a unui drept de proprietate prin uzucapiune, reclamantul este îndreptățit la restituirea terenului liber în suprafață de 262,80. astfel cum corect a reținut prima instanță.
Referitor la apelul C s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte este nefondată întrucât imobilul revendicat de reclamant este înregistrat în evidențele acestei pârâte la matricola 346, iar pentru ca hotărârea judecătorească să îi fie opozabilă, este necesar ca și această instituție să figureze ca parte în proces.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar și reclamantul.
Recurenta pârâtă a criticat legalitatea hotărârilor instanțelor de fond și de apel sub aspectul soluționării excepției lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta acțiune, cât și cu privire la admisibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară formulată de reclamant după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Conform art. 137 Cod procedură civilă, vom analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a C în acțiunea în revendicare promovată de reclamantul.
Excepția este fondată pentru următoarele considerente:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speță, se reține că reclamantul, în calitate de succesor al defunctului său tată, a dedus judecății o acțiune în revendicarea imobilului situat în C, str. - nr. 3, compus din
420,40. și construcții - demolate în prezent, bun preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, solicitând recunoașterea și respectarea dreptului său de proprietate.
Acțiunea în revendicare are ca principal efect readucerea bunului în natură și liber de sarcini în patrimoniul proprietarului și numai în ipoteza în care acest lucru nu mai este posibil, ca urmare a exproprierii bunului pentru caz de utilitate publică sau pentru situația în care bunul a fost înstrăinat în baza unui titlu valabil, confirmat prin hotărâre judecătorească, restituirea se va face prin echivalent.
În speță, se reține - conform probatoriului cu înscrisuri și expertiză - că terenul revendicat face parte din domeniul privat al Municipiului C, iar construcțiile au fost demolate, după naționalizare.
Astfel, din adresa nr. 5422 din 30 august 2006 emisă de rezultă că imobilul situat în C, str. - nr. 3 nu a figurat niciodată în evidența întreprinderilor care au administrat în decursul timpului fondul locativ de stat (fila 29 dosar apel), iar în prezent construcțiile sunt demolate și nu figurează în fondul locativ administrat de
Cum pârâta C este o unitate specializată în administrarea fondului locativ al Municipiului C, iar în prezent niciuna din construcțiile ce au aparținut autorului reclamantului nu mai există, fiind demolate, nu se poate reține că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în acțiunea în revendicare formulată de reclamant.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va reține că recursul pârâtei C este întemeiat sub aspectul criticilor ce vizează lipsa calității procesuale pasive a acesteia în acțiunea în revendicare imobiliară. În raport de modalitatea de soluționare a acestei excepții, devine inutilă cercetarea tuturor celorlalte critici ale recurentei care vizau probleme de fond ale acțiunii în revendicare.
II. La rândul său pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar au criticat legalitatea deciziei civile nr. 801 din 23 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Constanța sub următoarele aspecte:
- Instanța de apel a omis să cerceteze mai multe critici ale pârâților ce vizau existența unei contradicții între considerente și dispozitivul hotărârii, aspecte care au rămas neclarificate și după soluționarea apelului.
În condițiile în care în apel s-a constatat că autorii reclamantului au înstrăinat din proprietatea lor 420,40. o suprafață de 150. iar ulterior pârâții reconvenienți au uzucapat din aceeași proprietate o altă suprafață de teren de 60,80. este greu de înțeles cum instanța de apel a menținut dispoziția instanței de fond de restituire în natură a unui teren în suprafață de 262,80.
- Instanța de apel nu a lămurit situația terenului uzucapat de pârâții, respectiv dacă acest teren face parte din domeniul privat al Municipiului C sau din fosta proprietate a autorului reclamantului.
- Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât reclamantul nu a cerut niciodată, prin acțiunea promovată, despăgubiri pentru imobilul clădire ce nu poate fi restituit în natură.
