Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 497/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 497 R
Ședința publică din data de 25.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Aglaia
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și de către recurenții - intervenienți și - SRL, împotriva deciziei civile nr. 616A/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentat de consilier juridic, cu delegație aflată la fila nr. 49 din dosar, recurenții - intervenienți și - SRL, reprezentați de avocat, cu împuternicirea avocațială nr. -/17.09.2008 aflată la fila nr. 50 din dosar și intimatul - pârât, personal și asistat de avocat, cu împuternicirea avocațială nr. -/30.09.2008, aflată la fila nr. 51 din dosar, lipsind intimatul - pârât .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenților - intervenienți și - SRL nu au depus dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 1616 lei, cu respectarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997.
Reprezentantul recurenților - intervenienți și - SRL depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1616 lei, respectiv chitanța seria nr. nr. -, eliberată de Trezoreria Sector 4, la data de 06.11.2008.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenții - intervenienți și - SRL a obligației stabilite în sarcina acestora, de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 1616 lei, cu respectarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997.
Reprezentantul recurenților - intervenienți și - SRL depune cerere de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1616 lei, achitată cu ordinul de plată nr. 1/07.10.2008 (seria - -), depus în original la dosarul cauzei, cu privire la care Curtea a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997.
Precizează că la termenul de judecată anterior, instanța nu s-a pronunțat asupra restituirii taxei judiciare de timbru, ci doar a constatat că nu era legal achitată.
Curtea, deliberând, față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 30 din Normele Metodologice pentru Aplicarea Legii nr. 146/1997, apreciază întemeiată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru achitată fără respectarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997, formulată de către recurenții - intervenienți și - SRL, prin avocat, și o reține la dosar, urmând a se pronunța corespunzător prevederilor legale menționate.
Curtea, constată că prin cererea completatoare formulată în fața primei instanțe s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, argumentat prin aceea că s-a anulat actul principal și prin urmare trebuie anulat și actul subsecvent.
În privința acestui capăt de cerere pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, în raport de Decizia civilă nr. 903/2006, pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și Decizia civilă nr. 667/2005, pronunțată de către Tribunalul București.
Reprezentantul recurentului - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL formulează concluzii de respingere a excepției autorității de lucru judecat, arătând că în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 903/2006 nu au figurat aceleași părți ca în prezenta cauză, hotărârea nefiind pronunțată în contradictoriu cu Municipiul B, ci cu Primarul Sectorului 2
Reprezentantul recurenților - intervenienți și - SRL solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, precizând că între cele două pricini nu există identitate de părți, obiect și cauză.
Apărătorul intimatului - pârât solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat, arătând că acțiunea a fost formulată în numele aceleiași autorități care a preluat imobilul. Subliniază că există între cele două pricini identitate de părți, obiect și cauză.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererile de recurs.
Reprezentantul recurentului - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL solicită admiterea recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru judecarea fondului pricinii, cu cheltuieli de judecată, respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Continuând, apreciază că în mod nejustificat instanța a admis excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de către intimatul - pârât și a soluționat pricina dedusă judecății pe această excepție.
Precizează că legitimitatea interesului în cauză a recurentului - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL este dată de împrejurarea că aceasta deține acte de proprietate asupra imobilului, cumpărând acest imobil de la proprietarii legitimi ai acestuia în anul 1947.
Concluzionând, solicită admiterea recursului declarat de către recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurenților - intervenienți și - SRL formulează concluzii de admitere a recursului declarat de către recurenții - intervenienți și - SRL, apreciind că instanța de apel a greșit atunci când s-a pronunțat numai asupra excepției lipsei de interes.
Totodată, apreciază că interesul este evident și derivă din necesitatea menținerii dreptului de proprietate în patrimoniul recurentului - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Mai învederează că MUNICIPIUL justifică un interes legitim în cauză, interes ce rezidă din repunerea părților în situația anterioară prin constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 14484/06.11.1997.
De asemenea, apreciază că interesul este născut și actual și arată că intimatul - pârât a promovat o acțiune prin care a solicitat desființarea construcțiilor existente pe terenul în suprafață de 290 mp, însă s-a judecat cu administratorul și nu cu proprietarul Municipiul
Concluzionând, solicită admiterea recursurilor promovate în cauză, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei Tribunalului București în vederea rejudecării, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului - pârât formulează concluzii de respingere a ambelor recursuri declarate în cauză.
Menționează că prin Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 881/12.06.2000 s-a restituit lui întreaga suprafață de 734 mp teren aferentă imobilului, din care face parte și suprafața înstrăinată către partea pe care o asistă.
