Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.484
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN T și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva Deciziei civile nr.884 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - ROMÂNIA SRL L, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarat în termen și sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.05.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.884/A din 17 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelurile declarate de pârâții Direcția Regională Vamală T, Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva Sentinței civile nr.3703/12.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - România SRL.
În consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a respins excepția anulării ca netimbrată a acțiunii precum și excepția autorității de lucru judecat și a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă, sens în care a obligat în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 140.592 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr.7240/CA/2003 al Curții de APEL TIMIȘOARA și dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, referitor la excepția netimbrării, că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art.14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997, nu se timbrează cererile accesorii privind cheltuielile de judecată.
De asemenea, prima instanță nu a reținut nici autoritatea de lucru judecat, invocată de pârâta Direcția Regională Vamală T, cu motivarea că numai dacă aceste cheltuieli ar fi fost solicitate de reclamantă în cadrul soluționării recursului și ar fi fost respinse, ar fi fost îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, prevăzute de art.1201 civ.
Pe fond, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr.288/18.05.2004 Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins acțiunea civilă formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții, pentru anularea procesului verbal nr.14296/23.06.2003 încheiat de pârâta Direcția Regională Vamală T și anularea deciziei nr.290/29.08.2003 emisă de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Că, reclamanta a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.627/22.06.2006, irevocabilă, a admis recursul, a casat sentința recurată și a admis acțiunea reclamantei, reclamanta nesolicitând cheltuieli de judecată în timpul judecării acestor procese.
Totodată, prima instanță a avut în vedere că, din facturile fiscale și ordinele de plată depuse la dosar, rezultă că aceste cheltuieli totalizează suma de 140.592 lei și constau în: 9.000 lei onorariu expert, 125.200 lei onorariu de avocat și 6.392 lei cheltuieli de deplasare, astfel că în baza art.274 pr.civ. acțiunea reclamantei este întemeiată, câtă vreme pârâții au căzut în pretenții.
Prin cererea de apel, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas olicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că în mod netemeinic prima instanță a respins excepția anulării cererii ca netimbrată, precum și excepția autorității de lucru judecat, nedepunând înscrisurile originale privind cheltuielile de judecată, așa cum în mod corect a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție.
Această pârâtă apelantă, precum și pârâtul apelant Ministerul Economiei și Finanțelor au mai învederat că reclamanta nu a depus la dosar contractul de asistență juridică pentru a dovedi raporturile juridice și că facturile nu au fost emise în temeiul unui astfel de contract, nefiind dovedite cheltuielile de deplasare în sumă de 6.392 lei, întrucât copiile facturilor prezentate nu poartă ștampila expedientului și nici nu au fost însoțite de documente care să justifice sumele consemnate în acestea.
Tribunalul a apreciat că sunt nefondate apelurile declarate de pârâți, reținând că excepțiile netimbrării și autorității de lucru judecat au fost soluționate de Tribunalul Timiș prin Decizia civilă nr.135/A/21.02.2008, care a fost desființată de Curtea de APEL TIMIȘOARA doar în ce privește reținerea celei de-a doua excepție - autoritatea de lucru judecat.
Astfel, tribunalul a reținut că Decizia civilă nr.587/12.06.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, dată în recurs, prin care a statuat că în cauză nu s-a confirmat autoritatea de lucru judecat, este obligatorie pentru judecătorii fondului, conform art.315 al.1 pr.civ.
În ceea ce privește fondul litigiului, tribunalul a reținut că nu sunt întemeiate criticile legate de actele invocate în dovedirea sumei pretinse, reclamanta depunând la filele 8-17 ordine de plată și facturi fiscale care poartă mențiunea privind conformitatea cu originalul iar facturile fiscale au ștampila privind plata sumelor înscrise în aceste acte.
