Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(414/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.551
Ședința publică de la 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Gabriela Buruiană
JUDECĂTOR 2: Stere Leariciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, precum și de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.1562 A din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-,în contradictoriu cu pârâtele, și chematul în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.14655/20.03.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, recurentul - reclamant, reprezentat de același avocat, intimatul - chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de consilier juridic, în baza delegației, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul - pârât Municipiul B prin Primarul General și intimatele - pârâte a și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților - reclamanți învederează faptul că, prin decizia recurată s-a respins apelul formulat de către recurenții - reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe prin care s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capetele de cerere ce vizau restituirea prețului actualizat și a excedentului de valoare dobândit de apartamentul în litigiu.
Apărătorul recurenților - reclamanți, mai arată că în mod greșit instanța de apel a respins criticile aduse împotriva modului de soluționare a excepției dreptului material la acțiune, în sensul admiterii acesteia. Totodată, învederează că, din materialul probator administrat în cauză, în speță sentința civilă nr.6222/29.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 2 Baf ost admisă acțiunea în revendicare formulată de și obligat Consiliul General al Municipiului B să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,--116, sect. 2, iar prin sentința civilă nr.11059/13.08.1998, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr./21.04.1997 încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SA și reclamanții.
Apărătorul recurenților - reclamanți învederează faptul că, în mod greșit prima instanță a respins primele capete de cerere ca urmare a prescripției dreptului material la acțiune.
Apărătorul recurenților - reclamanți solicită admiterea recursului, în sensul admiterii apelului promovat și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu privire la recursul declarat de recurentul - pârât Municipiul B prin primarul General, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Consilierul juridic al intimatului -chemat în garanție, învederează faptul că momentul la care s-a pierdut proprietatea a fost în anul 1998.Totodată, mai arată că, evacuarea s-a făcut după pierderea dreptului de proprietate, respectiv în anul 2006.
Consilierul juridic al intimatului - chemat în garanție solicită respingerea recursului formulat de către recurenții -reclamanți, ca nefondat, iar cu privire la recursul formulat de către recurentul - pârât Municipiul B prin Primarul General, solicită respingerea, ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Municipiul B prin Primarul General, și au formulat în termen legal recursuri împotriva deciziei civile nr.1562A/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin care s-au respins, ca nefondate, apelurile pe care le-au formulat, împotriva sentinței civile nr.4880/27.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B; s-a respins, ca neîntemeiată cererea intimaților-pârâți a și privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentința sus-menționată s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții și; a fost obligat pârâtul Municipiul B la plata către reclamanți a sumei de 7.207 RON, reprezentând lucrări necesare și utile executate în apartamentul situat în B,-, corp B, sector 2; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune; s-a respins ca prescrise capetele de cerere formulate de reclamanți, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect restituirea prețului actualizat achitat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3453/21.04.1997 și a excedentului de valoare dobândit de apartamentul situat la adresa de mai sus; s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul B prin Primarul General, în contradictoriu cu chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor; s-a respins cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General, a și, având ca obiect restituirea prețului achitat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3453/21.04.1997 și a excedentului de valoare dobândit de apartamentul în litigiu, ca fiind introdusă împotriva unor persoane care nu au calitate procesuală pasivă; au fost obligați reclamanții la plata către pârâții a sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat; a fost obligat pârâtul Municipiul B la plata către reclamanți a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
În motivarea recursului formulat de Municipiul B, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se arată, în esență, că în mod greșit instanța a respins ca nefondat apelul, întrucât consideră că nu are calitate procesuală pasivă, în raport de dispozițiile art.48 din Legea nr.10/2001, modificată, și de Hotărârea nr.250/2007, arătând că obligația de plată a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu cade în sarcina statului sau a unității deținătoare.
Întrucât unitatea deținătoare a restituit imobilul foștilor proprietari, recurentul-pârât arată că obligația de despăgubire revine statului, respectiv Ministerul Finanțelor Publice.
Mai arată că nu s-a făcut dovada acordului expres al locatorului pentru obligația de restituire a despăgubirilor de către unitatea deținătoare, potrivit dispozițiilor art.48.3 din Hot. nr.250/2007, precum și a faptului că aceste lucrări erau de strictă necesitate și că au fost efectuate pentru a spori confortul personal.
În motivarea recursului formulat de recurenții-reclamanți, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, aceștia arată, în esență, că, "prin sentința nr.11059/13.08.1998, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, a fost constatată nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr./1997, încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar și subsemnații" și "prin sentința nr.3046/2006 s-a dispus evacuarea subsemnaților din imobil".
Așa fiind, au pierdut doar dispoziția, ca element al dreptului de proprietate, posesia efectivă asupra bunului exercitând-o până în momentul evacuării din imobil, astfel că dreptul de proprietate a devenit un drept exclusiv al fostului proprietar, prin faptul întrunirii în anul 2007 și a celorlalte elemente ale dreptului de proprietate și anume posesia și folosința.
Astfel că, din momentul pierderii efective a posesiei și folosinței, ca urmare a evacuării acestora din imobil, a început să curgă termenul de prescripție.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, urmează a constata că recursurile de față sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, obligația de despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, revine statului sau unității deținătoare, potrivit art.48 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001.
Dreptul de opțiune al reclamanților, prevăzut de art.48 pct.3 din nr.HG250/2001, dă posibilitatea acestora să solicite obligarea Municipiului B, în calitate de unitate deținătoare a imobilului, anterior vânzării, la plata contravalorii respectivelor lucrări necesare și utile efectuate la imobilul din litigiu.
În ceea ce privește lucrările efectuate la imobilul în litigiu, din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, s-a stabilit că aceste lucrări, executate de către reclamanți, se înscriu în categoria celor enumerate în art.48 pct.1 din nr.HG205/2007.
Sub aspectul prescripției dreptului la acțiune, pentru foștii chiriași care au cumpărat apartamentele deținute în baza contractelor de închiriere, să poată beneficia de restituirea prețului actualizat este necesar ca hotărârile prin care s-au desființat contractele de vânzare-cumpărare să fi rămas definitive și irevocabile, așa cum prevăd dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată. În speța de față, contractul de vânzare-cumpărare al recurenților-reclamanți a fost desființat prin sentința civilă nr.11059/1998 a Judecătoriei Sectorului 2 B, rămasă definitivă prin neapelare.
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripția extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, astfel că dreptul de a cere restituirea prețului actualizat, achitat în baza contractului de vânzare-cumpărare și a excedentului de valoare dobândit de apartamentul în litigiu, s-a împlinit înainte de sesizarea instanței, respectiv la 19.07.2007, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
În speță, instanțele au constatat că termenul de prescripție de 3 ani era împlinit la data formulării cererii de chemare în judecată, chiar dacă ar fi considerat că acest termen ar fi început să curgă nu la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.1159/1998 a Judecătoriei Sectorului 2 B, ci la data intrării în vigoare a nr.OUG184/2002 publicată în Monitorul Oficial partea I nr.929/18.12.2002, prin care, modificându-se art.51 din Legea nr.10/2001, s-a prevăzut obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a suporta sumele de bani restituite foștilor cumpărători ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și de recurenții-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.1562A/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte, și chematul în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./ 27.05.2009
- Secția a IV-a Civ. -; -
Jud. Sectorului 5. - Secția Civ. -
Președinte:Corina Gabriela BuruianăJudecători:Corina Gabriela Buruiană, Stere Leariciu, Claudiu