Subliniază că dispoziția Primarului General, la care a făcut anterior referire, este valabilă și își produce efectele.
Totodată, învederează că o anulare a contractului de vânzare - cumpărare în discuție nu ar avea ca efect întoarcerea bunului în patrimoniul recurentului - reclamant MUNICIPIUL B și, prin urmare, nu există un interes din partea acestuia.
Concluzionând, solicită respingerea recursurilor promovate de către recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și de către recurenții - intervenienți și - SRL și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, în dovedirea cărora depune chitanța nr. 2/31.10.2008.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și o reține în vederea pronunțării asupra cererilor de recurs formulată de recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și de către recurenții - intervenienți și - SRL, împotriva deciziei civile nr. 616A/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul 962/300/26.01.2007 la Judecătoria sectorului 2 B, reclamantul Municipiul Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la a lăsa reclamantului, în deplină proprietate și posesie, terenul în suprafață de 290. situat în- (fost nr. 175), în urma comparării titlurilor părților.
În motivarea cererii astfel formulate s-a susținut în esență că terenul revendicat a fost cumpărat, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 14348/1974 de către Casa Centrală a Asigurărilor Sociale de la vânzătorii, și.
Numitul nu ar fi putut - în ipoteza unei presupuse preluări abuzive a imobilului - să transmită succesorilor decât cota de 37,5o Faptul că acesta nu a participat, alături de ceilalți doi vânzători, la semnarea menționatului contract de vânzare-cumpărare în forma autentică poate atesta existența dreptului lui numai asupra cotei ideale, abstracte de 37,5% din dreptul de proprietate asupra terenului.
A mai arătat reclamanta că, prin Ordinul Prefectului Municipiului B nr. 357/1997 s-a trecut în proprietatea numitei (succesoare a lui ) terenul din-, în baza respectivului ordin fiind emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 14482/1997.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4024/05.12.1997, avândut pârâtului terenul menționat.
Prin sentința civilă nr. 3007/2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B - devenoită irevocabilă - s-a dispus anularea certificatului de atestarea a dreptului de proprietate emis în favoarea numitei.
Față de această situație, a solicitat reclamanta să se constate că titlul statului (contractul de vânzare-cumpărare nr. 14348/1947) asupra imobilului în litigiu este preferabil pentru că este unul valabil încheiat cu adevărații proprietari, spre deosebire de titlul pârâtului care are la bază un titlu de proprietate anulat de instanță.
În drept s-au invocat prevederile art. 1294-1295 și arz. 480.civ.
Prin cererea completatoare depusă la data de 29.06.2007, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 4024/1997, încheiat între vânzătoarea și cumpărătorul, cerere motivată prin aceea că anularea actului (principal) care a constituit titlul de proprietate al vânzătoarei a fost anulat și, în consecință, se impune și anularea contractului de vânzare-cumpărare ca act subsecvent.
Au depus, la data de 23.03.2007, cerere de intervenție în interesul reclamantului nuiții și - SRL, aceștia arătând că au folosesc terenul în litigiu în baza unui contract de închiriere.
Prin sentința civilă nr. 9028/09.11.2007 Judecătoria Sectorului 2 admis excepția lipsei de interes (invocată prin întâmpinarea formulată de către pârâtul ), a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul B prin Primar General în contradictoriu cu pârâții și ca fiind lipsită de interes și a respins cererea de intervenție formulată de și - SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, pentru ca o persoană să poată promova o acțiune civilă, este necesară întrunirea mai multor condiții, printre care și cea referitoare "la justificarea unui interes".
Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes de către persoana care solicită instanței de judecată soluționarea unei cereri.
Dacă justificarea unui interes în cadrul procedurii judiciare este imperios necesară, atunci, în mod firesc interesul trebuie supus anumitor cerințe, respectiv, acesta trebuie să fie legitim, personal, născut și actual.
Instanța a apreciat că interesul reclamantului în promovarea prezentei acțiuni nu este unul legitim și personal, în raport de împrejurarea că acesta, prin emiterea dispoziției Primarului General nr.881/12.06.2000 i-a restituit lui întreaga suprafață de 734 mp, teren aferent imobilului din - -ui nr.1, din care face parte și suprafața de 290 mp, înstrăinată de către acesta prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4024/05.12.1997 pârâtul și care face obiectul prezentei acțiuni.