Instanța de apel a mai avut în vedere că factura nr.- nu prezintă corecturi, că avansarea sumelor din unele facturi anterior termenelor de judecată nu constituie un argument pentru înlăturarea actelor doveditoare, iar critica vizând factura din 26.03.2009 (fila 9), în sensul că se referă la alt dosar, nu a fost dovedită de pârâta apelantă Autoritatea Națională a Vămilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin T și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pârâta recurentă Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivare, acest pârât a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. arătând că pe parcursul derulării celor două acțiuni (finalizate prin pronunțarea Deciziei civile nr.288/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA și a Deciziei civile nr.627/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată iar facturile depuse de aceasta nu au fost emise în temeiul unui contract de asistență juridică care să prevadă în concret serviciile de asistență juridică efectuate în dosarele care fac obiectul prezentului litigiu, nefiind dovedită nici suma de 6.392 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare, întrucât copiile facturilor prezentate nu poartă ștampila expedientului și nu au fost însoțite de documente justificative.
Pârâta recurentă Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, modificarea ei în sensul cenzurării cuantumului onorariului avocațial convenit, conform art.274 al.3 pr.civ.
Această recurentă a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.304 ind.1 pr.civ. susținând că reclamanta intimată nu a făcut dovada certă a cheltuielilor efectuate, în sensul că nu a prezentat contractul de asistență juridică iar facturile emise nu au susținerea unor chitanțe, deconturi, bilete de transport.
Totodată, această recurentă a învederat că suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat este vădit disproporționată raportat la gradul de complexitate al cauzei, invocând în acest sens jurisprudența (cazul Iatridis contra Greciei), sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.401/2005.
Această recurentă a susținut, de asemenea, că se solicită cheltuieli de judecată în baza facturii fiscale seria - - nr.-, emisă pentru "cheltuieli de deplasare în dosarul nr.4711/2003 al Curții Supreme de Justiție", dosar care nu are legătură cu litigiul ce a făcut obiectul celor două dosare mai sus arătate.
În prezenta cauză, deși reclamanta a fost citată cu mențiunea de a formula întâmpinare, nu a dat curs acestei solicitări, depunând doar concluzii scrise.
În recurs reclamanta intimată a depus facturile și ordinele de plată în original, instanța constatând conformitatea cu acestea a copiilor depuse la instanța de fond (filele 8-17).
În urma examinării deciziei atacate, în raport cu motivele invocate și de dispozițiile art.274, 292, 304 pct.9 și 316.pr.civ. Curtea apreciază că sunt întemeiate în parte recursurile pârâților, conform celor menționate în continuare.
Astfel, Curtea are în vedere că, într-adevăr, factura fiscală Seria - - nr.-/martie 2003, emisă de reclamantă pentru cheltuieli de deplasare în sumă de 1.012 lei referitoare la Dosarul nr.4177/2003 al Curții Supreme de Justiție, nu are nicio legătură cu litigiul ce a făcut obiectul celor două dosare finalizate prin pronunțarea Deciziei civile nr.288/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA și a Deciziei civile nr.627/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar sarcina probei, contrar celor reținute de instanța de apel, revine reclamantei și nu pârâților.
Prin urmare, suma cheltuielilor totale acordate trebuie redusă cu suma de 1.012 lei.
În schimb, nu poate fi primită solicitarea subsidiară a pârâtei recurente, în sensul cenzurării cuantumului onorariului avocațial în conformitate cu prevederile art.274 al.3 pr.civ. întrucât, potrivit art.292 al.1 pr.civ. părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, iar în speța de față, pârâta recurentă Autoritatea Națională a Vămilor a invocat pentru prima dată în recurs reducerea acestor cheltuieli, pentru cuantumul lor pretins disproporțional în raport cu gradul de complexitate al cauzei.
Pe de altă parte, nici solicitarea recurentelor de a fi respinsă în totalitate acțiunea reclamantei nu poate fi însușită, câtă vreme pârâții recurenți sunt "părți căzute în pretenții", conform art.274 pr.civ. iar prin facturile fiscale și ordinele de plată depuse în original reclamanta a făcut dovada pretențiilor solicitate.
Așa fiind, în baza art.304 pct.9 pr.civ. raportat la art.274 și 312.pr.civ. Curtea va admite recursul pârâților, va modifica decizia atacată, în sensul că va admite apelul pârâților și va schimba în parte sentința apelată, sens în care va obliga în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 139.580 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin T și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva Deciziei civile nr.884 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelurile declarate de pârâți împotriva Sentinței civile nr.3703/12.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 139.580 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, G - - - - -
Grefier,
- -
Red.GO/15.05.2009
Tehnored.MM/2 ex/02.06.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
