Uzucapiune. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 462/
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții reclamanți,și, toți cu domiciliul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 36 din 19 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMUNICIPIUL C PRIN PRIMARși CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediul în C,- și intimata intervenientă în nume propriu, cu domiciliul în Târgu J,-, județul G și cu domiciliul procesual ales în C,-, - 3B,. A - la cabinet avocat, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de decembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și față de împrejurarea că la data de 16 decembrie 2009 unul dintre membrii completului de judecată, respectiv d-na judecător - - s-a aflat în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 9 decembrie 2009, 16 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar solicitând ca prin hotărârea ce
se va pronunța să se constate că a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 3350 mp situat în C, str. - - prin efectul prescripției achizitive iar cu privire la construcțiile edificate pe acest teren a dobândit un drept de proprietate ca efect al accesiunii imobiliare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 1938 Oficiul de a atribuit parcela nr. 18 numitului. În anul 1974, întrucât era o persoană în vârstă, i-a cerut reclamantului să se mute alături de familia sa, ocazie cu care reclamantul a și edificat o construcție pe această parcelă nr. 18.
Reclamantul a arătat că din acest an a locuit efectiv la această adresă, iar până în anul 1991 achitat personal taxele și impozitele la stat pentru familia.
A mai arătat reclamantul că nimeni nu a pretins vreun drept în legătură cu această suprafață de teren, aceasta aflându-se în prelungirea proprietății moștenitorilor defunctului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1847, 1890, 492 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică imobiliară.
Pârâtele, legal citate nu au formulat întâmpinare.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienta, solicitând să se constate în contradictoriu cu reclamantul și cele două pârâte Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar că este proprietară asupra acestui teren folosit de către reclamant în calitate de moștenitor al defunctului.
În motivarea cererii de intervenție în interes propriu, intervenienta a arătat că terenul în litigiu a fost dobândit prin cumpărare de la stat și a făcut parte din masa succesorală a defunctului său tată, transmisă celor patru moștenitori acceptanți, respectiv, și.
A mai arătat intervenienta că terenul a fost ocupat fără drept de reclamantul, împotriva acestuia fiind formulată o cerere de chemare în judecată având ca obiect revendicarea, cerere care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1171 din 18 februarie 1997 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B și prin care acesta a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie imobilul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 49 alin. 2, art. 50, 52, 53 și 55 Cod procedură civilă.
Intervenienta a depus la dosar raport de expertiză judiciară efectuat în cadrul dosarului civil nr. 9487/1993, sentința civilă nr. 1171 din 18 februarie 1997 Judecătoriei Sector 6 B, decizia civilă nr. 1244 din 2 iulie 1998, contract de vânzare - cumpărare încheiat în 1947, certificat de moștenitor nr. 1421 din 6 septembrie 1991.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu solicitând respingerea acesteia având în vedere că între suprafața menționată în cererea de chemare în judecată, respectiv cea de 3350 mp și suprafața menționată de intervenientă nu există identitate.
Prin sentința civilă nr. 6398 din 9 aprilie 2008 Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamanților, și, toți în calitate de succesori legali ai defunctului, decedat pe parcursul soluționării cauzei. S-a respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că posesia exercitată de reclamanți asupra terenului nu întrunește condițiile art. 1848 Cod civil, în sensul că aceasta nu s-a exercitat în nume de proprietar și a fost întreruptă pe perioada cât autorul reclamanților a fost arestat, în consecință, nu a fost aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3350.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții, și, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanții reclamanți au susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că posesia exercitată de autorul lor a fost afectată de viciul discontinuității, în realitate, în perioada în care acesta a fost arestat, imobilul a fost utilizat conform destinației lui de către chiriașii care locuiau în această casă.
Prin decizia civilă nr. 36 din 19 ianuarie 2009 Tribunalul Constanțaa respins apelul reclamanților ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că autorul reclamanților, a început o posesie pentru altul, respectiv pentru, proprietarul unei părți din terenul folosit de și numai după punerea în executare a sentinței civile nr. 1171 din 18 februarie 1997 pronunțate de Judecătoria Sectorului VI B, respectiv după anul 2007, reclamanții au exercitat o posesie utilă sub nume de proprietar pentru suprafața de 4612. învecinată cu proprietatea intervenientei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, și, care au criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că instanța de apel a aplicat greșit legea și a dat o calificare greșită faptelor reținute în raport cu exigențele textelor aplicabile uzucapiunii.
Recurenții au susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că posesia exercitată de autorul lor asupra terenului nu s-a exercitat sub nume de proprietar, ci pentru altul, în realitate atât martorii, cât și expertiza tehnică realizată în cauză au evidențiat că autorul reclamanților a edificat construcțiile în anul 1977 pe un teren distinct de terenul proprietatea familiei și pe care le-au stăpânit sub nume de proprietar.
Faptul că autorul lor a îngrădit o suprafață de teren mai mare, în care era inclus și terenul proprietatea moștenitorilor lui și chiar pe cea a numitei, nu pune în evidență niciun viciu al posesie reclamanților asupra terenului ce aparține Municipiului C, posesia exercitată asupra acestui teren fiind utilă și neviciată.
