Speta Legea 10/2001. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 126
Ședința publică din data de 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții, ambii domiciliați în P,-, județul P, pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P cu sediul în P,-, județul P în numele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2908/17 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 9 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 16 iunie 2009, când a dat următoarea decizie;
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Municipiul P - prin primar și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat restituirea sumei plătite în contul contractului de vânzare - cumpărare nr. 1434-N/1901.1998 încheiat cu SC SA, la plata despăgubirilor pentru sporul de valoare adus imobilului din P, str. - -, nr. 26, la plata despăgubirilor civile pana la concurenta prețului de piața al apartamentului si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca prin contractul de vânzare cumpărare nr.1434-N/19.01.1998 încheiat cu SC SA, reclamantul căsătorit cu, decedata la data de 27.10.2003, au dobândit o casa in P,-, jud.P pentru care s-a achitat la momentul semnării suma de 19.000.000 lei vechi, reprezentând valoarea totala a acesteia conform Legii nr. 112/1995.
Au precizat reclamanții că inițial au avut in proprietate un imobil compus din teren și construcție situat in P-, care a fost expropriat si demolat conform dispozițiilor Decretului nr. 171/1979, fiind mutați cu chirie în imobilul din P,-, jud.P, pe care, după 29 de ani, l-au cumpărat de la SC SA, în baza disp.Legii nr.112/1995.
Au arătat reclamanții că prin decizia nr.2566/2007 Curtea de Apel Ploieștia constatat nulitatea absolută a contractului lor de vânzare-cumpărare și a repus părțile în situația anterioară și în atare situație sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.48 și 50 alin.2 din legea nr.10/2001.
La data de 04.04.2008 - fila 59, reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au solicitat instituirea unui drept de retenție cu privire la imobilul în litigiu, până la achitarea efectivă a sumelor ce vor fi stabilite în sarcina pârâților.
Municipiul P, prin Primar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituirea prețului reactualizat, pe considerentul că restituirea prețului plătit de chiriași se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995.
Prin sentința civilă nr. 2908/17 nov. 2008, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P cu privire la capătul de cerere privind restituirea prețului.
A admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecința:
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să restituie reclamanților prețul reactualizat cu indicele de inflație achitat de aceștia in baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 1434n/19.01.1998, respectiv suma de 13.131,71 lei.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților suma de 546.897 lei, reprezentând sporul de valoare adus imobilului din P,-, jud.
A respins cererea privind restituirea prețului față de Municipiul P ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A respins cererea privind despăgubirile pana la concurenta valorii de piață, ca neîntemeiata.
A respins cererea privind dreptul de retenție.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți sumei de 400 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin sentința nr.2960/05.04.2004 a Judecătoriei Ploieștis -a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1434 - N/19.01.1998 încheiat de reclamant și de autoarea reclamantei cu SC SA, cu repunerea părților în situația anterioară, această sentință fiind menținută prin Decizia nr.123/01.02.2007 a Curții de Apel Ploiești, devenind astfel irevocabilă.
Potrivit art.50 din Legea nr.10/2001, restituirea prețului plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, cum este și cazul și reclamanților, astfel că instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P cu privire la capătul de cerere privind restituirea prețului.
Prin urmare, a respins cererea privind restituirea prețului față de Municipiul P ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva
În temeiul acestor dispoziții legale, respectiv art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 instanța a admis în parte acțiunea completată, în sensul că a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice sa restituie reclamanților prețul reactualizat cu indicele de inflație achitat de aceștia în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 1434n/19.01.1998, respectiv suma de 13.131,71 lei.
Cu privire la sporul de valoare adus imobilului, instanța a constatat că reclamanții și-au întemeiat această cerere pe dispozițiile art.48 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoarea adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, iar în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare.
În speță, în considerentele Deciziei nr.123/2007 a Curții de Apel Ploiești - pagina 4, s-a reținut că imobilul din P,-, jud.P a fost preluat în proprietatea statului fără un titlu valabil, nefiind respectate dispozițiile Decretului nr.92/1950, în sensul lipsei identității între persoana adevăratului proprietar menționată ca proprietar în listele anexă la Decret.
