Obligație de a face. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.342
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 787/A/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului și intervenienții intimați și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 2 aprilie, respectiv 7 aprilie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă 3677/2008.pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr-, (cu ocazia rejudecării cauzei după casarea cu trimitere prin Decizia Civilă nr.236/R/2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA ),a fost admisă acțiunea reclamantului --, formulată in contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului T - prin Primarul Municipiului T și în consecință,s-a constatat că Statul Român prin Primăria Municipiului T Consiliul Local al Municipiului T, este proprietar al apartamentului nr. 1 din actuala construcție situată în T,-, jud. T și au fost obligați pârâții să reia încasarea chiriei aferente apartamentului identificat anterior și menționat și contractul de închiriere nr.3087/2002 încheiat cu reclamantul.
Prin aceeași hotărâre judecătorească, pârâții au mai fost obligați să încheie contract de vânzare cumpărare cu reclamantul, cu privire la apartamentul nr. 1 din actuala construcție situată în T,-, jud. T, precum și să plătească suma de 1500 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Timișoaraa reținut in esență, că potrivit contractului de închiriere nr.3087/30.01.2002, Primăria-Municipiului T - prin Primar- a convenit cu reclamantul prelungirea contractului de închiriere nr.221/19(având ca obiect apartamentul nr. 1, din imobilul situat în- T, compus dintr-o cameră cu dependințe. Ulterior, prin rezoluția aplicată la data de 16.01.2006, pârâta a indicat prelungirea de drept a contractului pe o perioada de 5 ani, până la 08.04.2009.
Prin adresa nr. SC-2006-9473/17.05.2006(5),Primăria Municipiului T comunică reclamantului că apartamentele în care locuiește au fost restituite foștilor proprietari, și, în baza Sentințelor Civile nr. 14128/1993 și 8755/2003, astfel că nu se mai regăsește în evidențele sale, urmând ca de la data de 01.03.2006 chiria să fie achitată foștilor proprietari, însă conform chitanțelor nr.-/1, -/1, reclamantul ignoră această adresă. consemnând la CEC la dispoziția pârâtei Primăria Municipiului T sumele datorate cu titlu de chirie.
Judecătoria Timișoaraa mai observat că prin Sentința Civilă nr. 14128/1993(21) a Judecătoriei Timișoara, (rămasă irevocabilă la data de 10.02.1996) s-a admis acțiunea formulata de reclamanții și în contradictoriu cu Statul Român prin, constatându-se că imobilele înscrise în CF 4632 T nr.top. 12375 casă și C în suprafață de 1077 mp și nr.top. 12376-grădină în suprafață de 1586 mp au trecut din eroare în proprietatea Statului Român, dispunându-se restabilirea situației anterioare de CF, în sensul restituirii moștenitorilor fostului proprietar, iar prin Sentința Civilă nr. 8755/2000(22) a Judecătoriei Timișoara, (irevocabilă la 21.07.2003), s-a constatat că Statul Român este proprietar prin edificare asupra etajului imobilului situat în T,-, evidențiat în CF ind. nr.4632 T, nr. top. 12375 casă și C în suprafață de 1077 mp, și nr.top. 12372/1, 12373/1, 12373/2, 12376/1/2/2, teren în suprafață de 819 mp, în baza acestei sentințe civile moștenitorii fostului proprietar înscriindu-și în cartea funciară dreptul de proprietate asupra apartamentelor 1 și 2 de la parterul construcției.
Prima instanță a mai reținut că, în urma efectuării raportului de expertiză în specialitatea construcții de către expert, asistată de către dl. profesor dr.ing., atestat,( 176-177), s-a constatat că imobilul, care face obiectul procesului nu este înscris în CF 4632 T, ca de altfel nici corpul alipit în spate, construit de CFR T după anul 1952. S-a mai arătat că, clădirea de la stradă care a avut 4 apartamente a fost naționalizată și demolată în anul 1988, iar operațiunile din CF nr.4632 T s-au făcut asupra clădirii denumită "casa" înscrisă inițial pe top 12375.