În aceeași ordine de idei, s-a reținut că interesul reclamantului nu este nici născut și actual, întrucât reclamantul nu a dovedit existența vreunei încălcări a drepturilor sale în legătură cu terenul din-, fost nr.175.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Municipiul B prin Primar General și intervenientul.
În motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a arătat că interesul în formularea prezentei acțiuni rezultă din însăși necesitatea menținerii dreptului de proprietate în patrimoniul său, cu atât mai mult cu cât restituirea proprietății s-a realizat prin manevre dolosive, situație evidentă prin constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.14484/06.11.1997 (prin sentința civilă nr.3007/2002 - definitivă și irevocabilă) care stă la baza actului de proprietate al pârâtului.
Apelantul reclamant a mai arătat că intimatul pârât a promovat pe rolul instanțelor o acțiune prin care a solicitat desființarea construcțiilor existente pe acest teren, însă s-a judecat, în mod viclean, cu administratorul - SA și nu cu proprietarul Municipiul B, obținând în acest titlu executoriu, titlu împotriva căruia s-a formulat contestație la executare.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art.282-298 Cod pr. CIV.
În motivarea cererii sale de apel, apelantul intervenient a invocat aceleași motive învederate de apelantul reclamant.
Intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor.
Prin decizia civilă nr. 616/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă au fost respinse, ca nefondate, apelurile astfel formulate.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că:
Motivele invocate de cei doi apelanți.prin cererile de apel vizează de fapt critici aduse titlului de proprietate al intimatului pârât, critici ce au fost înlăturate având în vedere că acestea au intrat în puterea lucrului judecat prin decizia civilă nr.903/13.04.2006, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a civilă, prin care s-a respins în mod irevocabil acțiunea prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului intimatului pârât din prezenta cauză, confirmând astfel valabilitatea acestui titlu, respectiv a contractului de vânzare cumpărare nr-4024/05.12.1997.
A mai reținu instanța că una din condițiile esențiale pentru exercitarea acțiunii civile este și aceea a interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
În această situație interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, juridic, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Ca urmare interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, iar pe de altă parte să fie personal și direct, în sensul că folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală iar nu pe altcineva.
Prin dispoziția nr.881/12.06.2000, apelantul reclamant a dispus, printre altele, și retrocedarea suprafeței de teren de 734 mp, suprafață ce include și terenul litigios ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 4024/05.12.1997, titlul intimatului pârât.
Față de această situație de fapt, s-a reținut că prima instanță a apreciat în mod corect că reclamantul nu a justificat un interes în promovarea acțiunii în revendicare pe drept comun (art.480 cod civil), acesta nefiind personal și direct, născut și actual, atâta timp cât terenul litigios nu se mai află în proprietatea sa, el fiind retrocedat prin dispoziția nr.881/2000, act administrativ ce nu a fost contestat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții.
Prin recursul formulat de către recurentul Municipiul B se arată în esență că:
1. În mod nejustificat instanța a admis excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de intimatul și a soluționat pricina dedusă judecății pe această excepție.
Nici motivele invocate de intimatul în susținerea excepției, dar nici motivarea instanței nu sunt argumentate de maniera de a susține o asemenea soluție, având în vedere obiectul acțiunii introductive de instanță și anume acela de a se compara cele două titluri de proprietate, ale Municipiului B din 1947 și al numitului din 2001 și de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 4024/05.12.2007. Acțiunea privind constatarea nulității absolute a unui act juridic poate fi invocată oricând, de orice persoană interesată care are un interes legitim în cauză.
interesului în cauză a Municipiului B este dată - în susținerea recurentului - de împrejurarea că acesta deține acte de proprietate autentice de proprietate asupra imobilului cumpărând acest imobil de la proprietarii legitimi ai acestuia în anul 1947.
Dispoziția Primarului General nr. 881/2000, prin care s-a restituit numitei ternul în suprafață de 734. în care se include și terenul în litigiu, a fost emisă ca urmare a pronunțării unei hotărâri Judecătorești, și în asemenea situație Primarul nu putea refuza emiterea deciziei.
La data pronunțării Sentinței civile nr. 1962/17.02.2000 în baza căreia s-a emis Dispoziția Primarului General nr. 881/12.06.2000, reclamantul nu era în posesia Actului de vânzare cumpărare din anul 1947 și nu a putut prezenta această dovadă în instanță.
