Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 470
Ședința publică din data de 14.10.2009
PREȘEDINTE: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Luminița Cristea
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea cererilor de recurs civil formulat de reclamantul, domiciliat în B,- și pârâta Regia Autonomă " Administrația Zonei Libere B" cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 293 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul numărul -, în acțiunea civilă având ca obiect pretenții.
La apelul nominal a răspuns reclamantul asistat de avocat cu delegație la dosar, intimata prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței civile și pe cale de consecință, admiterea acțiunii formulate cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată. Arată că a formulat recurs întrucât hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive; Instanța de fond în mod nelegal a cenzurat onorariul de avocat la unul minim stabilit de Consiliul Uniunii, motivat de faptul că, chiar dacă disp. art. 274 alin. 3 cod proc.civilă face referire la un onorariu minimal, după intrarea în vigoare a Legii 51/1995, această dispoziție a fost abrogată în mod tacit.
Și că instanța nu poate micșora onorariul pentru avocat ci doar suma pe care o va include în cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu de avocat. Mai arată că instanța nu a avut în vedere valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, precum și complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Față de recursul formulat de pârâtă arată că aceasta a fost în culpă procesuală și că privește un contract de asistență juridică între client și parte și ca atare pârâta recurentă nu poate cerere reducerea onorariului, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata prin reprezentant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul de a se dispune modificarea sentinței și în consecință reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu pentru apărător. Arată că deși norma procedurală prevede că partea căzută în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, totuși partea nu poate fi împovărată cu cheltuieli mult prea mari, având în vedere că este obligată și la suma ce a făcut obiectul cauzei.
Față de recursul formulat de reclamat solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. - reclamantul a cheamat în judecată pe pârâta RA "Administrația Zonei libere B" solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 7500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin nr. 267/11.04.2008 a Tribunalului Brăilas -a respins acțiunea formulată de acesta împotriva pârâtei, soluție care a fost desființată prin decizia civilă nr. 750/R/3.11.2008 a Curții de Apel Galați, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 30336 lei reprezentând contravaloarea premiului anual. Pentru promovarea acestei acțiuni, pentru asistența ș reprezentarea juridică acordată a plătit suma de 7500 lei reprezentând onorariu avocat, sumă la plata căreia solicită a fi obligată pârâta.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună obligarea reclamantului la plata sumelor de 2882 lei reprezentând CAS, 1668 lei reprezentând vărsăminte sănătate și 4126 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii și să se dispună compensarea acestor sume cu suma datorată cu titlu de cheltuieli de judecată până la concurența sumei cele mai mari.
În ceea ce privește această cerere, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă în materia conflictelor de muncă tribunalele au plenitudine de competență în primă instanță, numai dacă legea nu dispune altfel. Art. 3 din Legea 168/1999 precizează că toate conflictele ce rezultă din raporturile de muncă sunt conflicte de muncă, ce trebuie soluționate, potrivit aptitudinii recunoscute de regulamentul de ordine interioară, de completele specializate în soluționarea unor astfel de litigii.
Completul care a fost investit cu cererea incidentală nu este competent în soluționarea litigiilor de munca, motiv pentru care, în temeiul art. 119 și 120 Cod procedură civilă și a textelor de lege invocate, tribunalul a constatat că cererea reconvențională este de competența completelor specializate în soluționarea unor astfel de litigii și a dispus judecarea separată a cererii.
Prin sentința civilă nr. 293/2009 a Tribunalului Brăilas -a admis în parte acțiunea și pe cale de consecință a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele;
Prin sentința civilă nr. 267/11.04.2008 a Tribunalului Brăilas -a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei RA"Administrația Zonei Libere B" ca nefondată.
Soluția pronunțată a fost modificată în tot prin decizia civilă nr. 750/R/5.11.2008, admițându-se acțiunea dedusă judecății și dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 30336 lei reprezentând contravaloarea premiului anual.
La data de 27.02.2007 reclamantul a încheiat contractul de asistență juridică nr. 6262 în baza căruia i-a fost redactată acțiunea și i s-a asigurat asistență și reprezentare în cursul cercetării judecătorești în dosarul nr. 656/113/19.02.2007 al Tribunalului Brăila, dosar în care s-a pronunțat nr. 267/11.04.2008.
La data de 27.08.2008 reclamantul a încheiat contractul de asistență juridică nr. - în baza căruia i s-a asigurat asistență și reprezentare în cursul cercetării judecătorești în dosarul nr. 656/113/28.05.2008 al Curții de Apel Galați, dosar în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 750/R/5.11.2008.
Dovada achitării sumei de 7500 lei reprezentând onorariu de avocat pentru asistență și reprezentare judiciară în fața instanțelor de fond și recurs s-a făcut cu chitanțele nr. 46/5.12.2007, 215/3.11.2008, 222/7.12.2008 și 178/18.12.2008.
În cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării, partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză.
