Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 531/
Ședința publică din data de 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil declarat de către pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 61 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, în acțiune civilă în revendicare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 2009, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 2009 și respectiv 20 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1730/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta a chemat în judecată pe pârâți pentru a fi obligați să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din B, str. - nr. 1, solicitând compararea titlului său de proprietate cu titlul de proprietate al pârâților, care provine de la un neproprietar.
Ca motive reclamanta a arătat că a achiziționat imobilul în anul 1980 de la societatea constructoare, că prin executare silită imobilul a trecut în patrimoniul Cooperativei de Credit "Dunărea" și apoi în patrimoniul pârâților prin vânzare-cumpărare și că ulterior vânzării către pârâți a fost admisă contestația la executare promovată de ea și s-au desființat actele de executare.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care, printre altele, au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, susținând că aceasta a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii imobilului, însă prin decizia civilă nr.265/2006 Tribunalului Brăilas -a menținut validitatea titlului părților și fost obligată vânzătoarea de Credit Dunărea să îi restituie reclamantei numai contravaloarea prețului obținut prin vânzarea apartamentului către pârâți, astfel că aceasta nu mai deține prerogativele dreptului de proprietate, ci doar un drept de creanță în care s-a subrogat dreptul său real.
Analizând excepția invocată, potrivit art.137 Cod procedură civilă, instanța a reținut că prin contractul de construire nr.604/1980 reclamanta a devenit proprietara apartamentului în cauză, că în urma neplății creditului acordat de de Credit B împotriva reclamantei s-a declanșat executarea silită, finalizată cu intrarea imobilului în proprietatea creditoarei și că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1913/18.03.2003 aceasta a transmis imobilul pârâților, intabulându-se dreptul de proprietate în favoarea lor. Prin sentința civilă nr.3387/2004 au fost desființate formele de executare, iar prin decizia civilă nr.265/2006 s-a admis în parte cererea de întoarcerea executării formulată de reclamantă și a fost obligată de Credit să îi restituie prețul de adjudecare a imobilului, menținându-se contractul de vânzare-cumpărare ce constituie titlul de proprietate al pârâților.
A mai avut în vedere că acțiunea în revendicare este o acțiune reală și petitorie și că pentru a solicita compararea titlului său cu al pârâților este necesar ca reclamanta să-și dovedească calitatea de proprietar și că dreptul de proprietate se află în patrimoniul său, lipsindu-i doar posesia pentru a se bucura de prerogativele conferite de lege proprietarului, ceea ce în plan procesual coincide cu dovedirea calității sale procesuale active.
Instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut o asemenea dovadă, contractul de construire pe care își întemeiază dreptul de proprietate nefăcând dovada proprietății, deoarece prin efectul executării silite imobilul a ieșit din patrimoniul acesteia, iar faptul că ulterior actele de executare au fost desființate nu a avut ca efect reintrarea bunului în patrimoniul său, ci doar recunoașterea unui drept de creanță reprezentat de prețul obținut de creditoare din vânzarea bunului.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel în termen legal, susținând că în mod nelegal s-a considerat că nu are calitate procesuală activă, că s-au încălcat dispozițiile art.480-481 cod civil și ale art.44 din Constituția României, că sentința este nemotivată în drept și că încalcă principiul retroactivității efectelor nulității actului juridic civil.
Aceste motive au fost detaliate printr-un memoriu depus ulterior, reclamanta arătând printre altele că, atât timp cât deține un act de proprietate ce nu a fost anulat, își demonstrează calitatea procesuală activă într-o acțiune în revendicare.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au susținut că în mod greșit calea de atac a fost calificată drept apel, fiind vorba despre un recurs care este nul întrucât nu a fost motivat în termenul legal.
Cât privește fondul cauzei intimații au apreciat că în mod temeinic și legal instanța de fond a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Au susținut, de asemenea, că s-a făcut o corectă aplicare a art.480 Cod civil, nefiind vorba despre o încălcare a art.44 din Constituție și că este nefondată critica privind nemotivarea în drept, deoarece s-a indicat că temeiul juridic al respingerii acțiunii este art.137 Cod procedură civilă.
Intimații au mai arătat că apărarea apelantei privind încălcarea principiului retroactivității efectelor nulității actului juridic civil a fost respinsă prin decizia civilă nr.265/2006 a Tribunalului Brăila și că este exceptată de la acest principiu transmisiunea cu titlu particular și oneros a unui bun imobil.
Având în vedere valoarea obiectului litigiului și dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este supusă căii de atac a apelului.
