Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1175/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.463
Ședința publică de la 06.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.71 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC 2000 SRL.
Cauza are ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, pe lista amânărilor fără discuții, se prezintă apelanta-reclamantă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 22.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat și intimata-pârâtă SC 2000 SRL, prin avocat Nucă, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 12.08.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatei-pârâte, întâmpinare, în două exemplare și adresă de la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă din care rezultă că hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantei-reclamante la data de 04.03.2009.
Curtea procedează la înmânarea unui exemplar al întâmpinării către apărătorul apelantei-reclamante.
Apărătorul apelantei-reclamante solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea, având în vedere că în cauză nu există motiv de amânare fără discuții, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la ordine, a răspuns apelanta-reclamantă, prin avocat și intimata-pârâtă SC 2000 SRL, prin avocat Nucă.
Apărătorul intimatei-pârâte învederează instanței că nu mai susține excepția de tardivitate a declarării apelului, având în vedere relațiile comunicate de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă din care rezultă că hotărârea apelată a fost comunicată apelantei-reclamante la data de 04.03.2009 și nu mai solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelantei-reclamante solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală, întrucât obiectul acțiuni privește un imobil care a fost preluat abuziv de stat, iar acțiunile și cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.r din Legea nr.146/1997.
Avocatul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, având în vedere faptul că imobilul nu a fost preluat abuziv de stat și nu se află în posesia și proprietatea pârâtei. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.07.2008, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta " 2000", a formulat acțiune în revendicarea imobilului situat în B, b-dul - - nr.15 A, sectorul 1, număr cadastral provizoriu 4013, compus din teren intravilan în suprafață de 445,47 mp. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul a aparținut proprietarilor soți și, după care, la decesul lui, a rămas soției acestuia. Aceasta, prin testament, a instituit legatar universal pe reclamanta din cauză, în patrimoniul căreia se și află dreptul de proprietate asupra imobilului. Ulterior, la 9 luni de la decesul numitei, numita, prin fraudă la lege, a declarat în mod mincinos că defunctul era văduv. S-au eliberat astfel certificate de moștenitor, iar cel cu nr.121/13.02.1985 a fost atacat în instanță, procedându-se la anularea lui, astfel că reclamanta consideră că este unica moștenitoare a defuncților soți și, ca moștenitoare testamentară universală a defunctei ().
În ce privește imobilul, a precizat că acesta a fost vândut de prin contractul de vânzare cumpărare nr.3804/18.12.1996, act juridic nul absolut, întrucât adevăratul proprietar era reclamanta; în speță, imobilul s-a aflat în mod succesiv în patrimoniul Primăriei Municipiului B, defuncților, și al reclamantei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.480 Cod civil, art.1 alin.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Valoarea imobilului a fost precizată ca fiind de peste 500.000 lei. În susținerea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul a dispus ca reclamanta să timbreze acțiunea, sens în care a și citat-o, iar, la termenul din 06.10.2008, să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 8186,5 lei.
Deși cererile reclamantei de ajutor public judiciar sub forma scutirii sau reducerii taxei de timbru au fost respinse în mod irevocabil, aceasta nu a înțeles să completeze taxa judiciară de timbru.
Prin sentința civilă nr.71 din 26.01.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de, reținând în considerentele hotărârii că reclamanta nu a înțeles să respecte dispozițiile privind plata taxei de timbru aferentă unei acțiuni în justiție.
Tribunalul a constatat că prin rezoluția de primire a cererii de recurs, fila 1 dosar, s-a dispus ca reclamanta să timbreze cererea cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8.186,5 lei (RON) și timbru judiciar de 5 lei (RON); deși i s-a pus în vedere reclamantei să completeze taxa judiciară de timbru de la 8,56 lei, cât a timbrat inițial, cu 8177,5 lei, aceasta nu a înțeles să se conformeze acestor dispoziții, motiv pentru care, în baza prevederilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora sumele aferente se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, instanța a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrată, acțiunea reclamantei.
Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care a căzut în pretenții, respectiv reclamanta a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, în sumă de 400 lei către pârâta " 2000".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că prezenta acțiune în revendicare este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, imobilul revendicat fiind preluat anterior de stat în mod abuziv.
Încadrarea greșită dată de instanța de fond, în sensul că cererea reclamantei trebuie timbrată la valoare, creează o inechitate, în sensul că pentru protejarea drepturilor acesteia și pentru a avea calea unei acțiuni judiciare apelanta a fost obligată să achite o sumă de bani calculată la valoarea obiectului pretențiilor deduse judecății, chiar dacă au fost anulate actele întocmite de alți pretinși moștenitori.
Apelanta-reclamantă a invocat prevederile art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub acest aspect făcând trimitere la cauza Iorga contra României și și alții contra României.
