Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 523R
Ședința publică de la 8 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile 325A/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimații - pârâți STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si SC NORD SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, reprezentat de consilier juridic, fără delegație la dosar, și intimata - reclamantă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/03.11.2009 aflată la fila 26, lipsind intimații - pârâți STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și SC NORD SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului - pârât MUNICIPIUL B, PRIN PRIMARUL GENERAL, solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile 325A/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
De asemenea, arată că instituția pe care o reprezintă nu mai are calitate procesuală pasivă, în raport de dispozițiile Legii nr. 1/2009. Mai arată că în condițiile Legii nr. 112/1995 și HG nr. 20/1996, republicată, suma obținută din vânzarea apartamentului nu a fost însușită de instituția pe care o reprezintă, ci s-a constituit venit extrabugetar la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice, sens în care invocă dispozițiile art. 13 alin. 6 pct. a din Legea nr. 112/1995.
Totodată, susține că valoarea economică a dreptului de proprietate dobândit de reclamanți și pierdut ca urmare a evicțiunii nu se raportează la valoarea actuală de piață a imobilului, întrucât obligația de garanție pentru evicțiune funcționează pe principiul protejării patrimoniului dobânditorului față de pierderea dreptului dobândit.
Reprezentantul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile 325A/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, ca nefondat.
Continuând, susține că recursul părții adverse tinde să devină devolutiv. Solicită cenzurarea afirmațiilor recurentei - pârâte, arătând că Legea nr. 1/2009 nu poate retroactiva după doi ani de la data introducerii acțiunii.
Mai arată că în virtutea principiului tempus regit actum, o situație juridică nu poate produce decât acele efecte care îi sunt recunoscute de legea aplicabilă la momentul producerii acelei situații.
Referitor la excepția ridicată de recurenta - pârâtă, arată că instanța se pronunță asupra cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, respectiv pe dispozițiile Codului civil, pentru evicțiune.
Precizează că în raport de practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție și practica CEDO arată că persoana evinsă are dreptul la despăgubiri și că acestea se calculează prin raportare la valoarea de circulație a imobilului. Invocă de asemenea, Hotărârea Raicu contra României.
De asemenea, solicită a se avea în vedere buna sa credință.
Depune concluzii scrise și practică judiciară. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în replică, reprezentantul recurentului - pârât invocă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, în sensul că reclamanții ar fi îndreptățiți să primească numai o despăgubire echitabilă, respectiv stabilita în funcție de prețul plătit de reclamanți la achiziționarea apartamentului.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 B la data de 20.12.2007, sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului B prin Primarul General al și SC Nord SA, a solicitat obligarea în solidar a acestora la plata contravalorii de circulație, de la momentul pronunțării, a imobilului situat în B,-,. 4, sector l, pe care a fost obligată să îl restituie în baza Deciziei civile nr. 1819/05.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr-, obligarea la plata despăgubirilor pentru cheltuielile privind îmbunătățirile necesare, utile și voluptorii efectuate la imobil; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea acțiunii în revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr-, obligarea la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 8059/12.06.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și SC Nord SA și s-a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane ce nu justifică legitimare procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B prin Primarul General și a fost obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General la plata către reclamantă a sumei de 402.582 lei reprezentând valoarea de circulație a. nr. 4 situat în imobilul din-, sector 1 și îmbunătățirile aduse acestui imobil.
A fost respins capătul trei de cerere ca neîntemeiat.
S-a respins cererea de chemare în garanție a se Nord SA, ca rămasă fără obiect.
A fost obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General la plata către reclamantă a sumei de 600 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, analizând cu prioritate, față de disp. art. 137 pr.civ. excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a pârâtei se Nord SA, a reținut că, potrivit disp. art. 50 alin. 3 din Legea 10/2001, restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Lg.112/1995 și au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice.
Prin acțiunea sa, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii de circulație a imobilului, precum și la plata contravalorii îmbunătățirilor necesare, utile și voluptorii.
Instanța reține că aceste pretenții au la bază răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, coroborate cu disp. art. 48 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, însă arată că subiectul pasiv al acestei obligații este statul sau unitatea deținătoare.
Ministerul Finanțelor Publice nu este nici "statul" și nici "unitatea deținătoare".
Instanța a reținut că sunt două entități diferite "Statul", care poate fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice sau de alte unități de interes național sau de interes local, și Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor ), care justifică legitimitate numai în ceea ce privește restituirea prețului actualizat, întrucât legiuitorul a dorit acest lucru prin reglementările prevăzute de art. 50 din Legea 10/2001, iar nu contravaloarea de circulație a imobilului.
