Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 553/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2839/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.553
Ședința publică de la 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Gabriela Buruiană
JUDECĂTOR 2: Stere Leariciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.1153 A din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obiectul cauzei - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru intimata - reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind recurentul - pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei civile, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
a formulat, în termen legal, recurs motivat, împotriva deciziei civile nr.1153A/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul pe care l-a formulat, împotriva sentinței civile nr.2458/24.04.2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și prin care a fost obligat la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Prin sentința civilă mai sus menționată, s-a admis capătul 1 de cerere prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de partaj voluntar autentificat sub nr.788/2004 de, încheiat între reclamantă și pârât și s-a disjuns capătul 2 de cerere privind partajul bunurilor comune.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, a arătat, în esență, că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța a schimbat înțelesul și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel, au analizat "cauza" exclusiv și numai cu referire la dispozițiile art.30, art.36 Codul familiei - fără să analizeze și să observe că "din forma și din conținutul actului de partaj, rezultă că reclamanta și pârâtul, potrivit art.942, art.948 Cod civil, art.953 cod civil și-au exprimat consimțământul și acordul de voință la încheierea actului voluntar, au cunoscut dispozițiile art.30 din Codul familiei, încheind și semnând actul în cunoștință de cauză, iar potrivit art.969 și 973 Cod civil, convențiile au putere de lege între părțile contractante, dispozițiile. Art.977-979 Cod civil precizând imperativ că "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante".
Astfel, atât reclamanta cât și pârâtul au încheiat actul de partaj voluntar în cunoștință de cauză, prin consimțământul și acordul de voință liber exprimat, încheierea actului având la bază "avantaje reciproce pentru părțile contractante", părțile semnatare ale actului precizând că "prezentul act reprezintă voința noastră neviciată și că au înțeles conținutul actului, cu care sunt de acord".
Recurentul mai arată că, în cauză, este vorba de o nulitate relativă - care a fost confirmată expres și tacit de reclamantă, prin executarea actului (încasarea sumei de bani, sulta) și lăsând să se împlinească termenul de prescripție în cunoștință de cauză.
Considerând actele de partaj voluntar încheiate cu respectarea clauzelor contractuale și dispozițiilor art.948 și urm. Cod civil, recurentul arată că nu este posibil ca instanța, încălcând principiul libertății contractuale, să anuleze un "act voluntar" - trecând peste consimțământul exprimat de către părți, aceasta fiind posibilă numai în anumite situații expres prevăzute de lege.
Mai arată recurentul-pârât că frauda de lege, invocată de către reclamantă - ca motiv de anulare a actului - nu poate fi reținută, întrucât nici aceasta și nici pârâtul nu au fost prejudiciați prin încheierea actului, primind fiecare "bunul - suma de bani" la care s-au obligat reciproc, iar forma și fondul actului de partaj voluntar denotă înțelegerea voluntară făcută de către părți, fără impedimente legale.
Fiind parte semnatară a actului și având în vedere dispozițiile art.9 și art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, recurentul-pârât invocă excepția dreptului material la acțiune, întrucât acțiunea în anularea unui act juridic poate fi formulată în termen de 3 ani, precum și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, întrucât aceasta nu mai justifică un interes personal, actual în promovarea acțiunii, de vreme ce aceasta, ca efect al actului de partaj voluntar, și-a exprimat consimțământul și acordul, primind sulta corespunzătoare care i s-a cuvenit din imobil, actul fiind încheiat de aceasta în cunoștință de cauză.
La termenul de judecată din data de 26 martie 2009, apărătorul intimatei-reclamante a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei civile, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, urmează a constata că recursul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Alineatul 2 al art.30 din Codul familiei consacră dispoziția sancționatoare, potrivit căreia orice convenție contrară comunității de bunuri este nulă.
În speța de față, cei doi soți au încheiat o convenție prin care au suprimat comunitatea de bunuri, considerând bun propriu imobilul teren și construcție, situat în B,-, sectorul 4, bun care nu face parte din categoria bunurilor proprii astfel cum este reglementată de art.38 Codul familiei, fraudând dispozițiile art.30 Codul familiei și art.36 Codul familiei, convenția încheiată, denumită de ei "act de partaj voluntar", fiind astfel lovită de nulitate absolută.
Acțiunea introductivă de instanță nu este prescrisă, în cauză fiind vorba de fraudă la lege și atrăgând nulitatea absolută, este imprescriptibilă.
În ceea ce privește critica ce vizează lipsa de interes a reclamantei-intimate în promovarea acțiunii, se reține că aceasta a făcut dovada unui interes legitim personal și actual pentru punerea în mișcare a procedurii judiciare și pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față, ca neîntemeiat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.1153A/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Obligă recurentul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - -- -
GREFIER,
Red.
Dact. /2 ex./19.05.2009
- Secția a IV-a Civ. - -;
Jud. Sectorului 4. -
Președinte:Corina Gabriela BuruianăJudecători:Corina Gabriela Buruiană, Stere Leariciu, Claudiu