Astfel, în prima cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că art.6 alin.1 garantează fiecăruia dreptul ca un tribunal să cunoască orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. El consacră un "drept la un tribunal", din care dreptul de acces, și anume dreptul de a sesiza tribunalul în materie civilă nu constituie decât un aspect. Dreptul de acces nu este unul absolut, el pretându-se la restricții. În ciuda marjei de apreciere de care dispun statele în materie, Curtea a subliniat că o limitare a accesului la un tribunal nu este în concordanță cu art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, decât dacă vizează un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
De asemenea, Curtea a stabilit că printre criteriile enunțate trebuie să se țină cont și de solvabilitatea reclamantului, în situația de față însă valoarea de 426.307 lei reprezentând o sumă considerabilă față de pensia de care beneficia (444.310 lei). Statul român a depășit astfel marja de apreciere permisă de Convenție, încălcând prevederile art.6 alin.1.
Referindu-se la cauza contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, reiterând argumentele din cauza Iorga contra României, că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor unui caz dat, înțelegând aici și solvabilitatea solicitantului și faza procedurii prin care restricția în chestiune îi este impusă, sunt factori de care trebuie ținut cont pentru a determina faptul dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție, sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care accesul la justiție s-a găsit atins în esența lui. Astfel, Curtea a statuat că plata sumei de 323.264 $ ca taxă de timbru este o restricție disproporționată prin care se aduce atingere dreptului de acces la justiție.
În concluzie, apelanta a precizat că, potrivit jurisprudenței Curții Europeane a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil expres prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspect al preeminenței statului de drept, impune în anumite situații scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru. Într-adevăr, dreptul de acces la o instanță, nefiind un drept absolut, poate fi supus unor limitări din partea legiuitorului, el fiind prin natura sa un aspect reglementat de lege, însă limitările trebuie să vizeze un interes legitim, astfel încât să existe și o deplină concordanță între scopul și mijloacele folosite.
În speță, fiind vorba de un imobil preluat abuziv, reclamanta ar trebui să fie scutită de plata taxei judiciare de timbru, întrucât între scopul interdicției și mijloacele folosite nu este îndeplinită cerința proporționalității, iar legea specială, prin art.15 lit.r, a stabilit scutirea acestor acțiuni de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, intimata " 2000" a invocat excepția de tardivitate a declarării apelului (la care a renunțat în ședința publică din 06.10.2009), iar, pe fond, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că art.15 lit.r din Legea nr.146/1997 se referă la cererile introduse de proprietarii sau succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de Statul Român sau alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, iar nu la cererile prin care se solicită compararea titlurilor părților, în lipsa unor dovezi că imobilul revendicat ar fi fost preluat abuziv.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea, verificând înscrisurile din dosar, prin raportare la art.295 alin.1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Reclamanta a solicitat prin cererea de față ca imobilul din B, b-dul - - nr.15 A, sector 1 să-i fie lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie de către pârâta " 2000".
Aceasta a justificat calitatea sa procesuală activă prin sentința civilă nr.6070/1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1386/2001 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă, respectiv prin certificatul de moștenitor nr.493/24.04.1985 emis de notariatul de Stat sector 1 B, care indică succesorii defuncților și
La decesul autorului, anterior pronunțării celor două hotărâri menționate anterior, numita a solicitat eliberarea unui certificat de moștenitor de pe urma acestuia, declarând că este singura moștenitoare a defunctului (nr.121/13.02.1985). Pe baza acestui act, după revendicarea imobilului proprietatea lui prin sentința civilă nr.3253/19.03.1996, definitivă, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și restituirea lui prin Dispoziția nr.689/1996, procedează la înstrăinarea bunului către, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3804/18.12.1996 de BNP, iar aceasta, la rândul său, către pârâta " 2000", prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.702/07.04.2000 de BNP
Anulându-se certificatul de moștenitor nr.121/13.02.1985 al Notariatului de Stat Sector 1 B, reclamanta este cea care l-a moștenit pe, ca succesoare a autoarei sale, soția fostului proprietar al imobilului în litigiu.
Cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil, are drept scop revendicarea imobilului de la o persoană juridică, care a dobândit bunul, prin vânzări succesive, de la fostul proprietar al imobilului (preluat de stat anterior anului 1989).
Cu toate acestea, chiar dacă este vorba de un imobil ce a intrat în proprietatea statului în mod abuziv, regimul său juridic a fost clarificat prin sentința civilă nr.3253/19.03.1996 pronunțată de Tribunalul București, opusă de la vânzarea imobilului drept titlu de proprietate.
Art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, prin excepție de la art.1 din acest act normativ, vizează scutirea de taxe judiciare de timbru a acțiunilor și cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, precum și cererile accesorii și incidente, așadar reglementează situația în care sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile formulate în contradictoriu cu statul ori orice altă persoană juridică ce a preluat imobilul revendicat de fostul proprietar. Or, în speță, acțiunea de față privește compararea a două titluri de proprietate, respectiv cel al reclamantei și cel opus de pârâtă (persoana juridică ce nu a dobândit în perioada menționată, în mod abuziv, imobilul de la fostul proprietar), cerere de drept comun supus timbrajului la valoarea contestată.