- Instanța de apel nu a analizat critica pârâților ce viza competența Judecătoriei Constanța de a analiza valabilitatea titlului statului.
III. Și reclamantul a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța sub următoarele aspecte:
- Instanța de apel a consemnat în mod greșit condițiile apărătorului reclamantului, în sensul că acesta ar fi solicitat admiterea apelului cu consecința respingerii acțiunii ca nefondate, în realitate s-a solicitat admiterea acțiunii conform concluziilor contraexpertizei, care a identificat corect suprafața de teren aflată în litigiu.
- Instanța de apel a menținut în mod greșit dispozițiile primei instanțe cu privire la suprafața de teren liberă ce urmează a fi restituită reclamantului - 262,80. - în realitate este îndreptățit să i se restituie o suprafață de teren de 357,42. identificat conform schiței anexă la răspunsul la obiecțiuni.
efectuată în apel a concluzionat că terenul proprietatea autorilor reclamantului a avut o suprafață de 507,42. iar din această suprafață de teren tatăl reclamantului a înstrăinat 150. diferența de 357,42. rămânând în proprietatea sa.
La rândul lor, pârâții reconvenienți nu au stăpânit terenul în suprafață de 60,77. decât după anul 1990, când au dobândit imobilul și și-au extins construcția în față spre terenul liber, situație în care posesia exercitată de aceștia nu a fost aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile de mai sus invocate se rețin următoarele:
Întrucât atât pârâții Municipiul C și Consiliul Local C, cât și reclamantul au formulat critici cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii în revendicare, sub aspectul identificării terenului revendicat - ca întindere, cât și cu privire la terenul liber ce se cuvine a fi restituit reclamantului, Curtea va analiza împreună aceste critici, urmând a le soluționa printr-un considerent comun.
În speță, se reține că reclamantul a investit prima instanță cu o acțiune în revendicarea unui teren în suprafață de 420,20. situat în C, str. - nr. 3, bun dobândit de autorul său în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 30 mai 1939 cu vânzătorii și.
În act se prevede în mod expres suprafața de teren înstrăinată și anume 420,40. (fila 5 dosar fond).
Susținerea recurentului reclamant în sensul că mențiunea din contract conform căreia vânzătorii transmit "numitului cumpărător și toate drepturile noastre dobândite prin posesiune asupra întregului teren așa cum îl stăpânim" îl legitimează ca proprietar asupra excedentului de teren ce s-ar afla la adresa din C, str. - nr. 3, nu poate fi primită în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că posesia exercitată de autorii vânzători asupra acestui excedent de teren era neviciată și aptă să conducă la dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, conform art. 1847 și următoarele Cod civil.
Prin urmare, reclamantul s-a legitimat ca proprietar al unui teren în suprafață de 420,40. teren în raport de care urmau a fi analizate toate actele ulterioare de transmitere a dreptului de proprietate (act de vânzare-cumpărare încheiat la 10 iunie 1954 cu și ) sau de dobândire prin efectul uzucapiunii, de către pârâții.
În acest sens, se constată a fi contradictorii concluziile reținute atât de instanța de fond, cât și cea de apel, ambele instanțe raportându-se, în cadrul soluționării acțiunii în revendicare imobiliară, la o suprafață de teren mult mai mare, respectiv de 493,20. - instanța de fond și de 507,42. - conform contraexpertizei realizate în apel.
Soluția primei instanțe a fost fundamentată pe expertiza efectuată de expert, care a identificat terenul fostă proprietate a autorului reclamantului ca având o suprafață de 493,20. din care pârâții reconvenienți ar fi ocupat o suprafață de 72,80. (patrulater ). S-a apreciat ca fiind liberă suprafața de teren de 262,80. reprezentând patrulaterul.