Pârâta MFP nu a avut calitatea de vânzător, iar răspunderea pentru evicțiune întemeiată pe dreptul comun aparține exclusiv vânzătorului, prin urmare a admis excepția și a respins față de această pârâtă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având în vedere faptul că acțiunea a fost respinsă față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat că cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât, a rămas fără obiect, urmând să fie respinsă pentru acest considerent.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta se Nord SA, instanța a reținut că aceasta a avut calitatea de mandatar al vânzătorului, iar nu de proprietar, motiv pentru care a admis excepția și a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1976/25411/05.12.1996, prin SC Nord SA, a vândut d-nei locuința situată în B,-,. 4, sector 1. Prețul locuinței a fost stabilit la suma de 11.816.789 lei, preț ce a fost integral achitat cu chitanța nr. 11973/05.12.1996.
Prin sentința civilă nr. 5368/24.04.1997, pronunțată în dosarul nr. 5941/1997, Judecătoria sectorului 1 admis acțiunea formulată de și Straja, a constatat că acestea sunt proprietare ale imobilului situat în B,-, sector 1, și a obligat pârâtul să le lase acest imobil în deplină proprietate și liniștită posesie.
Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare și nerecurare.
Prin sentința civilă nr. 10117/09.09.1997 a fost admisă acțiunea formulată de și Straja și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 1976/25411/05.12.1996. Această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare.
Prin sentința civilă nr. 5447/12.06.2002, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins acțiunea formulată de având ca obiect anularea celor 16 contracte de vânzare - cumpărare ale chiriașilor, inclusiv al reclamantei, reținând că aceasta a fost formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Prin sentința civilă nr. 16512/07.11.2006, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea în sensul că a obligat-o pe să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului.
Potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea actuală de circulație a apartamentului se ridică la suma de 402.582 lei, sumă care include și valoarea îmbunătățirilor efectuate de reclamantă la imobil.
Instanța a reținut că vânzătorul avea obligația de garanție, ca efect al contractului de vânzare - cumpărare.
Din situația de fapt reținută în baza probelor administrate rezultă că cele patru condiții prev. de art. 1377.civ. sunt îndeplinite, existând atât acțiunea în revendicare a unui terț, tulburarea de drept, cauza anterioară, respectiv în speță terțul era fostul proprietar al imobilului preluat abuziv de către stat. Cu privire la cea de-a patra condiție, respectiv cumpărătorul să nu fi știut, instanța prezumă că acesta nu a cunoscut cazul de evicțiune anterior cumpărării, răsturnarea acestei prezumții căzând în sarcina pârâtului.
S-a reținut, de asemenea, că evicțiunea a fost totală, caz în care sunt incidente disp. art. 1341.civ.
În speță sunt incidente și disp.art. 1345.civ. potrivit cu care vânzătorul este dator să întoarcă cumpărătorului evins toate cheltuielile necesare, utile și de întreținere a bunului.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea acțiunii în revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr-, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1169.civ. revenea reclamantei obligația de a face dovada acestor cheltuieli, precum și cuantumul lor.
Reclamanta nu a înțeles să probeze în nici un fel pretențiile solicitate prin capătul 3 de cerere, motiv pentru care acesta a fost respins ca neîntemeiat.
Văzând și disp. art. 274.pr.civ. instanța l-a obligat pe pârâtul căzut în pretenții să plătească reclamantei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Municipiul B prin Primar General a declarat apel, susținând că instanța a interpretat în mod greșit, prevederile legale în materie, concluzionând că instituția pârâtă are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și nu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Astfel, apelantul - pârât arată că nu poate fi obligat la plata acestor sume atâta timp cât Legea nr. 10/2001 în art. 48 alin. 1 și 3 arată cine are calitate procesual pasivă pe o astfel de cerere, și anume reprezentantul statului prin Ministerul Economiei și Finanțelor, menționându-se că aceste despăgubiri cad în sarcina statului sau a unității deținătoare.
Pe de altă parte, apelantul arată că, întrucât nu mai deține respectivul imobil, în speță nu are calitate procesuală pasivă, singurul în măsură să fie obligați la plata acestor sume fiind Statul R prin Ministerul d e Finanțe.
În ceea ce privește obligarea instituției pârâte la plata sumei de 402.582 lei reprezentând prețul actual al locuinței pe piața liberă, apelantul consideră că instanța, analizând și interpretând în mod cu totul greșit textele de lege aplicabile în speța de față, a ajuns la concluzia că datorează suma de 402.582 lei cu titlu de daune interese ca urmare a evicțiunii (prețul de circulație al apartamentului în speță).
