Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 504/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 504
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 3: Cristiana
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 296 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții și și avocat pentru intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,nu solicită judecata în lipsă,intimații au fost citați cu mențiunea de a răspunde la excepția inadmisibilității recursului.
La dosar s-a depus prin Serviciul de Registratură întâmpinare formulată de intimații și,duplicatul fiind comunicat din oficiu de către instanță și recurenților și.
Avocat pentru intimații și depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Recurenta,legitimată cu seria - nr. - eliberată la 09 iunie 2008 de Poliția Orașului Târgu susține că a renunțat la serviciile avocatului.
Verificând actele și lucrările dosarului,instanța constată că la termenul anterior s-a invocat excepția privind inadmisibilitatea recursului raportat la dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă.
Având în vedere obiectul litigiului,respectiv revendicare și grănițuire,instanța constată că grănițuirea este o acțiune bazată pe dispozițiile art. 584 Cod civil,care circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof,de a pretinde vecinului său,prin acțiune în justiție,restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Raportat la obiectul acțiunii,instanța constată că sentința civilă nr. 13114 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Iași este supusă și căii de atac a apelului și căii de atac a recursului și nu se impune discutarea excepției inadmisibilității recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Recurentul având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recurenta având cuvântul,solicită admiterea recursului,având în vedere motivele scrise de recurs.
Avocat pentru intimații și având cuvântul,solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul susține că atât instanța de fond,cât și instanța de apel au avut în vedere expertiza topometrică efectuată în cauză,din care rezultă că intimații și stăpânesc suprafața de teren menționată în acte și că gardul care delimitează proprietățile este construit pe o structură de beton veche și nu există semne de mutare a gardului.
Recurenții și au făcut demersuri pentru a dovedi că intimații stăpânesc mai mult decât au în acte,însă intimații și nu stăpânesc mai mult decât se regăsește în actele lor de proprietate,așa cum rezultă și din expertiza efectuată și din schița cadastrală.
Apărătorul susține că recurenții au insistat ca la efectuarea expertizei să participe și un reprezentant al Primăriei,însă expertul a apreciat că nu este necesar.
Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Iași și a sentinței Judecătoriei Iași ca fiind legale și temeinice,cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 13114 din 12 noiembrie 2007 Judecătoriei Iașis -a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut că:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 607 din 19 mai 2004,reclamanții au dobândit proprietatea suprafeței de 420 mp teren situat în Podu - precum și casa de locuit aflată pe acest teren.
Pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1057 mp în intravilanul localității Podu,tarlaua 34 parcelele 1372,1374 conform titlului de proprietate nr. - din 28 aprilie 1993.
Prin încheierea din 07 2004 Judecătoriei Iași - Biroul de Carte Funciară s- dispus înscrierea în Cartea Funciară nr. 515 localității Podu a dreptului de proprietate al pârâtului în baza titlului de proprietate.
Față de dispozițiile art. 1169 cod civil instanța constată că în cauză reclamanții au făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru admiterea acțiunii în revendicare.
Deși reclamanții susțin că pârâții au ocupat 80 mp din proprietatea lor,din raportul de expertiză efectuat în cauză reiese cu certitudine că nu există semne noi de modificare a gardului,situație confirmată și de martorii audiați,iar identitatea dintre terenul de 55 mp ce se regăsește în ambele documentații și proprietatea reclamanților nu este dovedită,atât timp cât pârâtul nu stăpânește mai mult decât se regăsește în actele sale de proprietate,ci chiar mai puțin.
În situația revendicării unui imobil în condițiile în care atât reclamantul cât și pârâtul invocă titluri de proprietate,urmează a se face o comparație a titlurilor dându-se efecte aceluia mai bine caracterizat.
Astfel,reclamanții au dobândit imobilul la 19 mai 2004,iar pârâtul la 28 aprilie 1993.
Din analiza celor două titluri de proprietate rezultă cu certitudine că pârâtul a dobândit posesia de la un autor al cărui drept este preferabil,având în vedere că titlul său fost emis în urma reconstituirii dreptului de proprietate asupra unui teren în stăpânirea căruia se afla având și posesia terenului,acesta înscriindu-și dreptul său de proprietate în Cartea Funciară la 07 2004,pe când reclamanții nu au efectuat o astfel de înscriere.
Pentru toate aceste considerente,instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților în ceea ce privește ambele capete de cerere,grănițuirea fiind accesorie revendicării.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,în sensul că instanța de fond a dat eficiență unei expertize confuze,contestată de ambele părți și procedând la compararea titlurilor,dând dreptate pârâților doar pentru că titlul acestora este mai vechi și înscris în Cartea Funciară.