Curtea constată, de altfel, că, prin rezoluția înscrisă pe cererea de chemare în judecată, s-a dispus ca reclamanta să achite taxa judiciară de timbru de 8186,5 lei, aceasta plătind inițial suma de 9 lei (din eroare fiind citată cu mențiunea de a plăti suma de 8,86 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru). Așadar, reclamanta a considerat că cererea sa nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevăd dispozițiile art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, achiesând la măsura luată de instanță. Ulterior, când s-a dispus ca reclamanta să achite taxa judiciară de timbru la valoarea de 8186,5 lei, aceasta a formulat o cerere de ajutor public judiciar, solicitând scutirea, aspect ce conduce la concluzia că partea nu contestă modul de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Dreptul de acces la un tribunal nu este unul absolut, el pretându-se la restricții. În speță, limitarea acestuia este perfect legală, întrucât, pe de o parte, vizează un scop legitim, respectiv limitarea cererilor de chemare în judecată abuzive și strângerea unor fonduri pentru buna administrare a justiției, iar, pe de altă parte, are în vedere un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, în concordanță cu art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cenzurat după modificarea Legii nr.146/1997 chiar prin analiza făcută de un organ judiciar.
A impune o anumită obligație în sarcina celor ce apelează la justiție, prin utilizarea acțiunilor de drept comun, nu înseamnă a limita oricărei părți ce se adresează instanței de judecată dreptul de acces la un tribunal, o altfel de interpretare conducând la concluzia că acest drept este unul absolut, ce poate fi utilizat nestingherit de orice persoană.
Statul Român a avut în vedere situația de excepție a proprietarilor deposedați abuziv, care au fost deja prejudiciați prin preluarea proprietăților lor, în acest sens introducând art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, dispoziție care, după cum s-a arătat anterior, nu poate fi invocată de reclamanta, mai mult, chiar în apel, nefăcând obiect de discuție în fond.
În realitate, reclamanta este nemulțumită de modul de soluționare a cererii de ajutor public judiciar formulată în temeiul nr.OUG51/2008, soluționată prin încheierea din Camera de consiliu din 03.11.2008, cenzurată de prima instanță prin încheierea din Camera de consiliu de la 11.12.2008. prin care s-a soluționat cererea de reexaminare (cale de atac prevăzută de actul normativ incident).
Poziția reclamantei legată de obligația de plată a taxei judiciare de timbru, care, în opinia sa, nu este prin natura sa contrară dreptului la un proces echitabil, exprimată prin motivele de apel, este nuanțată de parte prin aceea că obiectul acțiunii este un imobil preluat abuziv și că, în cazul său, între scopul interdicției și mijloacele folosite nu este îndeplinită cerința proporționalității, cu trimitere la cauzele Iorga contra României și contra României.
Sub un prim aspect, acela al naturii juridice a bunului litigios, Curtea a prezentat anterior argumentele pentru care nu apreciază a fi incidente dispozițiile de excepție din Legea nr.146/1997.
Referitor la celălalt argument invocat de apelantă, Curtea consideră că, atât timp cât reclamanta nu a îndeplinit cerințele prevăzute de art.14 raportat la art.4 din nr.OUG51/2008, respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar nu a vizat decât lipsa de diligență a părții care nu a prezentat înscrisuri din care să reiasă starea sa financiară și pericolul la care s-ar expune prin plata integrală a taxei judiciare de timbru.
Tribunalul a apreciat în mod corect că petenta nu a făcut dovada unei imposibilități obiective de a-și îndeplini obligația de plată a taxei judiciare de timbru, pentru a fi scutită de la plata acesteia, în condițiile în care, în ipoteza exonerării de la plata sumei de 8177,5 lei s-ar încălca dispozițiile art.7 din OUG nr.51/2008. Cererea de scutire integrală de la plata taxei judiciare de timbru nu se justifică, ceea ce nu face ca reclamanta să nu beneficieze de o altă formă a ajutorului public judiciar, în modalitatea în care solicită aplicarea acestor dispoziții legale într-o altă cerere (prezenta neavând putere de lucru judecat asupra fondului pretențiilor reclamantei).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauzele invocate de reclamantă în condițiile în care procedura de reexaminare a taxelor judiciare de timbru era dată în competența unei autorități administrative, fără ca persoana prejudiciată să dispună de un recurs efectiv în fața autorității judiciare.
Cum în prezent reclamanta a beneficiat de un astfel de recurs, soluționat prin cererea de reexaminare din 11.12.2008, nu se poate vorbi de o încălcare a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, conform art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelanta - reclamantă, ca nefondat.
Întrucât apelanta a căzut în pretenții, văzând dispozițiile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe aceasta la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată, reduse. Curtea apreciază că suma excesivă solicitată de avocatul intimatei - 4.200 lei - nu se justifică în raport de obiectul cererii de apel și de activitatea desfășurată de reprezentantul " 2000".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă, cu domiciliul în B, str. -. - nr.71, sector 1 împotriva sentinței civile nr.71 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC " 2000" SRL, cu sediul în B,--40,.410, sector 1.
Obligă pe apelantă la 700 lei cheltuieli de judecată, reduse conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact./
Ex.4/19.11.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan
