Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 549/R-CM
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții, G, G, A, A, G, G, - LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței civile nr.171/F-CM din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 13 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în scris, în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.01.2008, reclamanții, G, -, G, a, -, -a, A, -a, -, G, G, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării venitului lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu august 2007 la zi și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Reclamanții au mai solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii au arătat că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie, potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile.
Conform art.23 alin.3 din lege, aceasta nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Prin nr.OUG147/2002 acest plafon a fost majorat la 5 salarii medii brute lunare pe economie.
Ulterior, art.183 din Legea nr.19/2000 a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuția de asigurări sociale suportate de asigurați nu va diminua venitul net al acestora.
Aplicarea acestor prevederi se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de asigurați potrivit prezentei legi.
Același text de lege prevede că pentru asigurații care realizează venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie, majorarea prevăzută mai sus se aplică la acest plafon.
Prin art.2 din Legea nr.250/2007 a fost modificat alin.3 al art.23 din Legea nr.19/2000, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Modificarea nu a vizat și prevederile alin.1, 2 și 4 ale art.183 din Legea nr.19/2000, care rămân în vigoare.
Ca urmare, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale fiind majorată, trebuia să se facă și aplicarea dispozițiilor alin.1, 2 și 4 ale art.183 din Legea nr.19/2000.
Altfel spus, în respectarea interdicției de a nu se diminua venitul net al asiguratului, se impunea ca inițial să se calculeze și să se majoreze drepturile salariale cu suma reprezentând diferența dintre contribuția datorată anterior și cea datorată ulterior intrării în vigoare a Legii nr.250/2007, după care, această majorare să fie reținută pentru acoperirea noului cuantum majorat al
Aplicarea dispozițiilor art.183 din Legea nr.19/2000 se impune cu atât mai mult cu cât acestea sunt cuprinse în capitolul 9, denumit "Dispoziții tranzitorii".
Față de Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanții au precizat obiectul acțiunii, în sensul că se solicită obligarea acestuia la asigurarea fondurilor financiare necesare efectuării plății.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.235 din Codul muncii, art.21 alin.1 teza a II-a din nr.OG137/2000.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
A invocat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit anexei 1 pct.3, 5 și 6 la Ordinul nr.1646/2007 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătite în plus față de plafonul maxim, se aprobă de către conducătorul Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale.
Pârâtul a mai arătat că este necesară introducerea în cauză și a Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, față de calitatea acestuia de ordonator secundar de credite.
A avut în vedere pentru aceasta prevederile art.1 alin.1 și 4 din nr.OUG 131/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica D.
O altă excepție invocată a fost aceea a inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești.
Pârâtul a susținut în acest sens că instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente.
Pe fond, apărările au constat în aceea că în speță nu se poate reține încălcarea principiului egalității în fața legii.
Ar exista discriminare dacă pentru o parte dintre procurori sau dintre personalul auxiliar de specialitate ar fi stabilită o bază de calcul, iar pentru cealaltă parte s-ar utiliza o altă bază de calcul a, ceea ce nu se întâmplă în situație de față.
Art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000, abrogat din data de 01.01.2008, nu stabilește baza de calcul, ci fixează limita dincolo de care această bază nu poate trece.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea, să ia act de obligația adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile formulate.
A motivat cererea prin aceea că potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
De asemenea, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
În lipsa creditelor bugetare aprobate potrivit legii, așa cum rezultă din prevederile art.3 din nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a efectua plățile ce vor fi eventual dispuse.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, invocând aceleași prevederi ale Ordinului nr.1646/2007 pentru aprobarea procedurii de restituire a sumelor reprezentând reținută de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim admis prin prevederile Legii nr.19/2000.
A arătat că raportul juridic dedus judecății se leagă între reclamanți și
La rândul său a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul încălcării principiului separației puterilor în stat.
Față de cererea de chemare în garanție a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că legea nu prevede o obligație de garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor față de Ministerul Public.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Prin încheierea pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ în ședința publică din data de 11.07.2008, în baza art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de APEL PITEȘTI.
După sesizarea acestei instanțe, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a completat motivarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, făcând referire la deciziile Curții Constituționale pronunțate în data de 16 iulie 2008, prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și ale art.27 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate că se dă în căderea instanței de judecată atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa formulat la data de 20.10.2008 cerere de chemare în garanție a pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea, să fie obligată să emită dispoziție de restituire a sumelor reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați și plătită peste plafonul maxim prevăzut de lege.
A arătat în susținerea cererii că, în conformitate cu prevederile pct.6 din anexa 1 la Ordinul nr.1646/2007, prin dispoziție de restituire aprobată de conducătorul se confirmă sumele plătite în plus față de obligația fiscală pe fiecare an în parte.
Deși angajatorul calculează și virează lunar la casa teritorială de pensii contribuția de asigurări sociale datorată bugetului asigurărilor sociale de stat și reținută de la asigurat, așa cum prevede art.28 alin.2 din Legea nr.19/2000, cea care confirmă sumele plătite în plus și emite dispoziție de restituire a acestora este Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale.
Prin sentința civilă nr.171/F-CM din 11 noiembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie a respins acțiunea formulată de reclamanți, cât și cererile de chemare în garanție introduse de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, ca rămase fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate întemeiată pe încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești, Curtea a considerat că este atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării personalului din autoritățile și instituțiile publice, în executarea raporturilor juridice de muncă este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a acțiunii instanța a reținut următoarele:
În interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a - Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Protecția egală a legii consacrată de Constituția României din 2003 - art.16 - se concretizează în următoarele obligații ale statului: de a se abține de la tratamentul diferențiat nejustificat în procesul de adoptare și aplicarea legii, de a interzice și sancționa prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminării.
Această din urmă obligație pozitivă a statului presupune asigurarea accesului liber la justiție pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferențiat interzis de norma internațională menționată anterior trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Prin Hotărârea Frett din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art.14 de celelalte drepturi garantate prin Convenție, conferindu-i caracter autonom.
În speța de față, dreptul protejat prin interzicerea discriminării este recunoscut de normele interne, respectiv de art.2 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora participanților la sistemul public li se asigură tratament egal în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de această lege.
În considerarea celor arătate mai sus și a prevederilor art.20 din Constituția României, instanța a apreciat că acțiunea este admisibilă.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, întemeiată pe dispozițiile anexei 1 la Ordinul nr.1646/2007 privind procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătite în plus față de plafonul maxim, s-a observat mai întâi că prin acțiune nu se solicită restituirea contribuției de asigurări sociale plătite în plus, ci acordarea unei majorări a drepturilor salariale corespunzătoare măririi
Aceasta înseamnă că reclamanții nu contestă cuantumul sumelor reținute și plătite cu titlu de, astfel încât să fie necesar a se urma procedura reglementată prin Ordinul nr.1646/2007.
Plata drepturilor salariale majorate prin dispozițiile art.183 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public și alte drepturi de asigurări sociale, pe care reclamanții își întemeiază pretențiile, este obligația angajatorului - instituție publică finanțată de la bugetul de stat, implicit a ordonatorilor de credite.
Cum procedura reglementată prin Ordinul nr.1646/2007 nu este incidentă în speță, s-a reținut că cele două excepții sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de procuror în cadrul parchetelor menționate în cererea de chemare în judecată.
Începând cu luna august 2007, contribuția individuală de asigurări sociale de stat datorată potrivit art.23 alin.(3) din Legea nr.19/2000, modificată prin Legea nr.250/2007, s-a stabilit la o bază lunară de calcul constând în venitul brut realizat lunar.
Modificarea recentă a textului art.23 alin.(3) din Legea nr.19/2000 a înlăturat plafonul stabilit inițial la de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie, apoi la de 5 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Înlăturarea acestei limite maxime este de natură să determine o majorare a contribuției individuale de asigurări sociale prin raportarea sa la o bază de calcul mărită, pentru acei asigurați al căror venitul brut realizat lunar depășește vechiul plafon de 5 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Nu sunt incidente în speță dispozițiile art.183 din Legea nr.19/2000 modificată și completată, potrivit cărora veniturile salariale se majorează corespunzător creșterii raportat la o bază de calcul mărită.
Majorarea veniturilor salariale prevăzută de textul de lege pentru a nu fi diminuat venitul net al asiguraților a fost reglementată numai pentru situația în care baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale nu putea depăși plafonul de 3 ori salariul mediu brut pe economie.
Aceasta rezultă din interpretarea literală a normei enunțate în art.183 alin.3 din lege, situat în cap.IX - Dispoziții tranzitorii - în forma inițială a Legii nr.19/2000.
Art.183 alin.(1) prevedea că la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați nu va diminua venitul net al acestora.
La alin.(3) al acestui articol se statua că majorarea drepturilor salariale pentru asigurații care realizează venituri salariale mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie se aplică la acest plafon.
