Obligație de a face. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 498

Ședința publică din data de 25.11.2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru

JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu

JUDECĂTOR 3: Aglaia

GREFIER -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 168A/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - reclamant, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/27.10.2008, aflată la fila nr. 16 din dosar, lipsind intimata - reclamantă și intimatul - pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcu referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost comunicate intimatului - pârât, motivele de recurs depuse la data de 17.07.2008. Totodată, arată că la data de 31.10.2008, recurentul a depus, în două exemplare, motive de recurs, diferit redactate față de cele depuse inițial.

La interpelarea Curții cu privire la împrejurarea depunerii motivelor de recurs din data de 31.10.2008, diferit redactate față de cele depuse inițial la dosar, reprezentantul recurentului - reclamant învederează că înțelege să se folosească de motivele de recurs pe care le-a depus la data de 31.10.2008 și care sunt semnate de el.

La interpelarea Curții în sensul dacă depunerea motivelor de recurs primite la dosar la data de 31.10.2008 îndeplinește condițiile prevăzute de art. 303 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, reprezentantul recurentului - reclamant precizează că înțelege să se folosească atât de motivele de recurs depuse la data de 17.07.2008, cât și de cele depuse la data de 31.10.2008.

Menționează că motivele de recurs depuse la data de 31.10.2008 sunt întemeiate pe aceleași dispoziții ca și cele depuse la data de 17.07.2008.

Curtea, deliberând, cu privire la motivele de recurs depuse la data de 31.10.2008, constată că în conținutul lor se regăsesc completări față de cele inițial depuse la filele 2-3 din dosar și reținând că acele motive completatoare depuse la dosar la data de 31.10.2008 nu sunt corespunzătoare exigențelor art. 303 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, constată că ele intră sub incidența art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv sunt lovite de sancțiunea nulității.

Reținând că motivele de recurs inițial depuse la dosar la data de 17.07.2008, corespund termenului reglementat prin dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă, instanța de recurs se consideră investită cu aceste motive de recurs.

Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.

Reprezentantul recurentului - reclamant formulează concluzii de admitere a recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune dovada onorariului de avocat, respectiv chitanța nr. 344/25.11.2008.

Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și o reține în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 168A/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Oltenița la data de 18.06.2007 sub nr-, formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului, s-a solicitat obligarea pârâtului la prezentarea la notariat pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în com., jud. C, compus din locuință și anexa și teren în suprafață d 840 mp. având ca vecinătăți: la N-, la S- drum, la E- iar la -, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că la data de 11.02.2007, având acordul soțului său, a încheiat cu pârâtul antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 46 asupra imobilului (casă și teren), proprietatea reclamantului, iar prețul vânzării a fost convenit la suma de 7500 euro, achitându-se un avans de 2000 euro, restul de 5500 euro, urmând a fi achitați la data încheierii actelor în formă autentică la Notariat, dar nu mai târziu de 28.02.2007. Reclamanții au încercat să-l determine pe pârât să meargă la Notariat să încheie actele de vânzare-cumpărare, dar acesta a refuzat în mai multe rânduri, venind totuși în luna mai, dar în fața notarului a refuzat să mai încheie actul.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1075 Cod civil.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte, martori și interogatoriu.

Prin sentința civilă nr. 28/11.01.2008 a Judecătoriei Oltenițas -a admis acțiunea, fiind obligat pârâtul să meargă cu reclamanții la Notariat pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare asupra imobilului în discuție, precum și la 19 lei cheltuieli de judecată către reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 168/A/12.06.2008 a Tribunalului Călărași Secția Civilă, a fost admis apelul pârâtului, fiind modificată sentința în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că este necontestat că drept de proprietate asupra imobilului nu are decât reclamantul vânzător, drept în baza căruia numai acesta putea dispune și deci vinde imobilul, nu și coreclamanta. Pe acest fond, numai acesta putea încheia antecontractul și în numele său, după cum tot astfel, numai acesta putea cere instanței obligarea pârâtului la încheierea actului; coreclamanta nu are calitate procesuală căci nu are drept, nu are interes -art.109 și urm. civilă. putea numai să-l reprezinte pe, dar aceasta numai în baza unei procuri, în formă autentică (art.58 din Legea nr.36/95) impusă de specificul obiectului material al actului prin dispoziții legale - Legea nr. 18/91(vânzarea neputând fi făcută decât în formă autentică) și cu menționarea acesteia în actele întocmite. În cauză, din nici-un act nu rezultă încheierea antecontractului în numele proprietarului real, nici din conținutul său. Exemplarul de "împuternicire" depus la dosarul de apel, nu schimbă convingerea, atâta timp cât el nu este înregistrat în registrele speciale art.42 din Legea nr.51/95 (a se observa și art.117 din statut) înregistrare care să-i dea regularitate și credibilitate, cât timp nu atestă decât redactarea, nu și atestarea identității, a conținutului și a datei - art.3 din legea nr. 51/95, cât timp nu este menționat în conținutul antecontractului, dar mai ales cât avocatul nu are dreptul legal de a încheia asemenea acte ( numai notarul ) - art.3 alin. l din aceeași lege; actul respectiv nu poate produce efecte. Prin urmare, reclamanta, neavând drept de proprietate, legal nu putea încheia antecontractul și nu poate încheia act de vânzare a imobilului, motive pentru care nu are calitatea de formula această acțiune, conform art.109 civilă, neavând interes. Deci obligarea pârâtului la cererea acesteia este nefondată.