Prin întâmpinare, intervenienta a solicitat suspendarea judecății recursului conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului civil nr- al Tribunalului Constanța, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că posesia exercitată de reclamanți nu s-a realizat sub nume de proprietar, terenul ce face obiectul prezentei cauze nefiind delimitat de terenul proprietatea intervenientei, în suprafață de 4613. până la data punerii în executare a deciziei civile nr. 1244 din 2 iulie 1998 pronunțate de Curtea de Apel București.
Prin încheierea din 30 septembrie 2009, adoptată cu opinie majoritară, s-a respins cererea de suspendare a judecății prezentului recurs conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă pentru considerentele expuse pe larg în această încheiere și pe care nu le vom mai relua.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile reclamanților, se rețin următoarele:
Reclamantul - autorul recurenților - a investit prima instanță cu o acțiune având ca obiect constatarea dobândirii unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra unui teren în suprafață de 3350. situat în Municipiul C, str. -, limitrof proprietății moștenitorilor defunctului și a unui drept de proprietate prin accesiune imobiliară artificială asupra construcțiilor edificate pe teren, conform schiței întocmite de inginer.
Uzucapiunea reprezintă un mod de naștere a dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea lui de către o persoană în condițiile și termenul prevăzut de lege, fiind în același timp și o sancțiune indirectă îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului, care, dând dovadă de neglijență, l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane, permițându-i prin pasivitatea sa să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real.
Prin efectul uzucapiunii se naște dreptul de proprietate al uzucapantului și se stinge concomitent dreptul de proprietate al fostului titular. Acest efect este retroactiv, uzucapantul devenind proprietar încă din momentul când a început să curgă termenul de prescripție.
În speță, s-a reținut prin hotărârea primei instanțe că terenul în litigiu constituie proprietatea Municipiului C, acesta având calitate procesual pasivă în acțiunea în uzucapiune. Cererea de intervenție în interes propriu prin care intervenienta își afirmă propriul drept a fost respinsă ca nefondată, iar sentința civilă nr. 6398 din 9 aprilie 2008 Judecătoriei Constanța nu a fost apelată de către intervenientă, situație în care dezlegarea dată problemei de drept ce viza calitatea procesual pasivă în acțiunea în uzucapiune și, implicit, cadrul procesual al litigiului, a intrat în autoritate de lucru judecat.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune nu sunt suficiente cele două elemente esențiale ale posesiecorpusșianimussibi habendi; art. 1847 cod civil prevăzând necesitatea ca posesia să îndeplinească și următoarele condiții: să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar și neechivocă.
O posesie este neechivocă atunci când nu sunt îndoieli cu privire la existența celor două elemente ale posesiei și în special este vizat elementul intenționalanimus.
Acest element psihologic constă în voința posesorului de a stăpâni bunul pentru el, sub nume de proprietar sau titular al altui drept real.
Prin art. 1854 Cod civil legiuitorul a înțeles să instituie o prezumție în favoarea posesorului, în sensul că posedă sub nume de proprietar rămânând sarcina adevăratului proprietar de a dovedi că posesorul este un simplu detentor precar. Articolul 1855 Cod civil prevede că, atunci "Când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune că a conservat aceeași calitate, dacă nu este probă contrarie". Deci, atât timp cât nu se face dovada că a avut loc o intervertire a posesiei, se prezumă că detentorul a continuat să-și păstreze calitatea de detentor precar.
Sunt considerate acte de intervertire a posesiei edificarea unor construcții de către coindivizar, închirierea sau arendarea făcută de coindivizar pe numele său, faptul de a înscrie imobilul în rolurile fiscale, pe numele său.
Instanța supremă, în jurisprudența sa a decis că proba posesiei se va face, în ce privește dreptul de proprietate, prin plata impozitelor și celorlalte taxe referitoare la imobil, înscrierea imobilului la secția financiară, închirierea imobilului sub nume de proprietar.
În speță, se reține că instanțele de fond și de apel nu au clarificat problema caracterului neechivoc al posesiei exercitate de recurenții reclamanți asupra terenului și a construcțiilor realizate pe acesta, probele administrate în cauză fiind contradictorii și incomplete.
Astfel, reclamanții au susținut că au plătit taxe și impozite pentru teren pe numele lui până în anul 1991, dar că, în realitate, au edificat pe un teren învecinat proprietății lui o gospodărie compusă din casă de locuit și anexe, pentru care au plătit taxe de racordare la apă și curent imediat după edificare, în nume propriu. S-a mai susținut că locuința în litigiu a fost închiriată de autorul reclamanților unor terți și au perceput chirie, în nume propriu, în calitate de proprietari ai locuinței.
Aceste aspecte nu au fost lămurite prin probatoriile administrate în cauză, nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte racordarea locuinței la utilități - apă, canalizare, electricitate - și plata acestora de către reclamanți în nume de proprietar. Declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, atât sub aspectul datei edificării construcțiilor pe teren, cât și sub aspectul modalității de exploatare a locuinței realizate pe acest teren. Astfel, în timp ce martorul a susținut că încă din anul 1974 autorul reclamanților a edificat o casă cu două camere pe un teren îngrădit și învecinat cu proprietatea lui, martorul a declarat că în anul 1979 locuia într-o construcție proprietatea familiei, împreună cu aceștia, terenul împrejmuit fiind de 300-400. Ulterior decesului lui, reclamantul s-a extins pe un alt teren învecinat și a construit alte două camere.