Concluziile raportului de specialitate confirmă și faptul că la înscrierea în CF nr.4632 Taa partamentelor nr. 1,2,3,4 din clădirea existentă s-a considerat că acestea au făcut parte din clădirea "casa", neradiată după demolarea din 1988, altă clădire nemaifiind înscrisă în CF nr.4632 T din 06.03.2003, când au fost individualizate apartamentele menționate.
Expertiza prezintă casa, di n care face parte apartamentul in litigiu, ca fiind construită în doua etape, respectiv etapa 1-1937-1938, subsolul, faza la roșu de către fostul proprietar, trecută prin naționalizare în proprietatea Statului Român și etapa 2-1952-1957 când s-a construit parterul etajul și complet zona din spate de către CFR T, executându-se totodată și instalațiile sanitare și finisajele clădirii, iar corpul din spate, alipit corpului principal a fost construit în întregime după 1950.
Față de cele reținute, văzând și prevederile art. 1 11.pr.civ.instanța de fond a conchis că apartamentul care face obiectul contractului de închiriere nr.3087/30.01.2002 este construit de către CFR T, în speță din fondul unităților de stat, că nu a fost înscris în cartea funciară, precum și că nu a făcut obiectul restituirii către fostul proprietar al terenului, motiv pentru care a admis primul petit al cererii reclamantului și a constatat că apartamentul nr.1 din actuala construcție situată în T,-, T, aparține Statului Român.
Ca urmare a constatării calității de proprietar al Statului Român asupra apartamentului nr. 1, Judecătoria Timișoaraa apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului T și a Primăriei Municipiului - T prin Primar-,invocată prin întâmpinare, este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Referitor la petitul privind reluarea încasării chiriei,prima instanță a constatat
că reclamantul are obligația, conform prevederilor contractuale să achite lunar chiria,la casieria pârâților, astfel că refuzul acceptării chiriei, motivat de schimbarea proprietarului în contextul în care s-a stabilit titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului, (contractul de închiriere fiind în continuare în vigoare) este neîntemeiat, motiv pentru care și acest petit a fost admis, în baza art. 1020, 1021.civ.
In fine, Judecătoria Timișoaraa reținut că potrivit art.7 al.l dinLg.nr.85/19
locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi. Astfel că locuința in litigiu, făcând parte din categoria din locuințe construite din fondul unităților de stat s-a conchis că în speța sunt incidente prevederile art.7 dinLg.nr.85/1992 cu privire apartamentul nr.1, motiv pentru care a fost admis și petitul întemeiat pe aceste dispoziții, iar Statul Român a fost obligat la vânzare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, in termenul legal, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T,apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 06.06.2008, prin care au solicitat schimbarea in parte a hotărârii supusă reformării,in sensul admiterii in parte a cererii de chemare in judecată, prin respingerea petitului având ca obiect obligarea Municipiului T la vânzarea apartamentului în litigiu.
Sintetizând motivele de apel ale pârâților,tribunalul constată că acestea au vizat greșita apreciere de către instanța de fond a probatoriului administrat in cauza, fără a ține seama de împrejurarea că situația juridică a corpului de proprietate în litigiu a fost tranșată definitiv și irevocabil.
Criticând soluția pronunțată asupra petitului având ca obiect obligarea lor încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu reclamantul, apelanții au susținut că aceasta încalcă prevederile art. 948 și 953-civ.,in sensul că judecătoria nu se poate substitui voinței părților în manifestarea consimțământului la înstrăinare,care trebuie să aparțină părților contractante și să fie liber și neviciat. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, nu există vreo normă imperativă menită să impună proprietarului unui imobil să-l înstrăineze,așa încât o atare obligație nu poate fi stabilită in sarcina sa, printr-o hotărâre judecătorească.
Apelanții s-au prevalat in drept de dispozițiile art. 282 -pr.civ. și au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel in termenul legal și de către reclamant, care a solicitat reformarea parțială a hotărârii apelate,in sensul de a menționa in dispozitivul acesteia faptul că actuala construcție 1 nu se află parcela identificată topografic cu nr. 12375, ci pe parcela cu nr. top. 12376, sens în care în opinia sa s-ar impune efectuarea in cauza a unei expertize tehnice in specialitate construcții și topografie.
Prin înscrisul depus la dosarul instanței de apel la filele 48-49, apelanții pârâți și-au completat apelul inițial, invocând un motiv de ordine publică, acela al lipsei calității procesual pasive, in sensul că Municipiul T prin Primar nu mai are calitatea de proprietar al apartamentului in litigiu, întrucât prin Sentința Civilă nr. 14128/1993 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al numiților și asupra întregului imobil, iar prin Sentința Civilă nr. 8755/2000 a Judecătoriei Timișoara,CF nr. 4632 Taf ost rectificată, insă apartamentele nr. 1 și 2 ale construcției au rămas in proprietatea unor terți.
La termenul de judecată din 15.09.2008, au intervenit în interesul pârâților apelanți, numiții și, care au solicitat admiterea apelului pârâților, cu argumentul că instanța de fond a ignorat autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești menționate de pârâții apelanți, potrivit cărora proprietari ai apartamentului nr. 1 al imobilului sunt intervenienții, pe care reclamantul, dând dovadă de o totală rea credință nu i-a chemat in proces.
Cererea incidentala a intervenienților a fost încuviințată in principiu prin încheierea din data de 15.09.2008, iar natura sa juridică a fost clarificată in complet legal compus, la termenul de judecată din 10.11.2008.
Prin decizia civilă nr. 787/A/17.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite apelul declarat de pârâții Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, împotriva Sentinței Civile nr.3677/2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara in Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul --.
Respinge apelul declarat de reclamant împotriva aceleași hotărâri judecătorești. Admite cererea de intervenție în interesul pârâților apelanți, formulată de intervenienții și. Schimbă, în tot, sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea precizată și completată a reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în esență că situația juridică a imobilului situat in T,-, jud. Taf ost in mod irevocabil tranșată prin Sentințele Civile nr. 14128/1993 și nr. 8755/2003,ambele pronunțate de Judecătoria Timișoara,ce au avut ca finalitate înscrierea drepturilor reale ilustrate prin actuala situație a CF nr. 4632 T, mai precis a dreptului de proprietate al
intervenienților și asupra terenului aferent celor trei parcele individualizate in această carte sub A 1,2 și 3, precum și asupra apartamentelor 1 si 2 din construcția situată pe parcela cu nr.12372/1, 12373/1, 12373/2, 12376/1/2/2/2, 12375/2, pe de-o parte și a dreptului de proprietate al Statului Român asupra apartamentelor 3 și 4,situate la etajul clădirii în discuție, de cealaltă parte.
Cercetând conținutul cererii de chemare in judecată, astfel cum a fost precizată și completată in fața Judecătoriei Timișoara, Tribunalul Timiș reține că intenția reclamantului, titular al unui contract de închiriere încheiat cu Statul Român încă din anul 2002 și prelungit succesiv prin acordul părților,a fost aceea de a-și conserva un drept de folosință, iar ulterior, de a obține un drept de proprietate asupra apartamentului 1 al imobilului, ce i-a fost închiriat de pârâți, încercând să acrediteze ideea,(confirmată prin raportul expertiză in construcții, pe care judecătoria l-a administrat in primul dosar de fond), că singurul edificiu identificat in prezent in foaia de avere a CF nr. 4632 T nu mai există in fapt fiind, demolat, precum și că actualele construcții constând in casa și un alt corp de clădire alipit, nu au fost evidențiate niciodată in sistemul de publicității imobiliară. Acestea din urmă, cu excepția fundației clădirii principale,ar fi fost edificate de Statul Român și, de aceea, aparțin pârâților. Cu alte cuvinte,la pronunțarea Sentințelor Civile nr. 14128/1993 și nr. 8755/2003, ambele irevocabile, judecătoria ar fi avut in vedere o situație de fapt eronată, confirmând in favoarea actualilor proprietari tabulari drepturi reale asupra unei construcțiile fusese demolată încă din anul 1988.