Astfel, față de termenii clari utilizați la redactarea textului în ceea ce privește perioada reglementată și situațiile avute în vedere, mai mult, după topografia textului de lege - se poate concluziona că majorarea veniturilor salariale a operat numai o dată, la apariția legii noi privind sistemul public de pensii, pentru diminuarea efectelor noii modalități de calcul a
În același sens au fost elaborate Normele metodologice de aplicare a prevederilor art.183 din Legea nr.19/2000, aprobate prin nr.HG403/2001, potrivit cărora majorarea salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.19/2000.
Art.183 a fost menținut în aceeași formă în lege și după modificarea bazei de calcul a al cărei plafon a fost majorat la de 5 ori salariul mediu brut pe economie, apoi a fost înlăturat tocmai pentru că s-a avut în vedere corelarea pe o perioadă determinată a dispozițiilor Legii nr.19/2000, cu cele ale vechii reglementări a pensiilor.
Altfel spus, dispozițiile art.183 din Legea nr.19/2000 au avut aplicare limitată în timp și în ceea ce privește obiectul reglementării.
Pentru aceste considerente s-a reținut că pretenția reclamanților de majorare a veniturilor salariale corespunzător creșterii din august 2007 este neîntemeiată.
Nu a putut fi reținută nici discriminarea, întrucât nu a rezultat din susținerile părților aplicarea prevederilor art.183 din Legea nr.19/2000, după eliminarea plafonului bazei de calcul a, în favoarea vreunei părți a asiguraților sistemului public de pensii.
Față de soluția dată capătului principal de cerere, s-a dispus respingerea cererilor accesorii, precum și a cererilor de chemare în garanție ca rămase fără obiect.
Împotriva sentinței civile nr.171/F-CM/11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, G, -, G, a, -, -a, A, -a, -, G, G, și -a (ultimele trei moștenitoare ale lui ), care au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost pronunțată cu încălcarea greșită a legii, în speță operând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
S-a arătat că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile Legii nr.19/2000 de către prima instanță, având în vedere că reclamanților le-a fost diminuat venitul net lunar prin majorarea, mai ales că aceștia au câștigat un drept în materia veniturilor nete lunare și că aceste drepturi rezultate din Legea nr.250/2007 sunt active și după luna august 2007.
De asemenea se consideră de recurenți că începând cu luna august 2007 și pentru viitor, potrivit art.183 din Legea nr.19/2000 ființează obligația pentru angajator să asigure majorarea veniturilor lunare a acestora, astfel încât să nu fie diminuate lunar prin majorarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.250/2007.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii ca întemeiate și obligarea pârâților la despăgubirile bănești solicitate prin acțiune.
Intimata Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivată în fapt și în drept și a arătat considerentele pe care se sprijină sentința pronunțată, astfel că în speță nu operează dispozițiile art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală.
Trebuie precizat că după modificarea Legii nr.19/2000 prin Legea nr.250/2007, alin.3 al art.23 a fost modificat în sensul că "Baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar."
Ulterior, prin adoptarea nr.OUG91/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției sociale, printre care și alin.3 al art.23 din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost abrogat, iar procentul de 9,5% pentru calcularea contribuției de asigurări sociale este aplicat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate la venitul lunar brut individual și nu la suma reprezentând de cinci ori salariul mediu brut.
Rezultă că art.23 alin.3 din actul normativ sus citat nu stabilește baza de calcul, ci fixează limita dincolo de care această bază de calcul nu poate trece.
Astfel, baza de calcul este aceeași, fiind constituită din salariile individuale brute pentru persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici, veniturile brute de natura drepturilor salariale pentru persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, precum și salariul brut lunar în lei pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România.
În concluzie, nu se justifică pretenția reclamanților de majorare a veniturilor salariale corespunzător creșterii începând cu luna august 2007 și pentru viitor.
Nu este vorba nici de vreo discriminare față de reclamanți, deoarece nu există un tratament inegal pentru persoanele aflate în aceeași situație față de petenți, tratament reglementat de puterea legislativă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, -, G, a, -, -a, A, -a, -, G, G, și -a (ultimele trei moștenitoare ale lui ), împotriva sentinței civile nr.171/F-CM din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, G, A, A, G, G, și (ultimele trei moștenitoare ale lui ) cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în P,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.171/F-CM din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie, intimați fiind pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în P,-, județ A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în P,-, județul A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B, nr.6, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/14.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
