Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1539/2009)
Completul 1
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 55
Ședința publică de la 25.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 635 din 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul - reclamant prin avocatul cu împuternicire avocațială nr. -/2009, eliberată de Baroul București (fila 8 dos.nr- al Tribunalului București - Secția a III-a civilă), lipsind intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul apelantului - reclamant învederează că nu are alte cereri sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Apărătorul apelantului - reclamant solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece în cauza nu a fost judecat fondul acțiunii, iar după apariția Legii nr. 221/2009, apreciază că apelantul a fost repus în termenul de a formula aceste pretenții.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.09.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 Euro (729.880 lei la un curs de 3,6494 lei pentru un Euro la data de 17.09.2008), reprezentând daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că prin sentința penală nr.466/04.03.1970 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr.820/1970, definitivă și irevocabilă, a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de instigare publică, prevăzută și sancționată de dispozițiile art.324 alin.1 din Codul penal, atunci în vigoare.
După apariția Decretului - Lege nr.118/1990, reclamantul susține că s-a adresat Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, care prin hotărârea nr.1536/1991 i-a admis cererea și i-a stabilit drepturile materiale cuvenite în baza acestui act normativ. Ulterior, potrivit dispozițiilor OUG nr.214/1999, prin Decizia nr.35/2000, i s-a acordat calitatea de luptător rezistență anticomunistă.
În aceste condiții, reclamantul a susținut că este îndreptățit la plata de către stat a unor daune morale, în conformitate cu dispozițiile art.998 - 999 Cod civil.
Prejudiciul suferit de reclamant a constat, potrivit susținerilor acestuia, în faptul că la data arestării avea numai 22 de ani, vârstă la care ar fi trebuit să-și continue școlarizarea, pe toată perioada arestării nu a beneficiat de niciunul din drepturile pe care le aveau ceilalți deținuți (dreptul la vizită, la pachete, la liberare condiționată pentru bună purtare, etc.), după eliberare a fost ostracizat de societate, iar starea sănătății sale s-a deteriorat în mod evident.
Prin sentința civilă nr.23/26.01.2009, Tribunalul Brașova admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brașova reținut că potrivit art.8 din Titlul II Cod procedură civilă, cererile îndreptate împotriva statului se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul, iar potrivit actelor depuse la dosar reclamantul are domiciliul în
La Tribunalul București cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a III-a Civilă sub nr-, iar prin sentința civilă nr.635/30.04.2009 s-a admis excepția prescripției dreptului material al reclamantului la acțiune și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că acțiunea formulată de reclamant este o acțiune în pretenții, întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art.998, 999 Cod civil, prescriptibilă, conform dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958, în termen de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul acestuia de a solicita pretențiile sale.
Din înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut că dreptul material al reclamantului de a solicita să i se acopere prejudiciul moral ce i-a fost provocat prin condamnarea sa la pedeapsa închisorii, s-a născut în anul 1990, respectiv după Revoluția din 1989 sau, cel mult, la data la care acestuia i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, prin emiterea Deciziei nr.35/13.02.2000.
În raport de aceste date, s-a constatat că acțiunea dedusă judecății a fost formulată de reclamant la data de 18.09.2000, după împlinirea termenului legal de prescripție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a invocat dispozițiile art.5 din Legea nr.221/02.06.2009, potrivit cărora "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic poate solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare".
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile Legii nr.221/02.06.2009 și de critica formulată de apelant, Curtea va reține că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea adresată primei instanțe, apelantul - reclamant a solicitat obligarea Statului Român la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit urmare a condamnării sale politice dispusă prin sentința penală nr.466/04.03.1970, pronunțată de Judecătoria Brașov, definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr.379/05.05.1970.
Fiind vorba de o acțiune în pretenții, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este prescriptibilă, conform dispozițiilor de drept comun cuprinse în articolul 3 din Decretul nr.167/1958 și a dispus respingerea cererii ca prescrisă.
După pronunțarea sentinței instanței de fond a fost adoptată însă de Parlamentul RomânieiLegea nr.221/02.06.2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora,pronunțate în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Potrivit articolului 5 din aceastălege orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Fiind vorba de o lege specială, aceasta se aplică cu prioritate față de legea generală, respectiv față de dispozițiile Decretului nr. 167/1958, iar pe de altă parte, fiind vorba de dispoziții de procedură, dispozițiile articolului 5 din lege sunt de imediată aplicare.
În consecință, reținând că apelantul - reclamant invocă prin acțiune condamnarea sa politică pentru o faptă ce intră sub incidența acestei legi speciale, iar potrivit articolului 5 din lege acțiunea sa nu este prescrisă, Curtea va dispune în baza articolului 297 Cod Procedură Civilă admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant, domiciliat în B,-,.2,.38, sector 4, împotriva sentinței civile nr.635/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Desființează sentința și trimite cauza pentru rejudecarea la aceeași instanță.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I -
Red.
./
4 ex./05.02.2010
TB-3 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