În apel, în urma încuviințării efectuării unei contraexpertize, conform art. 295 Cod procedură civilă, s-a reținut că terenul situat în C, str. - nr. 5 are o suprafață de 507,42. iar în urma înstrăinării terenului de 150. în proprietatea autorului reclamantului au mai rămas 357,42. Suprafața de teren uzucapată de pârâții a fost identificată ca fiind de 60,77. delimitată în plan ca fiind figura geometrică.
Se reține că, deși instanța de apel nu a înlăturat motivat susținerile reclamantului cu privire la întinderea terenului moștenit de la tatăl său - 507,42. - și și-a însușit concluziile contraexpertizei în totalitate, în dispozitivul deciziei a menționat că va menține "celelalte dispoziții ale instanțe" în sensul că terenul ce urmează a fi restituit reclamantul este de 262,80 mp.
Hotărârea Tribunalului Constanța conține o serie de contradicții sub acest aspect și nu lămurește care este terenul restituit în natură reclamantului, întrucât expertiza realizată la instanța de fond de inginer și care indica acest teren ca fiind patrulaterul, a fost înlăturată, în apel realizându-se o contraexpertiză, care a identificat în mod diferit atât terenul uzucapat - în suprafață de 60,77. p. (față de cei 72,80. identificați la prima instanță) cât și terenul liber, care nu mai corespunde schiței anexă la expertiza.
Pentru lămurirea tuturor acestor probleme se impune efectuarea unei noi expertize tehnice imobiliare pentru identificarea terenului inițial în suprafață de 420,40. proprietatea autorului reclamantului, cât și a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1954 cu și. În raport de terenul rămas la dispoziția autorului reclamantului după această înstrăinare, urmează a fi identificată și suprafața de teren în legătură cu care pârâții reconvenienți susțin că au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, teren în raport de care se va analiza și îndeplinirea condițiilor impuse de art. 1847 și următoarele Cod civil.
Instanța de fond va administra toate probatoriile necesare pentru dezlegarea acestei probleme de drept, inclusiv proba cu autorizațiile de extindere a clădirii invocate de pârâți în interogatoriu.
Întrucât proba cu expertiză este incompatibilă cu prezenta cale de atac a recursului, iar lămurirea acestor aspecte este absolut necesară pentru soluționarea cauzei, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile formulate de pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, cât și de reclamantul, cauza urmând a fi trimisă, după casarea ambelor hotărâri, spre rejudecare la Judecătoria Constanța.
Cu ocazia rejudecării acțiunii în revendicare, în virtutea rolului activ, prima instanță va pune în discuția părților și problema completării cadrului procesual cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor în raport de cererea reclamantului de a se constata nevalabilitatea titlului de preluare al statului - Decretul 92/1950 - conform art. 6 din Legea nr. 213/1998 și obligarea celor vinovați de preluarea abuzivă a imobilului reclamantului - teren și construcții, să acorde despăgubiri pentru construcțiile demolate și care nu mai pot fi restituite în natură reclamantului.
În jurisprudența referitoare la aplicarea art. 1 Protocolul 1 la Convenție, s-a reținut în mod constat că în condițiile în care statul român nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în timp util și cu coerență în ceea ce privește problema de interes general pe care o instituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretelor de naționalizare, acesta este răspunzător de indemnizarea foștilor proprietari pentru prejudiciul suferit (cauza Păduraru contra României, Hotărârea din 1 decembrie 2005; cauza Werle contra României, Hotărârea din 13 decembrie 2007).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se vor admite toate cele trei recursuri, se vor casa decizia și sentința recurate, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, în limitele casării, Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile formulate de:
1. recurentul reclamant intimat, domiciliat în C, b-dul 1 - 2. nr. 2C, -. 2,. 6;
2. recurenții pârâți intimațiCONSILIUL LOCAL Cși MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-;
3. recurenta pârâtă intimatăREGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT, cu sediul în C,-, - parter;
împotriva deciziei civile nr. 801 din 23 decembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiși -, ambii cu domiciliul în C, strada - nr. 5, județul
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/22.12.2009
gref. -
4 ex./22.12.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
