Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.551/
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr.308/A din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR RÂMNICU, cu sediile în Râmnicu V, județul V.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 5 lei, precum și a chitanței nr.- din 9.02.2009, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 1.748 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 9 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 2.137,64 mp. ce face parte din suprafața de 7.250,53 mp. situată în punctul "" cu vecinătățile indicate, precum și să le plătească daune reprezentând lipsa de folosință a terenului începând cu data de 4.10.2005 și până la pronunțarea hotărârii și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietari în indiviziune asupra terenului revendicat, rămas de la autorii și, pe numele cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr.2924/4.10.2005, titlu în care este înscrisă suprafața totală de 8.500,53 mp. și care cuprinde și terenul de 7.250,53 mp. din punctul "", precum și suprafața de 1.250 mp. în punctul " sărată".
Suprafața pe care o revendică de la pârât este deținută de acesta fără titlu valabil.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că stăpânește, în temeiul propriului său titlu de proprietate nr.804/4443/5.04.1996, suprafața de 1.500 mp. și în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.163/27.09.1991 - suprafața de 638 mp.
A arătat că titlu său a fost verificat de instanțele de judecată în procese judiciare anterioare și a susținut că autorul reclamanților nu a deținut teren pe amplasamentul pe care a fost pus în posesie în procedura reconstituirii dreptului de proprietate reglementată de Legile fondului funciar.
Prin cerere reconvențională pârâtul a solicitat în contradictoriu și cu pârâtele comisiile de fond funciar locală și județeană, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.2924/4.10.2005 emis reclamantului și a proceselor verbale de punere în posesie emise pe numele autorului reclamanților, pentru suprafața de teren ce se suprapune cu cea pentru care pârâtul deține titlu.
În motivarea cererii reconvenționale a arătat că punerea în posesie a reclamanților este nelegală, deoarece ignoră atât actele de proprietate emise anterior pârâtului în mod legal, cât și hotărârile judecătorești și contractul de vânzare-cumpărare nr.163/29.09.1991 încheiat cu comisia de lichidare a cooperativei agricole de producție; un alt motiv de nulitate invocat este acela că autorul reclamanților a deținut terenul pe alte amplasamente, respectiv în punctele " sărată" și "".
Prin cerere precizatoare pârâtul a arătat că stăpânește suprafața de 1.500 mp. în baza titlului de proprietate nr.804/1996 precum și suprafața de 638 mp. pentru care i s-a constituit dreptul conform actului de vânzare-cumpărare din 1991.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată, susținând că titlul de proprietate invocat de pârât este nelegal emis, iar titlul de proprietate emis pe numele autorului lor, respectă dispozițiile legale și pe cele cuprinse în sentința civilă nr.1926/2005 a Judecătoriei Rm.V, hotărâre care a stabilit concret vechiul amplasament al autorului lor.
Prin sentința civilă nr.3489/6 iunie 2008, Judecătoria Rm.V a admis în parte acțiunea reclamanților și l-a obligat pe pârât să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului de 1.424 mp. situat în punctul "" așa cum a fost identificat în anexa nr.1 la raportul de expertiză întocmit de expert între punctele 3-4-5-A-n-29-C-D-E-70, precum și asupra terenului de 286 mp. situat în punctul "La porcărie" situat între punctele D-C-15-17-18-28-26-2- A fost obligat pârâtul să le plătească reclamanților despăgubiri civile de 22.743 lei.
A fost admisă în parte cererea reconvențională și s-a constatat nulitatea absolută parțială a proceselor verbale de punere în posesie nr.OV 938/23.02.2005, nr.OV 1002/20.09.2005 și a titlului de proprietate nr.2924/4.10.2005 emise pe numele pentru suprafața de 590 mp. delimitată pe aceeași schiță între punctele a-b-8-34-30-32-m-n-a și pentru suprafața de 48 mp. delimitată între punctele 15-28-18-17.
S-a respins în rest cererea reconvențională și s-au compensat în parte cheltuielile de judecată, fiind obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2.884 lei după compensare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că autorului reclamanților, i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.2924/2005 pentru suprafața de 8.500,53 mp. din care în punctul "La porcărie" - 7.250,53 mp. și în punctul " sărată" - 1.250 mp. pentru care i s-au emis procese verbale de punere în posesie.
Instanța a arătat că autorul reclamanților a dobândit dreptul de proprietate în baza actelor primare indicate în considerentele hotărârii și totodată a arătat că prin sentința civilă nr.1926/7.04.2005 a fost obligată comisia să-l pună în posesie pe amplasamentele din punctele "" și " sărată" ce fuseseră stabilite prin expertiză tehnică.
La rândul său, pârâtul a cumpărat la licitație publică, în temeiul art.29 din Legea nr.18/1991, de la Comisia de lichidare a V, cu contractul nr.163/27.09.1991, construcția "maternitate porci" plus anexe și terenul aferent de 638 mp.; ulterior pârâtului i s-a constituit prin titlul nr.804/4443/5.04.1996 drept de proprietate asupra unei suprafețe de 5.000 mp. din care în punctul "La ", în litigiu, 1.500 mp.
Pe baza raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, prima instanță de fond a apreciat că pentru suprafața de 638 mp. pârâtul deține actul de vânzare-cumpărare ce a fost verificat prin hotărâre judecătorească care a statuat că licitația a respectat dispozițiile legale, astfel că a apreciat ca valabil titlul pârâtului pentru acest teren.
În ceea ce privește însă suprafața de 1.424 mp. pentru care există suprapunere între terenurile părților, a apreciat că pârâtului nu i se putea constitui în mod legal terenul decât după încheierea integrală a procedurii reconstituirii drepturilor de proprietate și în măsura în care rămâneau terenuri neatribuite la dispoziția comisiei locale; în speță însă, nu s-au respectat aceste dispoziții legale, astfel că s-a apreciat că titlul pârâtului prin constituire a fost emis cu nesocotirea prevederilor legilor fondului funciar.
Tot pe baza probei cu expertiză s-a apreciat că pârâtul deține fără a opune vreun titlu, și suprafața de 286 mp.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții și pârâtul au declarat apel în termen legal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții au criticat hotărârea susținând că în mod greșit s-a admis acțiunea în revendicare doar pentru suprafața de 1.424 mp. și cea de 286 mp. că greșit s-a reținut că există suprapunere juridică între titlurile părților, fără să existe o suprapunere între actele primare ale reclamanților și actele de proprietate ale pârâtului.
Pârâtul a criticat hotărârea pentru greșita admitere a acțiunii în revendicare și pentru a se dispune constatarea nulității absolute parțiale a actelor de proprietate ale reclamanților pentru întreaga suprafață de 2.138 mp. susținând că autorul reclamanților nu a avut un teren care să formeze un trup comun în punctul în litigiu, ci terenuri extinse în mai multe puncte, iar actele de proprietate primare ale reclamanților indică vecinătăți distincte, ci nu un singur trup de teren.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.308/A din 19 decembrie 2008 a admis apelul pârâtului și a respins ca nefondat pe cel al reclamanților, a modificat în parte sentința și a respins acțiunea în revendicare în totalitate, a constatat nulitatea parțială absolută a titlului reclamanților pentru suprafața de 2.138 mp. precum și nulitatea proceselor verbale de punere în posesie, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost obligați apelanții-reclamanți la plata sumei de 1.721 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că la data emiterii titlului de proprietate al reclamanților, 4 octombrie 2005, terenul de 2.138 mp. nu mai era liber din punct de vedere juridic, astfel că nu putea fi restituit prin emiterea unor noi acte de proprietate, de vreme ce fusese atribuit în mod legal pârâtului.
S-a mai reținut că terenul menționat în actele primare ale reclamanților nu a format un trup comun de cca.7.000 mp. ci au fost mai multe suprafețe de teren distincte cu vecinătăți diferite, una lângă alta, separate prin poteci, astfel că, comisia de fond funciar în mod nelegal i-a pus în posesie pe reclamanți pe suprafața ce formează un singur trup de teren.
S-a apreciat că întrucât pârâtul avea contract de vânzare-cumpărare și titlu de proprietate în constituirea dreptului, emise cu mult anterior datei la care s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate, precum și având în vedere că terenul de 2.138 mp. nu mai era liber la data reconstituirii dreptului către reclamanți, iar pe de altă parte, autorul acestora nu a avut teren care să formeze un singur trup în punctul în litigiu, tribunalul a pronunțat soluția arătată mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au formulat recurs în termen legal, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că a fost încălcată legea prin decizia pronunțată, deoarece recurenților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura legii fondului funciar, iar pârâtului i s-a constituit același drept în baza art.29 din Legea nr.18/1991 pentru același teren, astfel că potrivit art.20 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991, funcționa principiul potrivit căruia constituirea dreptului are caracter subsidiar față de procedura reconstituirii, tocmai datorită caracterului reparatoriu al legii, prioritate având foștii proprietari în recunoașterea dreptului lor spre deosebire de beneficiarii constituirii dreptului de proprietate.
Argumentul că defunctul, autorul reclamanților, nu a avut teren care să formeze un trup comun, este străin de natura pricinii, întrucât în cadrul acțiunii în revendicare interesa calitatea de proprietar dovedită cu titlu preferabil și faptul ocupării de către pârât în baza unui titlu ce nu este opozabil reclamanților.
Recursul este fondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare și care impun admiterea acestuia și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Instanța de apel a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile cuprinse în legile fondului funciar, care consacră principiile după care se stabilește reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite, conform legilor elaborate în materia restituirii proprietății.
Astfel, potrivit art.8 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, stabilirea dreptului de proprietate se face prin reconstituirea și respectiv prin constituirea acestui drept, textul indicând și pe beneficiarii acestor operațiuni juridice: membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta și moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă, precum și alte persoane anume stabilite.