Tribunalul a reținut, în ceea ce-l privește pe reclamantul, constatând mai sus că actul "împuternicire" nu îi poate conferi calitatea de participant la încheierea antecontractului, că acesta nu are nici un raport cu pârâtul, astfel că între aceștia nu s-au născut drepturi ori obligații, deci că pârâtul nu are nici o obligație față de reclamant, astfel că nu poate fi obligat la încheierea actului. Apărarea intimatului pe baza împuternicirii, nu poate duce la altă concluzie atâta timp cât împuternicirea nu poate produce efecte cu justificarea sus arătată.

S-a considerat că celelalte motive de apel nu pot fi primite, deoarece nu s-au dovedit, conform art.1169 Cod civil. Oricum, din actul depus de intimați, rezultă că pârâtul a cunoscut starea imobilului, deci că actul a fost încheiat în cunoștință asupra stării. Încheierea eventuală a unui nou antecontract nu are relevanță în această cauză, prezentul litigiu având la bază altul.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulatrecursîn termen legal, solicitând rejudecarea cauzei și anularea deciziei.

În motivarea recursului, s-a arătat în esență, că Tribunalul nu a ținut seama de antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 46 din 11.02.2007 și de încheierea nr. 4672/06.12.2005 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară De asemenea, s-a dat o interpretare greșită actului juridic dedus judecății. S-a solicitat luarea în considerare a Rezoluției din data 07.12.2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, în dosarul nr. 1078/P/2007, precum și a faptului că pârâtul cumpărător a achitat suma de 2000 Euro din prețul total al vânzării (7500 Euro), locuind în imobil din luna ianuarie 2007.

La 31.10.2008, recurentul-reclamant a depus noi motive de recurs cu conținut diferit de al celor formulate în termenul legal, acestea din urmă nefiind luate în analiză de C, în raport de dispozițiile art. 303 alin. 1 și 3 și art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.

În dovedirea recursului, au fost depuse la dosar probatorii cu înscrisuri.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis,pentru următoarele considerente:

Reclamantul este proprietarul imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 840 mp și construcții situat în com. Mînăstirea Județul C, tarlaua 61, parcela 2468, înscris în cartea funciară sub nr. 155 (număr cadastral 199).

Prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 11.02.2007, reclamanta, soția titularului dreptului de proprietate, s-a obligat la vânzarea către pârât a imobilului, pentru prețul de 7.500 Euro, cu primirea unui avans în sumă de 2.000 Euro. Părțile au convenit intrarea cumpărătorului în posesia de drept a imobilului, la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, dar nu mai târziu de data de 28.02.2007. Antecontractul include clauze de sancționare a părților, în cazul renunțării la convenție.

Prin împuternicirea din 04.02.2007 redactată la Cabinetul de avocatură din Oltenița, proprietarul imobilului a împuternicit pe reclamantă pentru vânzarea proprietății sale, obligându-se totodată la întocmirea în formă autentică a actelor rezultând din perfectarea de către aceasta a antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului.

Din interpretarea art. 3 din Legea nr. 51/1995 privind pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, rezultă că ctivitatea avocatului se realizează și prin redactarea de acte juridice, cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor.

Astfel, este greșită interpretarea Tribunalului privind necesitatea autentificării împuternicirii date reclamantei, câtă vreme actul întocmit în exercitarea atribuțiilor avocațiale, certifică data și identitatea părții. Nu poate fi considerată ca fiind lipsită de efecte, împuternicirea reclamantei de încheiere a antecontractului de vânzare-cumpărare, aceasta fiind întocmită cu respectarea condițiilor legale mai sus menționate.

Această împuternicire este diferită de cea solicitată în cazul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, a cărei formă este necesar a fi autentificată de către notar, conform principiului simetriei actelor juridice.

Prin urmare, dând eficiență mandatului de reprezentare a reclamantului la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, nu se poate aprecia că o asemenea promisiune bilaterală nu produce efecte.

Observând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă privind aplicarea greșită a legii, precum și soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, privind casarea cu trimiterea spre rejudecare instanței căreia a pronunțat soluția în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de către recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 168A/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârât .

Casează decizia civilă recurată și trimite cauza aceluiași tribunal pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

-

GREFIER

Red. / Tehnored. AP// 2 ex.

Judecători apel - Tribunalul Călărași:,

Președinte:Georgeta Stegaru
Judecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Aglaia

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Bucuresti