Ori,intr-o atare situație Tribunalul Timiș consideră că, pentru o corectă rezolvare a cauzei, prima instanță putea și trebuia să observe că pretențiile autorului cererii nu numai că presupun stabilirea unei situații de fapt contrară celei constatate prin două hotărâri judecătorești irevocabile,care se opun cu puterea lucrului judecat,ci și că dreptul, subiectiv civil al reclamantului nu poate fi valorificat, decât in contradictoriu cu toți proprietarii tabulari ai imobilului in litigiu.
Instanța de control judiciar consideră că,chiar reală de ar fi, situația de fapt, prezentată in fața Judecătoriei Timișoara de expert ing., nu poate conduce la recunoașterea unui drept de proprietate al pârâților asupra apartamentului nr. 1, care se pretinde a fi o unitate locativă distinctă de cea individualizată in cartea funciară, decât în contradictoriu cu numiții și, persoane ce au intervenit in apel în favoarea Consiliului Local Aceasta, întrucât apartamentul nr. 1 asupra căruia autorul acțiunii tinde să-și valorifice drepturile se află intr-o clădire situată administrai la aceeași adresă, cu actuala proprietate a intervenienților.
Pe de altă parte, chiar dacă experta nu a lămurit - și nici avea cum, nefiind de specialitate - pe care parcelă topografică este amplasată noua construcție ce conține locuința reclamantului, autorul cererii a pretins (fila 146 dosar fond) - că aceasta ar fi situată pe vechile parcele cu nr. 12376 și 12375, actualmente dezmembrate și aflate in mare parte, in proprietatea intervenienților.
In concluzie, in considerarea argumentelor detaliate mai sus, acțiunea
reclamantului nu poate fi soluționată decât intr-un cadru procesual la care era necesar să participe intervenienții și, pentru că ei sunt - cel puțin aparent - proprietarii tabulari ai apartamentului nr. 1 înscris in CF nr. 4632 T, dar și asupra parcelor de teren pe care reclamantul pretinde că Statul Român ar fi edificat locuința pe care o folosește in temeiul contractului de închiriere. Urmează că, Statului, in calitate de constructor, nu i se poate recunoaște dreptul de proprietate asupra unui imobil ridicat pe terenul proprietatea unor terți fără ca aceștia din urmă să fie chemați in proces, pentru că doar proprietarii tabulari ai terenului pot invoca pretenții proprii împotriva.
Tribunalul Timiș mai constată că admiterea acțiunii in constatarea unui drept de proprietate, fără participarea la proces a proprietarilor tabulari, reprezintă o încălcare flagrantă a principiului contradictorialității, dar și o nesocotire a dreptului de proprietate al interveninților, Judecătoria Timișoara pronunțând o hotărâre imposibil de executat in contextul situației actuale de carte funciară.
La termenul de judecată din 10.11.2008, Tribunalul Timișa pus in discuția reclamantului, prin reprezentantul său, oportunitatea reluării judecății cu participarea la proces, in calitate de pârâți, a numiților și, proprietari tabulari ai imobilului în litigiu, însă reclamantul - prin reprezentantul său a insistat ca litigiul să fie tranșat in cadrul procesual actual, motiv pentru care,in considerarea principiului disponibilității părților in procesul civil tribunalul apreciază că se impune admiterea apelului declarat de pârâți, schimbarea in tot a sentinței de fond,in sensul respingerii acțiunii reclamantului, pentru lipsa calității procesuale pasive depline a Municipiului T, prin Primar și a Consiliului Local al Municipiului T.