În opinia sa, Municipiul B nu poate fi obligat la plata acestor sume atâta timp cât în cauză Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
Dacă se va trece peste această apărare apelantul-pârât arată că, prin obligarea sa la plata acestei sume, se tinde la îmbogățirea fără just temei a altor persoane, având în vedere faptul că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu s-a ținut cont de prețul apartamentului la acea dată, ci s-a vândut la un preț preferențial.
Aceasta înseamnă că, în cauză, reclamanții sunt îndreptățiți să primească numai prețul actualizat al imobilului, nu prețul de circulație.
Dacă imobilul ar fi fost cumpărat la acea dată la prețul pieței există un temei legal pentru o astfel de cerere, dar atâta timp cât contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat la un preț social, apelantul nu consideră legală această cerere.
În ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, apelantul - pârât consideră că nu se poate reține culpa sa procesuală, așa cum prevede art. 274 Cod procedură civilă.
Față de toate acestea, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se modifice sentința apelată și să respingă acțiunea în principal ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și în subsidiar ca neîntemeiată.
La data de 15.01.2009 intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, precum și cerere de aderare la apel.
Prin întâmpinarea formulată intimata - reclamantă a solicitat - să se respingă ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 8059/12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul susmenționat și să mențină ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond, cu consecința obligării apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin cererea de aderare la apel intimata - reclamantă a solicitat să se ia act de aderarea la apel formulată în temeiul prevederilor art. 293 alin. (1) Cod proc.civ. prin care investește instanța să modifice în parte sentința apelată în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R prin Ministerul Economiei și Finanțelor și să dispună obligarea în solidar aparatelor la plata sumei de 402.582 RON, reprezentând contravaloarea de circulație, inclusiv îmbunătățirile necesare și utile, efectuate de aceasta cu privire la imobilul situat în B,-,. 4, sector 1, pentru următoarele motive:
Soluționând cauza, instanța de fond a reținut în mod corect că "aceste pretenții au la bază răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, coroborate cu dispozițiile art. 48 din Legea nr. 10/2001" prin care "se reglementează o formă de garanție pentru evicțiune în cazul particular al imobilelor ce au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995".
Mai mult decât atât, analizând dispozițiile speciale derogatorii ale art. 48 50 din Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că "Ministerul Finanțelor Publice justifică legitimitate numai în ceea ce privește restituirea prețului actualizat, iar nu contravaloarea de circulație a imobilului" precum și că, întrucât potrivit legii, subiectul pasiv poate fi statul sau unitatea deținătoare, în această situație, cunoscându-se unitatea deținătoare, calitatea revine acesteia.
Raportat la prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001, precum și la temeiul și obiectul acțiunii (despăgubiri pentru evicțiune), reclamanta apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect la obligarea Primăriei Municipiului B la plată, motiv pentru care solicită, în principal, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
În contradictoriu cu vânzătorul imobilului, reclamanta nu a solicitat restituirea prețului actualizat al vânzării, ipoteza descrisă de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și reglementată distinct și special sub aspectul legitimității procesuale pasive, ci contravaloarea de circulație a imobilului, astfel cum aceasta a fost stabilită prin expertiza administrată în cauză.
Raportat la dispozițiile legii speciale, se poate considera că prevederile privind calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice sunt aplicabile strict și limitativ situațiilor indicate în cuprinsul art. 50 din Legea nr. 10/2001, respectiv în acele situații în care reclamantul solicită restituirea prețului actualizat al imobilului.
Altfel spus, în situația în care temeiul cererii de obligare la plată este unul contractual (garanția pentru evicțiune rezultată din contractul de vânzarecumpărare), iar suma pretinsă nu reprezintă numai prețul actualizat, ci valoarea de circulație a imobilului, nu ar putea subzista calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice pentru simplul motiv că între această instituție și reclamantă nu exista raporturi juridice care să poată justifica angajarea răspunderii sale pentru evicțiune.
Prin urmare, analizând cauza și obiectul acțiunii cu care a fost investită, reclamanta apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect la obligarea Primăriei Municipiului B la plata despăgubirilor constând în valoarea de circulație a imobilului, astfel cum valoarea acestor despăgubiri a fost stabilită prin expertiză.
De altfel, chiar și în decizia pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii privind acțiunile în revendicare formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 s-a reținut că valoarea despăgubirilor acordate în aceste situații trebuie să fie "la valoarea de piață a bunului".