Ulterior, prin Dispozițiile Primarului General nr.7823/18.04.2007, respectiv nr.7824/18.04.2007 s-au respins ca nedovedite notificările formulate de doamna Lucia, domnul, și privind restituirea imobilului situat în B, - - de nr.l, parter, și respectiva imobilului situat în B, - - de nr.1 sector 2, având în vedere faptul că notificatorii nu mai aveau calitatea de proprietari din anul 1947, deoarece imobilul solicitat a fost adjudecat de Consiliul de Administrație al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale.
A mai invederat recurentul că, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, actul de reconstituire a dreptului de proprietate în beneficiul aceleiași pentru suprafața de 290.p, din aceeași suprafață de 734.p, (Certificatul de atestare al dreptului de proprietate nr. 14484/06.11.1997) este nul absolut conform Sentinței civile nr. 3007/15.03.2002 - definitivă și irevocabilă pronunțată în Dosarul 4164/2001, deci ulterior emiterii Dispoziției Primarului General nr. 881/12.06.2000.
La data pronunțării Sentinței civile nr. 3007/15.03.2002 reclamantul Municipiul Bad ovedit, pe baza actelor obținute de la Arhivele Naționale, că nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 290. situată în B,- (actual 177 ), suprafață ce face obiectul prezentei acțiuni.
Constatarea nulității absolute este sancțiunea prevăzută de lege prin care actul juridic este desființat retroactiv, de la data emiterii lui, situația fiind aceea a inexistentei actului, consecința fiind aceea a repunerii părților în situația anterioară.
Actul juridic nul se consideră că nu a existat.
Dată fiind această situație recurentul consideră că are interesul legitim de a-și apăra proprietatea, de la data rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței civile nr. 3007/15.03.2002 pronunțată în Dosarul 4164/2001.
2. Interesul reclamatului în cauză rezultă din însăși necesitatea menținerii dreptului de proprietate în patrimoniul acestuia, cu atât mai mult cu cât restituirea proprietății s-a realizat prin manevre dolozive, situație evidentă prin constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 14484/2/6.11.1997 (prin Sentința Civilă 3007/2002 - definitivă și irevocabilă), care stă la baza actului de proprietate al pârâtului.
În opinia recurentului-reclamant, și actul de proprietate al intimatului este nul absolut pentru că are la bază un act de proprietate nul.
În arhiva Prefecturii nu s-a găsit propunerea Sub comisiei Sectorului 2 pentru stabilirea dreptului de proprietate și nici un fel de înscrisuri, la data emiterii acestuia.
Mai susține recurentul că un aspect cel puțin ciudat ăl constituie graba cu care a vândut acest imobil, deși avea copii.
Prin Procesul-verbal de punere în posesie nr. 16326/31.08.2000, nu a putut fi pusă în posesie pe întreaga suprafață de teren de 737. cum este menționat în 881/2000 și în Sentința civilă nr. 1968/17.02.2000, ci a fost pusă în posesie numai pe suprafața de 474,14. deci nu și pe terenul ce face obiectul prezentului litigiu.
3. Cât privește motivarea instanței că interesul nu este născut și actual deoarece nu s-a făcut dovada vreunei încălcări a drepturilor sale în legătură cu terenul, susține recurentul că intimatul a promovat pe rolul instanțelor o acțiune prin care a solicitat desființarea construcțiilor existente pe acest teren însă s-a judecat, în mod viclean, cu administratorul și nu cu proprietarul Municipiul
Dată fiind împrejurarea că s-a adresat executorului judecătoresc pentru executare silită în baza acestei sentințe, Municipiul Baf ormulat contestația la executare aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Recurenții intervenienți au formulat următoarele critici prin recursul promovat:
1. Instanța de apel a admis excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de intimatul fără a ține cont de obiectul pricinii. Instanța nu a avut în vedere toate probele administrate și nu a constatat și aspectul că a intrat în puterea lucrului judecat nulitatea absolută a Certificatul de atestare al dreptului de proprietate nr. 14484/06.11.1997 a numitei pentru suprafața de 290. ce face obiectul prezentei acțiuni, act ce a stat la baza încheierii Contractului de vânzare cumpărare nr. 4024/05.12.1997.
Municipiul B justifică un interes legitim în cauză care rezidă din repunerea părților în situația anterioară prin constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare al dreptului de proprietate nr. 14484/06.11.1997.
De altfel, cea care i-a vândut lui, nu a fost pusă în posesie pe suprafața de 290.p nici chiar în condițiile emiterii Dispoziției Primarului General nr. 881/2000 și a Sentinței 1968/2000, care a stat la baza acesteia. Conform Procesului Verbal de punere în posesie nr. 16326/31.08.2000, aceasta a fost pusă în posesie numai pe suprafața de 474,17. și nu pe suprafața de 737. cât este menționat în Dispoziție, deci nu a fost pusă în posesie și pe terenul ce face obiectul prezentului litigiu.