Asupra apelului declarat de reclamant, Tribunalul Timiș retine ca prin cererea care atesta declanșarea acestei cai ordinare de atac, acesta a solicitat, pe lângă reformarea sentinței primei instanțe de fond și stabilirea unei situații de fapt, in sensul de a se menționa in dispozitivul sentinței faptul că actuala construcție nu se află pe parcela identificată topografic cu nr. 12375,ci pe parcela cu nr. top. 12376, petit care nu a fost însă, a formulat distinct in fața Judecătoriei Timișoara. De aceea, Tribunalul Timiș observă că de vreme, ce este vorba despre un petit nou, care nu a făcut obiectul acțiunii inițiale,el nu poate fi soluționat direct in calea de atac a apelului, pentru simplul motiv ca art.294 aliniatul 1.pr.civ. interzice formularea unor cereri noi in apel. Apelul reclamantului nu apare prin urmare, admisibil și va fi respins ca atare.
În fine,reclamantul a solicitat pronunțarea in apel a unei hotărâri parțiale, in privința acordului pârâților cu privire la primele două petite ale acțiunii, cerere care va fi respinsă, pe de-o parte in considerarea apărărilor pârâților, care pe tot parcursul procesului au învederat instanței că nu mai sunt proprietarii apartamentului nr. 1 al imobilului in litigiu,iar pe de altă parte, pentru că, chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că pârâții au achiesat parțial la pretențiile reclamantului, fără participarea la proces a proprietarilor tabulari,pârâții nu pot dispune în mod valabil cu privire la dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 al imobilului, situat in T,-, jud. T,
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal și timbrat corespunzător, reclamantul, solicitând casarea ambelor hotărâri judecătorești, anterioare, ca nelegale și netemeinice și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe, respectiv Judecătoria Timișoara, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 1,7 și 9 Cod procedură civilă, rap. la art. 312 al. 3 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului lui, reclamantul arată că: 1) hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor procesuale și de drept material, deoarece instanța de apel a reținut în mod greșit că ar fi întrunite condițiile autorității de lucru judecat, în sensul art. 1201 Cod civil, cerând a se aplica prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă; 2) hotărârea a fost dată, fără a se ține cont de faptul că a solicitat în fața primei instanțe, introducerea în cauză a intervenienților din apel, și, solicitând a se aplica aceleași art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă; 3) încheierea de încuviințare în principiu a cererii de intervenție în nume propriu, în apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită dispozițiilor procesuale de către instanța de apel, care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, solicitând aplicarea art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă; 4) hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor procesuale, întrucât cererea de intervenție în apel a numiților și a fost încuviințată în principiu, în mod nelegal de către instanța de apel, cerând a se aplica prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în fine 5) hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, solicitând a se aplica dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța de apel neintrând în cercetarea fondului cauzei, iar prima instanță nu a examinat toate cererile și fiind necesară și administrarea de probe noi.
Intimații pârâți Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, precum și intimații intervenienți și, prin întâmpinările depuse la dosar solicită respingerea recursului reclamantului, ca nefondat.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că, recursul de față al reclamantului este nefondat, urmând ca, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceluiași reclamant.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie precitate, când a respins apelului reclamantului și l-a admis pe cel al pârâților Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, în modul sus-arătat, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, soluția instanței de apel fiind legală și temeinică, pentru considerentele expuse judicios, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, nici una din criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs, invocat de reclamant, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu referire la aspectul că în mod greșit instanța de apel a reținut că în cauză ar fi întrunite cerințele autorității de lucru judecat, Curtea stabilește că acest motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât, într-adevăr în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile legale, prev. de art. 166 Cod procedură civilă, raportat la art. 1201 Cod civil, vizând tripla identitate de obiect, cauză și părți, în raport de cuprinsul sentințelor civile nr. 14128/1993 și nr. 8755/2003, ambele pronunțate de Judecătoria Timișoara, identitatea de obiect rezultând din solicitarea introductivă, care se referă la același apartament, restituit în natură și intabulat în cartea funciară, după cum și identitățile de cauză și de părți sunt prezente în speță.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, invocate de recurentul reclamant, prevăzut tot de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, referitor la aspectul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea reclamantului de chemare în judecată a altor persoane, în temeiul art. 57 Cod procedură civilă,(respectiv a intervenienților din apel, numiții și ) Curtea constată că prin încheierea de ședință din ședința publică din data de 10.01.2008(fila 171 dosar fond), Judecătoria Timișoara se pronunță asupra acestei cereri a reclamantului, în sensul că-l îndrumă să înregistreze separat această cerere a lui, având ca obiect rectificare de carte funciară, cerere ce a fost considerată de către prima instanță ca fiind introdusă tardiv, în condițiile în care dosarul se află în faza administrării de probe, inclusiv expertiză, în condițiile art. 201 al. 3 Cod procedură civilă și prin urmare acest motiv de recurs se privește ca neîntemeiat,câtă vreme reclamantul nu a declarat apel referitoar la această situație faptică și juridică.
Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs invocat de reclamant, prev. de art. 304/1 Cod procedură civilă, vizând aspectul că încheierea din 15.09.2008 de încuviințare în principiu a cererii de intervenție în nume propriu, în apel ( 34) a fost pronunțată de instanța de apel, care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, și acest motiv de recurs, Curtea îl consideră nefondat, și nu-l va putea găsi aplicabil în speță, întrucât această încheiere din 15.09.2008 a fost îndreptată, în condițiile art. 281 Cod procedură civilă, prin încheierea ședinței publice din 13.10.2008, când s-a și pus în vedere reclamantului și pârâtului să formuleze întâmpinare la cererea de intervenție formulată de intervenienții și, (fila 65 dosar apel), încât deci nu se poate susține cu temei că reclamantului i s-ar fi încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil și în condițiile în care reclamantul a fost reprezentat de mandatarul său legal,.
Cu referire la motivul patru de recurs, invocat de recurent, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, privind aspectul că instanța de apel ar fi încuviințat în mod nelegal cerere de intervenție a numiților și, de asemenea, Curtea îl privește ca nefondat, deoarece aspectul vizat nu este în interesul reclamantului recurent, iar intervenienții însăși nu atacă această chestiune, pe de o parte, iar pe de altă parte, încheierea ședinței din 15.09.2008,(prin care instanța de apel a admis în principiu cerere de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și - 34-) a fost la rându-i îndreptată, atât prin încheierea ședinței publice de judecată din 13.10.2008 ( 65 - dosar apel - în cuprinsul căruia se consemnează faptul că chiar mandatarul reclamantului arată că nu se opune calificării juridice a cererii de intervenție formulată de acești doi intervenienți, din intervenție în interes propriu, în intervenție accesorie), cât și - mai ales - prin încheierea pronunțată în ședința din 10.11.2008(fila 103 - dosar apel - prin care, după punerea în discuție, din nou, a recalificării naturii juridice a cererii incidentale de intervenție și încuviințate în principiu, la 15.09. 2008, observându-se că această cerere incidentală tinde la a susține apelul declarat de pârâții apelanți, Consiliul Local al Municipiului și Primăria Municipiului T și reținând că intervenienții nu invocă pretenții proprii, prin petite distincte de cererea inițială, Tribunalul Timiș - ca instanță de apel - a apreciat că numai dintr-o eroare materială, în încheierea de ședință din data de 15.09.2008, intervenția numiților și a fost denumită intervenție principală, iar nu accesorie și de aceea, în temeiul dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă a dispus îndreptarea acestei erori materiale strecurate în încheierea de ședință din 15.09.2008, în sensul că natura ei juridică este de cea de intervenție în interesul acestor pârâți apelanți precitați, și nu în interes propriu, cum din eroare s-a consemnat).