Potrivit prevederilor art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. A cădea în pretenții înseamnă a pierde procesul. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală dedusă din expresia "partea care cade în pretenții".
Având în vedere că culpa procesuală a pârâtei constând în determinarea reclamantului de a promova o cerere de chemare în judecată și o cerere de recurs, tribunalul urmează să constate că acțiunea dedusă judecății este fondată, și, în temeiul art. 998 Cod civil, să o admită în parte.
Al. 3 al art. 274 Cod procedură civilă prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Valoarea obiectului dedus judecății este de 30336 lei, astfel că suma de 7500 lei, reprezentând onorariu de avocat este prea mare, raportat și la onorariul minimal stabilit de Consiliul Uniunii, motiv pentru care a fost redusă la 5000 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 293/2009 a Tribunalului Brăilaa fost declarat recurs de ambele părți, reclamantul pentru că s-a redus în mod nejustificat cuantumul pretențiilor sale iar pârâta pentru că ar fi trebuit redus cu mult mai mult acest cuantum.
În motivarea recursului său reclamantul a învederat că deși în alin. 3 art. 274 cod proc.civilă se face trimitere la un onorariu minimal, după intrarea în vigoare a Legii 51/1995 această dispoziție a fost abrogată în mod tacit. Nu mai exista un tablou de onorarii minimale stabilite și că, onorariul este rezultatul negocierii dintre avocat și client.
Contractul de asistență juridică nu este opozabil terților din proces și ca atare, în raport de natura litigiului și după criteriul prev. în art. 274 alin. 3 cod proc.civilă, instanța nu poate micșora onorariul, ci suma pe care o va include în cheltuielile de judecată.
Raportat la aceste prevederi legale instanța de judecată poate reduce cheltuielile de judecată în ceea ce privește onorariul de avocat dacă va constata motivat că sun nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau muncii îndeplinite de către avocat. În speță timpul și valoarea muncii, natura, noutatea, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului au condus la onorariul respectiv.
În cauza dedusă judecății a fost solicitat contravaloarea premiului de performanță prevăzut a fi acordat reclamantului conform contractului de performanță încheiat cu pârâta, condiționat de îndeplinirea criteriilor de performanță stabilite în contractul menționat. Nu în funcție de suma de bani care reprezenta contravaloarea premiului de performanță trebuia instanța de judecată să aprecieze "valoarea pricinii", ci în funcție de complexitatea și noutatea litigiului.
În speță, pentru acordarea premiului de performanță trebuia să se verifice îndeplinirea criteriilor de performanță și legislația în vigoare. Un asemenea litigiu a presupus un volum de muncă ridicat pentru pregătirea acțiunii și de asemenea consultarea unor specialiști de către avocat. Tribunalul Brăila nu a ținut cont în aprecierea onorariului de toate aceste aspecte, a redu onorariul fără să motiveze în mod obiectiv.
Pârâta prin recursul său, apreciază că suma ce ar fi trebuit acordată ar fi trebuit să fie de 10% din valoarea obiectului pretențiilor și că rodul negocierii dintre client ( partea adversă) și avocat nu trebuie să fie împovărător pentru partea ce cade în pretenții. La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată rolul instanței este de a asigura respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, fără ca prin aceasta să se creeze o situație nejustificată de dificilă în favoarea părții căzute în retenții.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar în conformitate cu Statutul profesiei de avocat, onorariul se stabilește prin negociere.
Desigur că, în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, astfel cum rezultă cu claritate din dispoziția legală menționată.
Însă, dacă nu ar fi existat art. 274 cod proc.civilă, contractul încheiat de avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele ( drepturile și obligațiile ce izvorăsc din contractul respectiv) numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, inclusiv față de adversarul din proces.
Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de partea ce a câștigat procesul cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul ( aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele ce au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respectiv) în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Numai că, dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. În sistemul nostru de drept, sancțiunea ( cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Așadar, în funcție de situația concretă din speță, instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul.
În speță, obiectul litigiului dintre părți era de obligare a pârâtei la plata premiului anual.
Ori, susținerea unei astfel de cauze nicidecum nu justifica un onorariu ce reprezintă 1/3 din suma pretinsă ( inițial suma pretinsă a fost de 22.564,70 lei).
Suma de 5.000 lei la care s-a oprit instanța de fond este proporțională cu volumul de muncă și cu valoarea creanței solicitate.
Față de considerentele de mai sus, prin prisma disp. art. 312 alin. 1 teza II cod proc.civilă urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile formulate de reclamantul, domiciliat în B,- și pârâta Regia Autonomă " Administrația Zonei Libere B" cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 293 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul numărul -, în acțiunea civilă având ca obiect pretenții.
Irevocabil.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red./2.11.2009
Dact.IS/4ex.4.11.2009
Fond.
Președinte:Simona BacșinJudecători:Simona Bacșin, Anica Ioan, Luminița Cristea