În subsidiar, în ipoteza în care se va trece peste susținerile prezentate în secțiunea de mai sus și se va aprecia că Primăria Municipiului B nu e singura care are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât ar fi aplicabile și dispozițiile art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, precum și dispozițiile art. 48 - 50 din Legea nr. 10/2001 care reglementează mecanismul de acordare a acestor despăgubiri, reclamanta solicită să se aibă în vedere cererea sa de aderare la apel astfel cum a fost formulată.
În condițiile în care se va aprecia că Primăria Municipiului B nu este singura care are calitate procesuală pasivă în cauză, se impune ca instanța de apel să fie investită și cu verificarea legalității sentinței apelate în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, scop în care înțelege să adere la apel. Prin urmare, solicită instanței ca, în măsura în care va aprecia că s-ar fi impus obligarea celor două pârâte în solidar la plata despăgubirilor constând în valoarea de circulație a imobilului, astfel cum a solicitat inițial, să dispună modificarea în parte a sentinței apelate, cenzurând hotărârea instanței de fond în ceea ce privește soluția admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Scopul acestei cereri de aderare la apel este acela de a investi instanța cu cadrul procesual necesar pentru analizarea calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice în ipoteza în care Primăria Municipiului B nu este singura care are calitate procesuală pasivă.
Admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice poate contraveni prevederilor speciale ale Legii nr. 10/2001 (art. 50 alin. 3), dispoziție care instituie obligația de restituire a prețului actualizat achitat de către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
La termenul din 15.01.2009, tribunalul a apreciat ca fiind tardiv formulată cererea de aderare la apel formulată de intimata - reclamantă.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civila nr. 325 A/12.03.2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a III-a Civila a fost respins apelul formulat de Municipiul
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut ca, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, motivele de fapt și de drept formulate de intimata - reclamantă au la bază dispozițiile art. 1337 și urm. Cod civil, care reglementează garanția contra evicțiunii, ca obligația de garanție a vânzătorului contra evicțiunii este o obligație ce derivă din contractul de vânzare - cumpărare încheiat de părți, astfel cum rezultă din prevederile art. 1337 cod civil conform cărora vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, ca, in conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6.pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusă judecății, astfel ca, in aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond că apelanta - pârâtă are calitate procesuală pasivă, în cauză fiind vorba de o obligație a vânzătorului (apelanta - pârâtă) de garanție contra evicțiunii față de cumpărător (intimata - reclamantă), acesta fiind temeiul de drept indicat de către reclamantă.
Instanta de apel a mai retinut ca nu se poate aprecia faptul că, prin exercitarea dreptului cumpărătorului ce derivă din garanția vânzătorului contra evicțiunii s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei a altor persoane, întrucât această obligație se activează ori de câte ori cumpărătorul este evins fie de faptul personal al vânzătorului, fie de fapta unui terț si, de asemenea, nu are importanță din punctul de vedere al exercitării acestei obligații, nici prețul la care s-a cumpărat imobilul la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, întrucât, față de dispozițiile act. 1344 Cod civil, vânzătorul este obligat să plătească cumpărătorului diferența dintre prețul plătit și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii, indiferent de cauza care a produs excedentul de valoare, dacă sporul a fost sau nu previzibil ori vânzătorul de bună sau de rea credință.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul B, sustinand urmatoarele:
"Analizând în mod greșit probatoriul administrat în cauză și interpretând în mod eronat dispozițiile speciale ale Legii nr. 1/2009, lege de imediată aplicabilitate, precum și dispozițiile Legii nr. 112/1995, ale art. 50 și urm. din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, instanța de apel a respins apelul instituției noastre.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate și în raport de obiectul cauzei în opinia noastră considerăm că Municipiul B nu are calitate procesuală pasivă.
Astfel:
În condițiile Legii nr. 112/1995 și nr.HG 20/1996, republicată, suma obținută din vânzarea apartamentului nu au fost însușită de instituția noastră, ci s-a constituit venit extrabugetar la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice.
Dispozițiile art. 13 alin. 6 pct. a din Legea nr. 112/1995 prevăd în acest sens ca, "La dispoziția Ministerului Finanțelor se constituie fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legii care se va alimenta din sumele obținute din vânzarea apartamentelor (. ) după deducerea comisionului de 1 % din valoarea apartamentului", reținut de către la momentul vânzării imobilului.
Tot în acest sens sunt și prevederile art. 39 pct. I lit. a din nr.HG 20/1996 republicată: "În baza prevederilor art. 13 din Lege, se constituie la dispoziția Ministerului Finanțelor, Fondul conform Legii nr. 112/1995 din următoarele surse: a) sumele obținute din vânzarea apartamentelor (. ) după deducerea comisionului de 1 % din valoarea apartamentelor inclusiv penalitățile virate pentru neplata la termen a sumelor obținute din vânzarea apartamentelor".