Curtea constată, în continuare, că prin aceiași încheiere din ședința publică de judecată de la termenul de judecată din 10.11.2008, aceeași instanță de apel a pus în discuția părților - în virtutea exercitării rolului său activ, impus de dispozițiile art. 129 și 130 Cod procedură civilă - în mod corect motivul de ordine publică, referitor la cadrul procesual creat de reclamant privind oportunitatea participării la proces, în calitate de pârâți, și a intervenineților din apel, respectiv numiții și, dar reclamantul, cu privire la acest aspect, a declarat expres - prin mandatar, care a arătat că are studii juridice - că insistă în soluționarea cererii astfel cum este formulată și că nu consideră că este oportună și chemarea în judecată a numiților (intervenienți) și, în calitate de pârâți și în consecință cu respectarea principiului disponibilității, ce este specific procesului civil, instanța de apel a soluționat just cauza, prin admiterea apelului pârâților și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, tocmai pentru lipsa calității procesuale pasive depline a părților Municipiul T - prin Primar - și Consiliul Local al Municipiului T, dispunând totodată și respingerea apelului reclamantului recurent de față.
Prin motivul cinci din recurs, prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, reclamantul mai susține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, însă nici acest ultim motiv de recurs, nu este întemeiat în raport de considerentele hotărârii, întrucât aceasta conține exact și la obiect motivele pe care se sprijină, reținându-se în motivarea ei, în mod clar argumentele potrivit cărora acțiunea reclamantului nu poate fi soluționată decât într-un cadru procesual, în care era absolut necesar să participe și intervenienții și, care sunt proprietari tabulari ai apartamentului nr.1, în litigiu, înscris în CF 4632 T, dar și asupra parcelelor de teren pe care reclamantul pretinde că Statul Român ar fi edificat locuința pe care o folosește, în temeiul contractului de închiriere, iar Statul Român, în calitate de constructor, nu i se poate recunoaște un drept de proprietate asupra unui imobil ridicat pe terenul proprietatea unui terț, fără împrocesuarea și a numiților intervenienți, deoarece aceștia ca proprietari tabulari ai terenului pot invoca pretenții proprii împotriva.
Prin urmare Curtea conchide că în cauză nu sunt îndeplinite nici una din cerințele legale prev. de art. 312 al. 3 și 5 Cod procedură civilă, pentru a se dispune trimiterea ei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, deoarece în mod corect pricina a fost soluționată pe excepția peremtorie a lipsei calității procesuale pasive depline a pârâților intimați sus menționați, nefiind necesară nici administrarea de noi probe, încât deci se impune respingerea prezentului recurs al reclamantului, care nu a înțeles să schimbe, în mod legal, cadrul procesual creat de el însuși, deși i s-a pus în discuție necesitatea și oportunitatea chemării în judecată și a intervenienților menționați, proprietari tabulari, dreptul subiectiv al acestui reclamant neputând fi valorificat decât în contradictoriu cu toți proprietarii tabulari ai acestui imobil în litigiu.
Într-adevăr, Curtea menționează că prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existenței procesului prin declanșarea procedurii juridice și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Așadar, cadrul procesual este stabilit de către reclamant, care menționează în cererea de judecată persoanele cu care înțelege să se judece și obiectul cererii, adică ceea ce pretinde.
Instanța de judecată nu poate însă, din oficiu, să introducă altă persoană în proces decât cele arătate de reclamant prin cerere, acest principiu al disponibilității procesului civil fiind consacrat în dispozițiile art. 129 al. 6 Cod procedură civilă, prin care se prevede că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii supuse judecății.
În același sens s-a pronunțat constant și chiar Înalta Curte de Casație și Justiție B - secția civilă și de proprietate intelectuală - prin decizia civilă nr. 771 din 07.02.2008, prin care a statuat că prin introducerea de către instanță, din oficiu a unui terț, în proces, se încalcă principiul disponibilității, în materia dreptului procesual civil.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele neputând fi de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză, de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantului de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele administrate în dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurentul nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, prev. de art. 304 pct. 1, 7 și 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 al. 3 și 5 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 787/A/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr. 6436/325/200.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 21.04.2009
Tehnored /23.04.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