Prin decizia civilă nr. 61 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Brăila - Secția civilă a admis apelul declarat de reclamanta, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, dând eficiență dispozițiilor art. 297 alin. 1 cod procedură civilă.
A reținut tribunalul următoarele:
Acțiunea în revendicare pune în discuție însăși existența dreptului de proprietate, bazându-se pe o pretenție de proprietate care trebuie probată și care constituie temeiul juridic al acțiunii.
Reiese deci că reclamantul trebuie să facă dovada fie a unui mod originar de dobândire a dreptului, caz în care proba are caracter absolut, fie a unui mod derivat de dobândire, situație în care va putea invoca titluri de proprietate, translative sau declarative, care au caracterul unor simple prezumții ale dreptului de proprietate.
Atunci când atât reclamantul, cât și pârâtul prezintă titlu de proprietate, cum este cazul în speță, instanța trebuie să analizeze care titlu este mai preferabil, această operațiune fiind de esența soluționării acțiunii în revendicare.
Reclamanta apelantă a invocat drept titlu de proprietate contractul de construire nr.604/1980, prin care a dobândit de la societatea constructoare imobilul revendicat.
Instanța de fond a analizat acest contract în raport de executarea silită ce s-a purtat asupra imobilului și a concluzionat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, respingând acțiunea pentru lipsa calității procesuale active.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat.
Or, atât timp cât apelanta a exhibat un titlu care o legitimează să susțină că este titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului, nu i se poate nega calitatea procesuală în a-l revendica.
Faptul că actul prezentat face sau nu dovada deplină a dreptului de proprietate este un aspect care are relevanță în stabilirea titlului mai preferabil, analizarea forței lui probante circumscriindu-se acestui scop.
Față de cele arătate, tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza pe excepție, deoarece stabilirea puterii doveditoare a titlului de proprietate ține de fondul acțiunii în revendicare.
Ca urmare, din acest punct de vedere, apelul reclamantei este fondat.
Cât privește însă susținerea că hotărârea este nemotivată în drept, tribunalul constată că este nefondată, întrucât instanța de fond a analizat calitatea procesuală activă a apelantei în temeiul art.137 Cod procedură civilă.
Apelanta a criticat hotărârea și pentru încălcarea art.480-481 Cod civil, a art.44 din Constituția României și a principiul retroactivității efectelor nulității actului juridic civil, dar pentru că aceste critici vizează fondul cauzei, urmează a fi analizate în acel context.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.297 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul și a desființat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Brăila.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă.
Susțin pârâții în dezvoltarea motivelor de recurs că hotărârea recurată este nefundamentată și neargumentată juridic, că instanța de control nu și-a sprijinit raționamentul ce a generat soluția pe un temei juridic și astfel, legalitatea acestui raționament nu poate avea valoare juridică.
Că, tribunalul a interpretat greșit valoarea juridică pe care o mai poate conferi contractul de construire nr. 604/1980 invocat de reclamantă, după pronunțarea deciziei civile irevocabile nr. 265/03.11.2006 a Tribunalului Brăila în ceea ce privește întoarcerea executării silite și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1913/18.03.2003, invocat de pârâți.
În fine, invocă pârâții și faptul că instanța ar fi confundat fondul acțiunii în revendicare cu calitatea de reclamant în acțiune în revendicare, conchizând superficial și fără analizarea specificului de fapt și de drept a acțiunii în revendicare.
În argumentarea acestor critici, recurenții reiau toate susținerile și apărările făcute în fața primei instanțe.
Recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare pentru cele ce urmează:
Atât timp cât instanța de control judiciar a reținut că în mod eronat s-a apreciat în primă instanță lipsa calității procesuale active a reclamantei, aceasta opunând pârâților un titlu de proprietate valabil, că de esența acțiunii în revendicare este compararea titlurilor de proprietate, în ipoteza în care ambele părți se prevalează de titluri valabile, orice critică privind aplicarea greșită a legii apare ca fiind total nejustificată și va fi respinsă ca atare.
Instanța de rejudecare, așa cum corect a surprins Tribunalul, în aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 480-482 cod civil, va trebui să procedeze la soluționarea pe fond a cauzei, și, în urma administrării tuturor probelor pertinente în cauză, să des preferință unuia dintre titlurile invocate de părți.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâțiiși, împotriva deciziei civile nr. 61 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /17.12.2009
decizie VM/17.12.2009
5 ex./17.12.2009
Fond: Judecătoria Brăila - judecător:
Apel: Tribunalul Brăila - judecători: -
com. 3 ex./18.12.2009
-
-
-
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