Invocăm, de asemenea, prevederile art. 51 alin 2 și 3 din legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin legea nr. 247/2005 și Ordonanța de Urgență nr. 184/12.12.2002 unde se arată că:
2: "Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru".
3: "Restituirea prețului reactualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
Din interpretarea textelor legale mai sus menționate rezultă fără putință de tăgadă faptul că Calitatea procesuală pasivă în astfel de situații nu revine municipalității ci Ministerului Finanțelor Publice.
Legiuitorul însă pentru a sublinia odată în plus cine este persoana chemată să răspundă în astfel litigii prin dispozițiile de imediată aplicabilitate ale pct. 14 și 17 din Legea nr. 1/2009, ce modifică dispozițiile Legii nr. 10/2001 în vigoare la data pronunțării hotărârii apelate, arată explicit că: "Restituirea prețului prevăzut la alin 2 și 2 ind. 1 (adică prețul reactualizat sau prețul de piață al imobilelor) se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor" din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Așadar, considerăm că, aceste sume nu pot fi restituite decât de către cei care le-au încasat, respectiv Ministerul Finanțelor Publice (persoana juridică în patrimoniul căreia s-a produs efectiv aceasta îmbogățire), acțiunea în restituirea prețului nefiind altceva decât o aplicare a principiului evitării îmbogățirii fără justă cauză aplicabil în dreptul civil
Oricum atâta timp cât această sumă obținută din vânzarea apartamentului în temeiul Legii nr. 112/1995 nu au fost însușită de instituția noastră și nu putem fi obligați la restituirea lor, tot astfel cum nu putem fi obligați față de disp. Art. 48 din Legea nr. 10/2001modificat prin pct. 14 din Legea nr. 10/2001 la plata îmbunătățirilor efectuate, acestea căzând în sarcina persoanei îndreptățite.
Față de cele învederate vă solicităm să admiteți recursul să modificați în tot hotărârea recurată, iar pe fond să respingeți acțiunea în ceea ce ne privește ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și în subsidiar ca neîntemeiată.
În drept art. 304 pct.9 Pr.Civ."
Analizand lucrarile dosarului in raport cu motivele de recurs invocate, curtea retine urmatoarele:
Cererea reclamantei s-a intemeiat pe obligatia vanzatorului de garantie pentru evictiune, iar vanzator in prezenta cauza este Municipiul B, asa incat aceasta institutie are calitate procesuala pasiva, fiind tinuta sa raspunda pentru evictiunea pe care reclamanta a suferit-o ca urmare a revendicarii imobilului de catre un proprietar cu titlu preferabil.
La momentul introducerii actiunii Legea nr. 10/2001 nu continea dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun, in ceea ce priveste raspunderea vanzatorului pentru evictiune, asa incat, la acel moment, raspunderea vanzatorului era angajata potrivit dreptului comun in materie.
Faptul ca ulterior Legea nr. 10/2001 a suferit modificari care in opinia recurentului transfera responsabilitatea pentru evictiune in sarcina altei persoane este irelevant, intrucat Legea nr. 1/2009, prin care au fost introduse aceste modificari, are efecte numai pentru viitor, neputand retroactiva. Totodata, dispozitiile invocate nu sunt aspecte de procedura, de imediata aplicare, ci sunt aspecte care privesc obligatia de garantie pentru evictiune si dreptul corelativ acestei obligatii.
Faptul ca pretul incasat ca urmare a vanzarii realizate in baza Legii nr. 112/1995 a avut o alta destinatie legala decat patrimoniul vanzatorului, nu poate conduce la transferul obligatiei de raspundere pentru evictiune din patrimoniul vanzatorului in patrimoniul beneficiarului sumei incasate cu titlu de pret, ci ar putea, cel mult, constitui temei pentru un regres al vanzatorului impotriva beneficiarului pretului, aspect insa care nu a fost dedus judecatii in prezenta cauza.
Ca atare, curtea constata ca in mod corect a fost obligat Municipiul B la plata valorii de circulatie a imobilului in temeiul raspunderii vanzatorului pentru evictiune.
In ce priveste sustinerea recurentului in sensul ca nu ar fi putut fi obligat la plata contravalorii imbunatatirilor, curtea constata ca acest motiv de recurs este lipsit de interes intucat recurentul nu a fost obligat la plata contravalorii acestor imbunatatiri.
In consecinta, curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât MUNICIPIUL B, PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile 325A/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimații - pârâți STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si SC NORD SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astazi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.MS
.red.
2 ex./20.01.2010
Jud Apel Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