Prin urmare, reclamantul Municipiul B, are interes în promovarea prezentei acțiuni, interesul reclamatului în cauză rezultând din însăși necesitatea menținerii dreptului de proprietate în patrimoniul acestuia.
Mai susțin recurenții intervenienți că instanța de apel nu a observat că, în dosarul în care s-a pronunțat Decizia Civilă nr. 903/13.04.2006, nu au figurat aceleași părți și aceste hotărâri nu au fost pronunțate în contradictoriu cu proprietarul Municipiul B (ci cu Primarul sectorului 2), deci nu putea fi reținută puterea lucrului judecat în contradictoriu cu acesta, care justifică in continuare un interes legitim în prezenta cauză și căruia nu-i sunt opozabile aceste hotărâri.
2. se mai arată că instanța de apel a greșit atunci când a apreciat că interesul nu este născut și actual pentru că nu s-a făcut dovada vreunei încălcări a drepturilor sale în legătură cu terenul.
Astfel cum s-a arătat și pe parcursul judecății, a existat o repunere a părților în situația anterioară, situație în care imobilul a intrat în patrimoniul reclamantului.
a promovat pe rolul instanțelor o acțiune prin care a solicitat desființarea construcțiilor existente pe terenul în suprafață de 290. însă s-a judecat, în mod viclean, cu administratorul și nu cu proprietarul Municipiul
Dată fiind împrejurarea că s-a adresat executorului judecătoresc pentru executare silită în baza acestei sentințe, Municipiul Baf ormulat contestația la executare ce face obiectul Dosarului -, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2.
Prin urmare nu are susținere motivarea potrivit căreia nu există un interes actual și nu s-a făcut dovada vreunei încălcări a drepturilor sale în legătură cu terenul.
Temeiul de drept invocat de către recurenții intervenienți pentru criticile astfel formulate este reprezentat de prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Recursuri legal timbrate.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în cauză, pe această cale susținând în esență netemeinicia recursului, cât și netemeinicia susținerilor reclamantului recurent în sensul că titlul exhibat de acesta ar fi preferabil titlului intimatului-pârât.
În cadrul probei cu înscrisuri s-a depus - ca act nou - sentința civilă nr. 3875/2008 pronunțată de Judecătoria sector 2 B, prin care a fost soluționată contestația la executare formulată de către Municipiul B în contradictoriu cu și - SA.
În ședința publică din data de 25.11.2008 s-a pus în discuția părților excepția autorității lucrului judecat referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 4024/1997, raportat la decizia civilă nr. 903/2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI secția a III-
Examinând cu prioritate această excepție, corespunzător exigențelor art. 137 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
În litigiul soluționat prin decizia civilă menționată, recurentul reclamant Municipiul B nu a avut calitate de parte. Astfel, nu se poate constata îndeplinirea condiției identității de părți prevăzută de art. 1201.civ. coroborat cu art. 163 alin. 1.pr.civ. situație față de care urmează a fi constatată netemeinicia excepția autorității lucrului judecat.
Analizând recursurile în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea reține caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Teza susținută de către recurenți, în sensul că instanțele de fond nu ar fi avut în vedere obiectul acțiunii introductive, este eronată pentru că pornește de la o premisă greșită, premisă care ignoră emiterea Dispoziției nr. 881/2000 a Primarului General prin care imobilul în litigiu (ca parte componentă a terenului cu suprafața de 734. având adresa în str. - - de nr. 1) a fost restituit către aceeași autoare a pârâtului-intimat.
Reclamantul a solicitat instanței, în cadrul acțiunii în revendicare pendinte, să procedeze la compararea titlului său de proprietate reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 14348/1947 cu titlul pârâtului-intimat, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4024/1997 încheiat cu numita.
În condițiile în care, prin sentința civilă nr.1968/17.02.2000 pronunțată de Judecătoria sector 2 B, a fost admisă acțiunea prin care numita a revendicat de la Primăria Municipiului B imobilul situat în str. - - de nr. 1, în compunerea acestuia intrând și terenul care face obiectul prezentului litigiu, iar Dispoziția nr. 881/2000 a Primarului General (prin care "se restituie în proprietate doamnei " imobilul din str. - - de nr. 1) constituie actul de punere în executare a menționatei hotărâri judecătorești, reclamanta nu mai poate justifica un folos practic, care să întrunească cumulativ condițiile de a filegitim, personal, născut șiactual, în promovarea prezentei acțiuni.