Situația imobilului nou edificat nu este pe deplin lămurită, declarațiile martorilor nefiind lămuritoare sub aspectul datei la care a fost edificată construcția, dacă aceste corpuri de clădire s-au edificat în mai multe etape și dacă autorul reclamanților s-a manifestat ca proprietar al acestora de la momentul edificării lor sau numai după decesul lui.
Aceste declarații nu se coroborează nici cu expertiza efectuată în cauză, care concluzionează că o locuință (C1) a fost edificată în anul 1977, în timpul vieții lui, iar o altă locuință (C3) a fost edificată în anul 1980.
Mai mult, deși în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize imobiliare pentru identificarea terenului aflat în posesia reclamanților la data promovării acțiunii în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, expertiza efectuată de inginer nu conține o schiță anexă pentru identificarea terenului și a construcțiilor ce îl afectează (file 90-95 dosar fond). Expertul a făcut referire în concluziile expertizei la o schiță executată de inginer și care are caracter extrajudiciar, schița nefiind însușită și semnată de expertul desemnat în cauză cu efectuarea expertizei (fila 14 dosar fond). Mai mult, se reține că expertul nu a executat măsurătorile cu privire la teren în mod nemijlocit, în prezența tuturor părților convocate la efectuarea expertizei, iar concluziile sale sunt contradictorii cu privire la întinderea terenului ce face obiectul acțiunii în uzucapiune.
Astfel, dacă în capitolul "evaluare teren" - fila 93, pct. 2 dosar fond - expertul menționează că terenul în litigiu reprezentat de figura geometrică () are o suprafață de 3819,83., în capitolul "Concluzii" expertul menționează că terenul în litigiu "în suprafață de 3350. nu se suprapune cu suprafața de teren asupra căreia intervenienta reclamă dreptul de proprietate deoarece terenul reclamantului este îngrădit".
Se reține că instanțele de fond și de apel, cu ocazia administrării probatoriilor pe care și-au fundamentat soluțiile, au încălcat principiul contradictorialității și al nemijlocirii, principii ce guvernează procesul civil și care se constituie ca și garanții ale unui proces echitabil, în sensul art. 6 din
Contradictorialitatea constă în posibilitatea conferită de lege părților de a discuta și combate orice element de fapt sau de drept a procesului civil. Acest principiu domină întreaga activitate de soluționare a litigiului.
Instanța trebuie să asigure părților posibilitatea de a-și susține și argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar, de a ridica și combate excepții de procedură.
Administrarea probelor este guvernată de principiul nemijlocirii, ceea ce implică obligația instanței de a cerceta în mod direct materialul probator. În practica judiciară s-a decis că instanța nu are dreptul de a lua în considerare declarații de martori administrate în altă cauză, declarații extrajudiciare sau concluziile unor experți exprimate în alte cauze, cu excepția cazului când din motive obiective administrarea probei nu se poate realiza decât prin comisie rogatorie.
Pentru dezlegarea tuturor problemelor ce vizează intervertirea posesiei începute de autorul reclamanților pentru altul - - și anume data certă a edificării construcțiilor, caracterul definitiv sau provizoriu al acestor edificate, data înregistrării la fisc pe numele reclamanților și data racordării acestor construcții la utilitățile publice și efectuarea plății acestora în nume propriu se impune completarea materialului probator cu înscrisuri noi și martori. De asemenea, în ipoteza în care terenul ce face obiectul prezentului litigiu a fost ocupat în mai multe etape, se va analiza îndeplinirea condițiilor impuse de art. 1847 Cod civil pentru fiecare extindere în parte și se va identifica terenul afectat de construcțiile cu caracter definitiv și cel necesar exploatării normale a acestor construcții (căi de acces în imobil, racorduri subterane de apă și canalizare, etc.).
Pentru determinarea suprafețelor de teren afectate de construcții și a altor suprafețe de teren folosite cu altă destinație (exploatare agricolă, fermă animale, etc.) se impune realizarea unui supliment de expertiză, măsurătorile urmând a fi realizate de expertul tehnic judiciar care va evidenția într-o schiță anexă propriile sale constatări.
Întrucât probele cu expertiza și martori sunt esențiale pentru dezlegarea problemelor de drept mai sus menționate, iar administrarea lor este incompatibilă cu prezenta cale de atac a recursului, în baza art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamanților, se vor casa decizia și sentința recurate, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenții reclamanți,și, toți cu domiciliul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 36 din 19 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMUNICIPIUL C PRIN PRIMARși CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediul în C,- și intimata intervenientă în nume propriu, cu domiciliul în Târgu J,-, județul G și cu domiciliul procesual ales în C,-, - 3B,. A - la cabinet avocat.
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/23.12.2009
gref. -
4 ex./23.12.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