Așadar, legiuitorul a indicat atât pe beneficiarii reconstituirii, dar și pe persoanele anume stabilite de lege care beneficiază de constituirea dreptului.
De asemenea, s-a stabilit că reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă în zona colinară, pe vechile amplasamente, prin dispozițiile art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Din cele două texte legale enunțate, rezultă principiul potrivit căruia între operațiunea reconstituirii și cea a constituirii dreptului de proprietate are prioritate titularul dreptului reconstituit pentru a se asigura pe această cale scopul reparator al legii, acela de restituire a suprafețelor de teren ce au fost preluate.
Aceste prevederi legale trebuiau avute în vedere de instanța de apel în fundamentarea soluției sale.
Totodată, instanța de apel trebuia să aibă în vedere și prevederile art.15 din Regulamentul aprobat din nr.HG890/2005, potrivit căruia dacă s-au emis titluri de proprietate altor persoane pe vechile amplasamente ale foștilor proprietari care, anterior emiterii acestor titluri au primit adeverințe de proprietate și se află în posesia terenurilor, în condițiile art.27 alin.22din Legea nr.18/1991, republicată, comisia județeană va revoca titlurile de proprietate emise abuziv și va elibera titlul de proprietate persoanelor îndreptățite.
Așadar, instanța de apel era datoare să verifice în raport de principiile consacrate prin normele susmenționate dacă operațiunea de constituire a dreptului de proprietate al pârâtului este legală, respectiv dacă îi sunt aplicabile dispozițiile art.20, art.22 sau art.25 din Legea nr.18/1991, republicată, ce statuează în ce situații se face constituirea dreptului real. Tribunalul nu a analizat legalitatea constituirii dreptului de proprietate a pârâtului, în raport de norma legală în baza căreia a operat această constituire. Abia după această verificare a legalității constituirii se putea aprecia asupra priorității reconstituirii dreptului de proprietate față de constituirea aceluiași drept în favoarea celor doi beneficiari.
Totodată, pentru a se verifica aceste principii, instanța de apel avea îndatorirea și de a identifica suprafața de 2.500 mp. din actul primar de proprietate al autorului reclamanților și de a analiza dacă acest teren este inclus în suprafața de 7.250 mp. reconstituită acestora.
Se impunea acest lucru deoarece, în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză expertul a arătat, pe de o parte că suprafața de 7.250,53 mp. include suprafața de 2.500 mp. dobândită prin actul primar din 1943, iar pe de altă parte a arătat că, anterior cooperativizării, terenul în litigiu în suprafață de 2.137,64 mp. nu a aparținut nici reclamantului și nici pârâtului, expertul motivând că din actele de proprietate primare ale reclamantului nu rezultă că acestea se suprapun peste terenul în litigiu.
Așadar, expertul a făcut afirmații contradictorii, întrucât în raport a inserat și concluzia că în mod categoric suprafața de 2.138 mp. nu este inclusă în actul primar al reclamantului (filele 449 și 450).
În concluzie, nu s-a identificat această suprafață de 2.500 mp. din actul primar al reclamantului pentru a se determina în mod cert că este inclusă în suprafața de 7.250 mp. teren reconstituit reclamanților din titlul de proprietate în punctul în litigiu.
Or, câtă vreme nu a fost lămurit acest aspect, nu s-a putut verifica vechiul amplasament al proprietății reclamantului pentru a se putea analiza respectarea principiului reconstituirii dreptului de proprietate al reclamanților pe vechiul amplasament, concluzia instanței de apel în sensul că reconstituirea dreptului reclamantului nu ar respecta amplasamentele primare, nefiind fondată decât pe această probă cu expertiză tehnică, probă ce conține așa cum s-a arătat, elemente contradictorii și care este, deci, nerelevantă cauzei.
În raport de aceste considerente, se constată că instanța, practic, nu a cercetat fondul cauzei, întrucât nu a verificat legalitatea constituirii dreptului de proprietate al pârâtului, nu a verificat aplicabilitatea dispozițiilor art.27 alin.22din Legea nr.18/1991, republicată, respectiv a dispozițiilor ce statuează constituirea dreptului de proprietate, anume dacă pârâtului i s-a reconstituit dreptul în temeiul art.20, art.22 sau art.25 din Legea nr.18/1991, republicată, totodată nu a verificat legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate al reclamanților prin determinarea amplasamentul proprietății conform actelor primare, fiind astfel în imposibilitate de a compara, sub aspectul legalității operațiunea reconstituirii dreptului cu cea a constituirii în favoarea celor doi beneficiari.
Pentru aceste motive se impune admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.
Cu ocazia rejudecării se vor administra proba cu expertiză tehnică pentru determinarea amplasamentului proprietății reclamanților din actul primar din anul 1943, proba cu înscrisuri pentru a se verifica legalitatea constituirii dreptului pârâtului, după ce i se va pune în vedere să precizeze care este temeiul legal în care a operat constituirea dreptului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr.308/A din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR RÂMNICU.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./25.03.2009
GM/4 ex. Jud.fond:;
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