Prin decizia civilă nr. 296 din 21 aprilie 2008 Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de și împotriva sentinței civile nr. 13114 din 12 noiembrie 2007 Judecătoriei Iași,pe care o păstrează. Obligă apelanții să plătească intimaților suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de apel a reținut că:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanții sunt proprietarii imobilului casă de locuit și suprafața de 420 mp teren dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 607 din 19 mai 2004.
Imobilul se învecinează pe latura nordică cu proprietatea pârâtului.
Între proprietatea reclamantului și cea a pârâților există un gard care,așa cum arată și martorii audiați în cauză,exista la momentul dobândirii imobilului de către reclamanți.
Susținerea reclamanților că pârâții ar fi mutat gardul fără acordul lor,ocupând o suprafață de teren nu este dovedită cu probele administrate în cauză.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că gardul care delimitează proprietățile este construit pe structură de beton și nu există semne de mutare a gardului.
Faptul că reclamanții dețin o suprafață mai mică decât cea rezultată din contractul de vânzare-cumpărare și că deschiderea la stradă este de fapt de 9,84 mp în loc de 10,16 mă cât rezultă din schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare nu justifică acțiunea acestora,atât timp cât nu s-a făcut dovada ocupării terenului de către pârât.
Din raportul de expertiză rezultă că pârâtul ocupă terenul conform titlului său de proprietate care este preferabil celui al reclamanților așa cum corect a reținut instanța de fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și,criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,în sensul că și-au dovedit dreptul de proprietate,instanța l-a încălcat,dându-le dreptate pârâților,încălcând astfel dispozițiile legale în materie,hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală și dată cu încălcarea legii.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului,instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții și au chemat în judecată pârâtul pentru a fi obligat să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 80 mp teren din suprafața de 420 mp intravilan aferent casei de locuit proprietatea lor și să dispună grănițuirea celor două proprietăți prin stabilirea liniei de hotar.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților,motivat de faptul că nu dețin nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților și nici nu a construit vreun gard,delimitarea celor două proprietăți fiind făcută de peste 20 de ani și este aceeași și în prezent.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1057 mp în intravilanul localității Podu conform titlului de proprietate nr. - din 28 aprilie 1993.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 607 din 19 mai 2004 reclamantul căsătorit cu au cumpărat imobilul situat în intravilanul localității Podu compus din suprafața de 420 mp teren precum și casa de locuit amplasată pe acest teren.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că în urma măsurătorilor efectuate de expert s-a constatat că părțile nu dețin terenul conform actelor de proprietate și că reclamanții nu dețin lățimea la stradă de 10,62 conform conform documentației,ci 9,84,iar pârâtul trebuie să dețină o lățime de 16,67 în fapt deține 16,63.
Din raportul de completare la expertiza tehnică rezultă că între vecinul din partea de nord și vecinul din partea de sud terenul reclamantului și al pârâtului nu poate fi separat ținând cont de schițele ambelor părți,în schimb se poate face o delimitare a celor două proprietăți ținând cont de suprafețele din actele pe care le dețin fiecare,cu respectarea limitelor vechi,iar diferența se va lua din partea de est de la Consiliul Local,după consultarea actelor.
Din răspunsul expertului la obiecțiunile formulate rezultă că există o suprafață de 21,20 mp ce se suprapune cu cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 607/19.05.2004 al reclamantului și 262 /24.02.2006,această suprafață fiind cumpărată de două ori,că nu sunt semne noi de modificare a gardului,prima parte a gardului ce separă cele două proprietăți se află pe fundație de beton veche.
Rezultă așadar că în mod corect și legal Tribunalul a statuat că pârâtul ocupă terenul conform titlului său de proprietate care este preferabil celui al reclamantului,așa cum de altfel a reținut și instanța de fond a cărui sentință va fi păstrată.
Pentru toate aceste considerente raportate la motivele de recurs care nu sunt fondate,conform art. 312 Cod procedură civilă,urmează a se respinge recursul formulat de și împotriva deciziei civile nr. 296 din 21 aprilie 2008 Tribunalului Iași pe care o va menține.
Conform art. 274 Cod procedură civilă,urmează a obliga recurenții să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de și împotriva deciziei civile nr. 296 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași ( sentința civilă nr. 13114/12.11.2007 a Judecătoriei Iași ),pe care o menține.
Obligă recurenții și să plătească intimaților și cheltuieli de judecată în recurs 1000 RON.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Dact.
2 exemplare / 19 2008
Tribunalul Iași:
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana
