Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 565/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 565
Ședința publică din data de 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta domiciliată în,-, județ P, împotriva deciziei nr. 730 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, ambii domiciliați în B, Calea nr.405, -.B,.3,.17, sector 1, domiciliată în P, nr.5, -,.G,.3,.101, județ P, domiciliat în,-, -.1, județ P și domiciliat în comuna, sat Pipera, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 9 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când Curtea, la solicitarea recurentei-reclamante pentru a depune la dosar notă de ședință privind cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia judecării pricinii, a amânat pronunțarea pentru data de 16 iunie 2009, când a dat următoarea decizie;
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civila înregistrata cu nr. 51/204/05.01.2006 la udecătoria Câmpina, reclamanta chemat in judecata pe pârâții, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la plata lipsei de folosința bunurilor proprietatea sa, menționate în procesul verbal din 10.07.2003, începând cu data de 10.07.2003 si pana la recuperarea bunurilor, restituirea actelor de identitate inclusiv cele privind situația sociala si profesionala, evaluate provizoriu la 5.000.000 ROL.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat ca in baza procesului sus menționat au fost inventariate și lăsate în custodie bunurile și valorile descrise în acest proces verbal, motiv pentru care pârâții au obligația să-i plătească lipsa de folosința a acestora bunuri si valoarea lor constând in: mobila, obiecte electrocasnice, de electronica, electrotehnica, îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie, tablouri, cărți, numismatica, etic.
La data de 01.03.2006 reclamanta și- completat si precizat acțiunea in sensul ca solicita obligarea pârâților și la plata uzurii bunurilor proprietate personala descrise in procesul verbal din 10.07.2003 și a unor daune morale de 500.000.000 lei in solidar.
La data de 28.04.2006 reclamanta precizat in mod expres bunurile mobile pe care le solicita constând in acte de identitate, obiecte de numismatica, mobilier, electronice, electrice, electrocasnice, încălțăminte, etc.
La data de 25.02.2008, reclamanta a menționat expres bunurile de numismatica, tablouri si alte obiecte pe care le solicită de la pârâți, inclusiv cca. 12.000.000 lei si 200 dolari.
La data de 24.03.2008 reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la valoarea obiectelor pierite descrise in procesul verbal din 10.07.2003 si a celorlalte neinventariate proprietatea sa.
La data de 21.04.2008 reclamanta și- completat acțiunea solicitând obligarea pârâților la valoarea obiectelor omise de către expert constând in dinari bulgărești, forinți, lire italiene si monezi din aur.
După administrarea probelor cu acte, martori, expertize, metale prețioase si merceologica, prin sentința civila nr. 1989/16.06.2008 Judecătoriei Câmpina a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea precizata formulata de reclamanta împotriva pârâților, fiind obligata reclamanta la 400 lei cheltuieli de judecata către pârâții, si respinsa ca neîntemeiata cererea de scutire de plata a taxei judiciare de timbru formulata de reclamanta.
Pentru se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit rapoartelor de expertiza merceologica și metale prețioase, valoarea lipsei de folosință a bunurilor solicitate de reclamanta si valorii acestora este de 19.007 lei după deducerea cotei de uzura calculata, in timp ce bunurile mobile constând în bijuterii, numismatica, obiecte rare, tablouri, au o valoare de 199.231,56 lei, si respectiv 321.808,37 lei, caz in care reclamanta era obligata sa taxeze corespunzător obiectul inițial cu valoare majorata acțiunea, obligație pe care nu si-a îndeplinit-o, motiv pentru care in baza art. 20 alin. 3 din 146 /1997 - modificata, acțiunea fost anulata ca insuficient timbrata.
A fost respinsa ca neîntemeiata cererea de scutire de plata a taxei judiciare de timbru în condițiile in care reclamanta nu a făcut dovada imposibilității de achita taxa judiciara de timbru.
In baza art. 274 cod pr. civila, fost obligata reclamanta să plătească pârâților 400 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva încheierii de ședința din 15.10.2007 declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea încheierii și refacerea expertizei, motivându-se că eronat a fost respinsă cererea de refacere expertizei, deși fost formulata de ambele parți, considerându-se lămurita instanța asupra împrejurărilor de fapt stabilite ca obiective pentru expertiza, respingând cererea privind înfățișarea expertului pentru lămuriri și ca eronat se dispune de către instanța ca are posibilitatea sa utilizeze celelalte mijloace de proba, inclusiv expertiza merceologica care are un caracter nelegal, netemeinic.
In continuare, reclamanta a arătat că deși s-a dispus refacerea expertizei merceologice în urma admiterii obiecțiunilor, expertul nu a calculat lipsa de folosința a bunurilor, aplicând un grad de uzura același la toate bunurile fără să se țină seama de natura bunurilor, indicând un material documentar în afara cauzei, aplicabil mijloacelor fixe, fără să precizeze metoda de calcul si ca se impune refacerea expertizei prin aplicarea diferenței de valoare a bunurilor in raport de data dobândirii si data efectuării expertizei, expertul neavând la dispoziție date privind data dobândirii ținând seama de o declarație din partea pârâților fără să existe la dosar.
De asemenea, reclamanta precizat că este imposibil să se stabilească lipsa de folosința a bunurilor pe baza declarațiilor martorilor, cercetării locale, interogatoriilor, nefiind pusă în discuție cercetarea la fața locului, neținându-se seama de refuzul pârâților de o primi în imobil, inclusiv pe expert și că expertiza efectuata impune un haos atât timp cat in cazul plații taxei de timbru se considera ca exista acordul sau cu privire la o expertiza incorecta.
La data de 29.07.2008, reclamanta declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1989/16.06.2008 și a tuturor încheierilor premergătoare, motivându-se că pentru stabilirea taxei de timbru, valorii bunurilor se impunea efectuarea unor expertize și că eronat a fost anulata acțiunea ca insuficient timbrata atât timp cat nu i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru ce trebuia plătită, nepunându-se în discuție întinderea obligației, nefixându-i-se termen pentru plata acesteia, mai ales ca au fost întocmite doua variante de evaluare de expertul merceolog și că judecătoria nu era competenta material să soluționeze cauza în condițiile în care expertiza a calculat sume ce depășesc 500.000 lei, instanța nepronunțându-se nici cu privire la cererea referitoare la valoarea bunurilor depuse la 24.03.2008, fiindu-i încălcate drepturile la accesul liber la justiție si la proprietate.
În continuare, reclamanta a precizat ca instanța deși încuviințat probe cu acte, martori, interogatorii, expertize, nu le- administrat datorită culpei pârâților, viciilor procedurale, nefiind expertizate o serie de bunuri și că mențiunile inserate in încheierea din 09.06.2008 nu corespund situației reale in raport de discuțiile purtate, notele grefierului, existând contradicții, mai ales că nici celelalte încheieri de ședința nu reflecta realitatea, ceea ce s-a discutat, ceea ce s- dispus si s-a consemnat.
Primindu-se dosarul la ribunalul Prahova, cauza fost înregistrata cu nr. 51/204/12.08.2008.
Prin decizia civilă nr. 730/22 dec. 2008 tribunalul, a respins apelul declarat de apelanta - reclamantă, împotriva încheierii din 15.10.2007, pronunțată de Judecatoria Campina în contradictoriu cu intimații- pârâți, ca nefondat.
A admis apelul declarat de apelanta -reclamanta împotriva sentinței civile nr.1989/ 16.06.2008 și a încheierilor premergătoare pronunțate de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații- pârâți, și în consecință:
A desființat în tot sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la udecătoria Câmpina potrivit considerentelor deciziei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, pretențiile deduse judecății formulate de reclamanta a vizat c/ valoarea lipsei de folosința și a unor bunuri mobile indicate în mod expres de reclamanta în cadrul cererilor depuse la dosar fără însă ca reclamanta să precizeze exact ce sumă de bani solicită cu titlu de lipsă de folosință a bunurilor și contravaloarea acestora, evaluând provizoriu bunurile la 5.000.000 ROL și achitând o taxă de timbru de 91 lei și un timbru judiciar de 9 lei.
Dispozițiile art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997 modificată, stipulează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul in care acestea nu au fost plătite în cuantumul legal la data înregistrării cererii ori pe parcursul procesului, instanța va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata, astfel încât neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, inclusiv din încheierea din 09.06.2008, data închiderii dezbaterilor și rămânerii în pronunțare, a reieșit ca obiectul acțiunii precizate si completate pe parcursul soluționării cauzei de către reclamanta, vizează obligarea pârâților la plata /valorii unor bunuri mobile și a lipsei de folosința acestora evaluate provizoriu de către reclamanta la suma de 5.000.000 ROL, insa pe parcursul soluționării cauzei reclamanta nu a precizat exact cuantumul sumei de bani solicitata cu titlu de lipsa de folosința și c/valoare bunuri in raport de care sa i se calculeze cuantumul taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar datorate si să i se pună în vedere sa timbreze corespunzător sumelor de bani solicitate.
Ca atare, atât timp cât reclamanta nu a indicat expres ce sume de bani solicitată de la pârâți cu titlu de c/valoare lipsa de folosința și bunuri, iar instanța de fond fost în imposibilitate de calcula taxele de timbru datorate și de a- pune in vedere să timbreze corespunzător în raport de valoarea solicitata, înseamnă că se impunea desființarea sentinței si a încheierilor premergătoare și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Câmpina pentru ca reclamanta sa precizeze exact cuantumul sumelor de bani solicitate și ca instanța în raport de sumele indicate sa stabilească cuantumul sumei datorate cu titlu de taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, să-i pună în vedere reclamantei să timbreze, ocazie cu care va pune in discuție competența materiala in raport de valoarea pretențiilor solicitate indicate de reclamanta, in cazul in care acestea ar depăși, suma de 500.000 lei.
Faptul că s-au efectuat în cauza expertize metale prețioase și merceologice care ar fi calculat o eventuala valoare a bunurilor in litigiu, a lipsei de folosința, nu înseamnă în mod automat că valoarea pretențiilor solicitate de către reclamanta sunt cele calculate de experți ci dimpotrivă cele indicate expres de către reclamanta în baza principiului disponibilității acesteia, sume în raport de care instanța calculează taxa judiciara de timbru, timbru judiciar și stabilește competenta materiala.
Motivele invocate de către reclamanta conform cărora eronat a fost anulata acțiunea ca insuficient timbrata atât timp cat nu i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru ce trebuia plătita, întinderea obligației și nu s-a fixat termen pentru plata acesteia, sunt întemeiate deoarece intr-adevăr în condițiile în care reclamanta nu și-a precizat exact cuantumul sumelor solicitate, nu se putea stabili întinderea obligației de plata și nu se putea dispune anularea acțiunii ca insuficient timbrata.
Toate celelalte critici îndreptate împotriva sentinței și încheierilor premergătoare, nu au putut fi analizate în prezenta cauza în condițiile în care vizează însuși fondul cauzei, urmând să fie dezbătute cu ocazia rejudecării.
In ceea ce privește apelul îndreptat împotriva încheierii din 15.10.2007, acesta s-a constatat a fi nefondat, pentru considerentele:
Susținerile reclamantei în sensul ca eronat a fost respinsa cererea de refacere expertizei, deși fost formulata de ambele părți, considerându-se lămurita instanța asupra împrejurărilor de fapt stabilite ca obiective pentru expertiza, respingându-se cererea privind înfățișarea expertului pentru lămuriri și ca eronat se dispune de către instanța că are posibilitatea sa utilizeze celelalte mijloace de proba, inclusiv expertiza merceologica care are un caracter nelegal, netemeinic, sunt nefondate deoarece corect fost respinsa cererea de refacere expertizei atât timp cat expertul a răspuns la obiectivele stabilite, inclusiv la obiecțiuni, nefiind obligatorie prezentarea expertului pentru lămuriri.
Apărările reclamantei potrivit cărora, deși s-a dispus refacerea expertizei merceologice în urma admiterii obiecțiunilor, expertul nu a calculat lipsa de folosința a bunurilor, aplicând un grad de uzura același la toate bunurile fără sa se țină seama de natura bunurilor, indicând un material documentar în afara cauzei, aplicabil mijloacelor fixe, fără să precizeze metoda de calcul și că se impune refacerea expertizei prin aplicarea diferenței de valoare a bunurilor în raport de data dobândirii și data efectuării expertizei, expertul neavând la dispoziție date privind data dobândirii, nu au relevanță în cauza, întrucât expertul calculat lipsa de folosința ținându-se seama de datele existente la dosar si de actele normative in vigoare si nicidecum de dorințele unora dintre părți, nefiind necesara refacerea expertizei.
Criticile reclamantei în sensul că este imposibil să se stabilească lipsa de folosința a bunurilor pe baza declarațiilor martorilor, cercetării locale, interogatoriilor, nefiind pusa in discuție cercetarea la fata locului, neținându-se seama de refuzul pârâților de o primi in imobil, inclusiv pe expert și ca expertiza efectuata impune un haos atât timp cât în cazul plații taxei de timbru se considera ca exista acordul sau cu privire la o expertiza incorecta, vizează însuși fondul cauzei si nicidecum încheierea din 15.10.2007, urmând sa fie analizate si dezbătute cu ocazia rejudecării.
În raport de aceste considerente, tribunalul a constatat că, în ceea ce privește încheierea din 15.10.2007, nu exista niciun motiv de nelegalitate sau netemenicie, in baza art. 296 cod pr. civila, a respins apelul declarat împotriva acestei încheieri ca nefondat.
De asemenea, tribunalul ținând seama de considerentele sus menționate, în baza art. 297 alin. cod pr. civila, a admis apelul declarat împotriva sentinței atacate, si a încheierilor premergătoare, a desființat în tot sentința atacata și a trimis cauza spre rejudecare la udecătoria Câmpina, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5,6,7,8,9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prezentul dosar a căpătat parcă un parfum de epocă. Acțiunea de chemare în judecată a fost depusă la 5 ianuarie 2006. Instanța de fond a soluționat cauza în 2 ani de zile, iar calea de atac a apelului s-a soluționat în 8 luni de zile.
În opinia sa motivul tergiversării soluționării cauzei este că obiectul pricinii are o valoare de peste 3 miliarde lei vechi și pentru care se depun eforturi de ascunderea adevărului. Face referire la art. 6 din CEDO.
A mai recurenta că se simte persecutată de instanțele de judecată anterioare întrucât au încălcat art. 14 din Convenție. La data de 1 martie 2006 acțiunea a fost precizată și completată în sensul că s-au solicitat daune morale.
Recurenta-reclamantă a arătat că în mod cert a fost prejudiciată de către intimații-pârâți, astfel: un prejudiciu patrimonial, reprezentând c/val. bunurilor proprii, inventariate în procesul verbal din 10 iulie 2003; un prejudiciu material succesiv, reprezentând c/val lipsei de folosință a bunurilor proprietate personală, inventariate la 10 iulie 2003; un prejudiciu moral, cauzat de lipsa de confort, ca urmare a imposibilității folosirii bunurilor în litigiu, inventariate la 10 iulie 2003; tot un prejudiciu moral,cauzat de afecțiunile medicale produse de lipsa bunurilor.
Instanțele de judecată nu pot nega existența pagubei materiale, respectiv nerestituirea bunurilor inventariate la data mai sus menționată și declarate la 3 febr. 2007, data prezentării expertului că ele nu ar mai exista; actele de identitate personale, sociale și profesionale,astfel că a fost în imposibilitatea desfășurării unei activități în sprijinul îmbunătățirii pensiei, singurul său venit.
A susținut recurenta că bunurile în valoare de peste 3 miliarde lei, conform expertizei tehnice de specialitate efectuate, care printr-o vânzare parțială sau totală puteau să îi asigure un trai mai confortabil. În bunurile în litigiu se regăsesc și bunuri de strictă necesitate care ar fi putut să îi asigure un trai decent.
Recurenta-reclamantă a precizat că pentru acoperirea prejudiciul cauzat de către intimați, suma de 500.000.000 lei, solicitată la 1 martie 2006, cu drept de reactualizare, reprezintă o reparație morală echitabilă.
A mai arătat recurenta că în procesul verbal încheiat la 10 iulie 2003 se inventariază bunurile proprietate personală, este semnat de intimații-pârâți, deci practic se confirmă existența acestora; procesul verbal din 24 nov. 2003 confirmă reintegrarea recurentei dar și refuzul intimaților de a restitui bunurile. Refuzul intimaților-pârâți de a restitui bunurile în litigiu fac obiectul mai multor procese penale care se află încă pe rol.
În speța penală, plângerea este înregistrată sub nr. 474/P/2005, pe care organele de cercetare a conexat-o cu alte trei plângeri total diferite, în sensul că privea alte persoane, fapte, date, cu scopul de a ascunde adevărul.
Instanța de judecată a dispus în două rânduri, prin decizia 190/2007 și apoi prin sentința 102/2008, să se facă cercetarea distinct pe fiecare plângere, dar parchetul nu a respectat dispozițiile acestea.
În ceea ce privește pricina de față, susține recurenta că la data de 5 ianuarie 2006 s-a înregistrat sub nr-, acțiune prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a bunurilor inventariate la 10 iulie 2003( în lipsa recurentei); obligarea pârâților la restituirea actelor de identitate, socială, profesională.
La data de 1 martie 2006 s-a precizat și completat acțiunea, astfel că s-a solicitat obligarea pârâților la daune morale în cuantum de 500 milioane lei, cu drept de reactualizare. La data de 28 aprilie 2006 recurenta a depus o listă cu nominalizarea bunurilor, iar la data de 25 febr. 2008 s-a depus tabelul cu bunurile de valoare pentru expertiza tehnică de specialitate solicitându-se obligarea intimaților-pârâți la plata c/val bunurilor pierdute, conform declarației scrise din 3 febr. 2007.
A precizat recurenta-reclamantă că în opinia sa instanțele anterioare nu s-au pronunțat față de actele de identitate personală, sociale și profesionale; asupra c/val. bunurilor proprietate personală pierdute; lipsa de folosință a celor 62 de bunuri nominalizate.
Expertiza efectuată de expert nr. 18/9 febr. 2007 s-a efectuat fără a se cerere declarația recurentei în detaliu pentru fiecare bun revendicat. Expertul a afirmat că recurenta a fost prezentă la efectuarea expertizei, dar în realitate, susține recurenta că a sta în stradă cca. 3 minute atât timp cât pârâții "" i-a înmânat declarația scrise( 3 febr. 2007) și a refuzat primirea acesteia în incinta imobilului și prezentarea bunurilor. Expertul a evaluat bunurile-tablourile la suma de 300 lei ca apoi să decline competența unui expert specialist care le-a evaluat la 250 Euro. Tot acel expert a evaluat un boiler la suma de 200 lei, dar suma reală era de 4.751.482 lei.
Expertiza efectuată de expert nr. 72/21 iunie 2007-refacere este practic un răspuns foarte neclar. S-au invocat 2 metode pentru estimarea lipsei de folosință, respectiv: cu 14450 lei și diferențelor cu 1530,04 lei. Ori, diferența este de 12929,96 lei, iar instanța nu s-a pronunțat ce, care anume se reține.
A mai arătat recurenta că în ceea ce privește sentința nr. 1989/2008 și decizia nr. 730/2008, sunt contradicții flagrante din dispozitiv, ceea ce conduce la dubii:
" respinge apelul împotriva încheierii de ședință din 15 oct. 2007"
" admite apelul împotriva sentinței de fond și încheierilor premergătoare"
" desființează în tot sentința"
Ori, susține recurenta, dacă sentința de fond este desființată în tot, dacă apelul este admis, cum se poate respinge apelul împotriva încheierii sus menționate, care practic face parte din încheierile premergătoare?
A mai arătat recurenta-reclamantă că sunt contradicții între considerentele și textul de lege respectiv:
"reclamanta să precizeze exact cuantumul sumelor de bani solicitate pentru ca instanța în raport de sumele indicate să stabilească taxa de timbru și competența materială, dacă s-a depășit suma de 500.000 lei"; Ori, în aceste condiții ce rost mai au expertizele tehnice de specialitate în cauze. Dacă sunt mai multe expertize se însumează valoarea din varianta reținută de instanță și apoi pentru suma totală datorată și reținută se calculează cuantumul taxei judiciare de timbru și se acordă termen pentru achitarea acesteia. Astfel există și dreptul celui obligat la plata taxei judiciare de dreptul să solicite reexaminarea cuantumului, eșalonarea sau scutire.
Prin sentința nr. 1989/2008 s-a anulat acțiunea ca insuficient timbrată, deși în realitate nu s-a pus în discuție timbrajul La termenul de judecată din data de 9 iunie 2008, judecătorul ( magistrat ) se pare că a " primit ordin cum să soluționeze" pricina. Pentru prezentul dosar( -) fiind în pauză a intrat totuși în ședință foarte iritată, tot timpul a răsfoit și privit în dosar, a respins haotic orice cerere a părților, direct, scurt și fără a motiva cererea de respingere apoi tot pe scurt a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise, nicidecum pentru a se achita taxa judiciară de timbru-neprecizată.
Ca atare, în opinia recurentei, pe fond acțiunea nu a fost soluționată pe capetele de cerere: plata pentru lipsa de folosință a toate bunurile proprietatea sa; obligarea la restituirea actelor de identitate, socială și profesională; obligarea la plata c/val. bunurilor declarate pierite; obligarea în solidar la daune morale în sumă de 500.000.000 lei.
A solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a ambelor hotărâri, reținerea cauzei pentru judecare sub următoarele aspecte: să se dispună obligarea intimaților pârâți la restituirea actelor de identitate personală, socială și profesională; să se dispună refacerea expertizei"" atât pentru lipsa de folosință cât și pentru c/val. bunurilor pierite; să se stabilească suma datorată la valorile însumate, să se calculeze taxa judiciară de timbru fixându-se termen pentru achitarea acesteia; să se admită capătul de cerere privind obligarea părții adverse la plata daunelor morale în sumă de 500 milioane lei în solidar; să se dispună emiterea unei adrese către IPJ P pentru a înainta instanței cu suportul optic al înregistrării audio-video din 31 mai 2006 în executarea silită, probă determinantă. Totodată a mai solicitat exercitarea rolului activ al instanței de recurs în desfășurarea procesului, respectiv dacă se impune reținerea cauzei sau trimiterea spre rejudecare.
A solicitat cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, cheltuieli pe care le va indica ulterior, astfel că solicitat și amânarea pronunțării pentru a avea timpul material necesar în a verifica ce cheltuieli a efectuat și să le depună la dosar cu notă de ședință.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, în baza art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
După cum se poate observa, lecturând cererea de recurs, aceasta cuprinde practic istoricul evenimentelor în ordinea cronologică, așa cum s-au derulat până în prezent.
Concret pe recurentă o nemulțumește modul în care s-a lămurit, ca chestiune prealabilă problema taxei de timbru și în al doilea rând conținutul și concluziile expertizei merceolog efectuată în cauză.
Cu privire la primul motiv,așa cum corect a reținut tribunalul, atâta timp cât recurenta reclamantă nu a indicat expres nici contravaloarea bunurilor mobile pretinse și nici cuantumul exact al lipsei de folosință a acestora, pe bună dreptate că instanța de fond a fost în imposibilitatea stabilirii conform legii a taxei juridice de timbru, conform Legii nr.146/1997 modificată și completată.
Așadar, cum recurenta nu a respectat prevederile art.20 alin.1-3 din această lege, instanța de fond, constatând că până la termenul stabilit nu s-a îndeplinit obligația de plată a taxei a aplicat sancțiunea anulării ca insuficient timbrată.
Cu toate acestea, instanța de fond a greșit când a anulat acțiunea ca insuficient timbrată întrucât nu a calculat taxa judiciară de timbru, nu a stabilit un cuantum exact și nici un termen până la care s-o achite.
Tribunalul Prahovaa motivat corect acest aspect, impunându-se desființarea sentinței și a încheierilor premergătoare cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Ceea ce solicită în recurs reclamanta, și anume, desființarea sentinței civile nr.1989/16.06.2008, s-a admis de către instanța de apel care a pronunțat o decizie legală și temeinică, prin care s-au dat îndrumări instanței de fond, de care urmează să țină cont cu ocazia rejudecării cauzei.
Celelalte critici referitoare la refacerea raportului de expertiză merceolog sau dispunerea efectuării unei expertize constructor, evident că nu pot fi primite de instanța de recurs, întrucât nu se regăsesc în nicio situație expres prevăzută de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă.
Soluția adoptată de Tribunalul Prahova este corectă, întrucât instanța de fond judecând din nou va ține seama de toate motivele invocate de recurenta reclamantă înaintea instanței care a pronunțat sentința desființată prin decizia tribunalului, ca instanță de apel.
Concluzionând, Curtea în aplicarea prevederilor art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia atacată fiind legală și temeinică, întrucât cauza urmează să fie trimisă la aceeași instanță de fond pentru judecare, așa cum de altfel solicită și recurenta, însă nu instanța de recurs este competentă să rejudece o cază după desființarea hotărârii ci aceeași instanță care a pronunțat sentința atacată.
Sediul materiei privind,Recursul" se regăsește în Titlul V Capitolul I din Codul d e procedură civilă care structurează pe secțiuni întreaga procedură de soluționare a acestei căi de atac iar în conformitate cu prevederile art.3055Cod pr.civilă în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, prin urmare solicitările recurentei ca instanța de recurs să admită refacerea expertizei merceolog, dispunerea efectuării expertizei constructor, stabilirea valorii totale la care pârâții intimați să fie obligați la plată, calcularea taxei judiciare de timbru, toate acestea exced prevederilor legale cuprinse în Codul d e procedură civilă așa cum arătam în precedent.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, către intimații-pârâți și, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în,-, județ P, împotriva deciziei nr. 730 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, ambii domiciliați în B, Calea nr.405, -.B,.3,.17, sector 1, domiciliată în P, nr.5, -,.G,.3,.101, județ P, domiciliat în,-, -.1, județ P și domiciliat în comuna, sat Pipera, județ
Obligă recurenta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Grefier șef secție
Red. EG/BA
2.ex./3.07.2009
f- Jud. Câmpina
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Constanța Pană