Împrejurarea că un alt titlu care i se eliberase autoarei pârâtului pentru același teren, anterior datei la care a devenit definitivă și irevocabilă sent.civ. 1968/2000, a fost anulat printr-o altă hotărâre judecătorească nu este de natură a lipsi de efecte sentința menționată și dispoziția prin care aceasta a fost pusă în executare, respectiva autoare fiind beneficiaramăsurii de restituire ce a avut ca efect încetarea oricărui drept al statului - și implicit al reclamantului recurent - de a deține în mod legitim terenul.
Actele de proprietate datând din anul 1947, invocate de către recurenți, nu conferă reclamantului legitimitate în demersul de a redobândi posesia terenului pentru că, astfel cum s-a reținut, ulterior întocmirii respectivelor acte s-a constat prin hotărâre judecătorească împrejurarea că reclamantul trebuie să restituie imobilul către. Odată emisă Dispoziția nr. 881/2000 de către Primarul General, reclamantul nu justifică un interesactualîn a solicita valorificarea drepturilor conferite de actele de proprietate din anul 1947.
Reținând faptul că litigiul a fost soluționat, la instanțele de fond, pe calea excepției lipsei de interes, motivele prin care recurenții tind la a aduce în discuție chestiuni de fond, de stabilire a situației de fapt pe baza probatoriului administrat, nu pot fi analizate, ele excedând unei analize de legalitate (astfel cum se impune din perspectiva dispozițiilor art. 304 alin. 1.pr.civ) a deciziei recurate.
Împrejurarea că între reclamant și pârât se află în derulare o procedură de executare silită este de natură a justifica interesul primului în a utiliza procedurile specifice acestei faze procedurale - acesta folosindu-se chiar de procedura contestației la executare - însă nu poate conferi caracter de legitimitate și actualitate interesului lui în demersul judiciar prin care urmărește a valorifica un titlu care are neajunsurile anterior analizate.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că în mod corect au reținut instanțele de fond faptul că reclamantul nu justifică un interes în formularea acțiunii în revendicare pendinte, el neputând obține un folos practic prin promovarea acesteia în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat s-a stabilit că reclamantul nu a opus un titlu preferabil dreptului de proprietate rezultat din titlul deținut de către autoarea pârâtului.
Împrejurarea că reclamantul nu a avut abilitatea de a se apăra și administra un probatoriu adecvat, să conducă la respingerea acțiunii în revendicare promovată în anul 2000 de autoarea pârâtului nu poate justifica reluarea dezbaterilor cu privire la întinderea efectelor contractului de vânzare-cumpărare nr. 14348/1947, sentința civilă nr. 1968/2000 bucurându-se de prezumția de adevăr și incontestabilitate ca efect al intrării ei în puterea lucrului judecat.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea urmează a dispune respingerea, ca nefondate, a recursurilor astfel susținute.
În temeiul art. 274 alin. 1 coroborat cu art. 277.pr.civ. va fi obligat fiecare dintre recurenți la plata către intimatul a câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În privința cererii formulate de către recurenta - SRL de restituire a taxei de timbru achitate în plus față de cea datorată, Curtea reține că la fila 64 din dosarul de recurs se regăsește ordinul de plată din data de 07.10.2008 prin care s-a plătit către Bugetul de stat, cu titlu de taxă de timbru, suma de 1616 lei.
Cum aceeași recurentă a achitat taxa de timbru aferentă recursului, în cuantumul stabilit de instanță pentru aceasta (de 1616 lei), prin chitanța nr.-/06.11.2008 eliberată de Trezoreria sectorului 4 B, Curtea constată că suma consemnată prin ordinul de plată menționat constituie o taxă nedatorată pentru soluționarea prezentului recurs așa încât, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 146/1997, va admite cererea recurentei și va dispune restituirea sumei plătite prin ordin de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat.
Respinge recursurile formulate de recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și de către recurenții - intervenienți și - SRL, împotriva deciziei civile nr. 616 A/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și, ca nefondate.
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru consemnate prin Ordinul de plată nr. 1/07.10.2008 la Credit Europe Bank de către recurenta, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 146/1997.
Obligă fiecare recurent la plata către intimatul a câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
/red /2ex/19.12.2008
Judecători apel: Tribunalul București - Secția a III-a Civilă
Judecător
Judecător
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Aglaia