Prin expertiza construcții întocmită în cauză de expert au fost evaluate îmbunătățirile efectuate de reclamanți la valoarea de 546.897 lei, care față de starea și vechimea imobilului, au fost calificate de expert ca reprezentând cheltuieli necesare și utile.
În consecință, instanța a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice sa plătească reclamanților suma de 546.897 lei, reprezentând sporul de valoare adus imobilului din P,-, jud.
Prin acordarea prețului reactualizat și a sporului de valoare adus imobilului, instanța a apreciat că s-a realizat o justă și integrală despăgubire a reclamanților, acoperindu-se în acest mod prejudiciul suferit ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare, fiind neîntemeiat capătul de cerere privind plata despăgubirilor până la concurența prețului de piață al locuinței întrucât o astfel de solicitare nu are o acoperire legală în conținutul legii speciale în materie, respectiv Legea nr.10/2001.
Astfel, un atare drept la restituirea prețului de piață al imobilelor este recunoscut abia prin introducerea art.50 ind.1 prin Legea nr.1/2009, text intrat în vigoare după introducerea prezentei acțiuni și după pronunțarea prezentei sentințe.
Dispunând obligarea statului la restituirea prețului reactualizat și la plata sporului de valoare, instanța va respinge cererea privind instituirea unui drept de retenție până la îndeplinirea acestor obligații de plată, drept care nu se justifică deoarece nu persoanele îndreptățite sunt obligate față de reclamanți pentru a fi împiedicate la o eventuală punere în posesia imobilului, ci Statul Român, prin, au fost stabilite sumele mai sus-menționate.
În raport de pretențiile admise, în baza art.274 pr.civ.a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice sa plătească reclamanților suma de 400 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariul expertului constructor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice P în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanții-reclamanți și în ceea ce privește apelul lor, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate cu consecința admiterii capătului de cerere referitor la plata despăgubirilor până la concurența prețului de piață a imobilului-teren. Au susținut că au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1434n/19 ian. 1998 și o suprafață de teren de 110,64 mp, iar prin anularea acestui titlu de proprietate au fost privați de dreptul de proprietate asupra terenului. Au apreciat că, în acord cu practica CEDO ( Raicu vs. România) și cu modificările aduce Legii 10/2001 ( art. 1 pct. 18) ca o reparație justă și integrală cum a numit-o instanța de fond, trebuia să implice și acordarea cu titlu de despăgubiri pentru apelanții-reclamanți a valorii de piață a terenului pe care l-au avut în proprietate, în cuantumul rezultat din expertiza topografică.
consilier juridic reprezentantul intimatului-pârât Municipiul P prin Primar cu privire la apelul declarat de reclamanții și, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. A susținut că solicitarea apelanților-reclamanți la despăgubiri asupra terenului în litigiu până la valoarea de piață a terenului, în cuantumul rezultat din expertiza topografică, acest capăt de cerere putea fi valorificat pe alt capăt de cerere și anume restituirea prețului pentru teren.
A solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul DGFP P în numele Ministerului Finanțelor Publice B, ca nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul DGFP P în numele Ministerului Finanțelor Publice B, acesta a susținut în motivarea apelului că în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat restituirea prețului reactualizat achitată de către reclamanți în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1434/n/19 ian. 1998, acesta a fost analizat corect de instanța de fond, soluția dată fiind legală și întemeiată pe un calcul pertinent al actualizării prețului.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere (prin care s-a solicitat despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului situat în P,-, județul P, constând în cheltuielile necesare și utile), acesta a fost analizat cel puțin superficial de instanța de fond. Aceasta nu a ținut cont de prevederile legale aplicabile în speță și de întreaga practică judiciară în domeniu, nu a făcut decât să preia suma enormă avansată de expertul prin raportul de expertiză tehnică de specialitate și să o ofere cadou reclamanților, fără o justificare temeinică și în detrimentul Ministerului Finanțelor Publice.
A mai susținut apelantul-pârât în motivarea apelului că prevederile Legii 10/2001, care este o lege reparatorie, atât pentru foștii proprietari. Cât și pentru foștii chiriași, nu tind decât să repare anumite abuzuri săvârșite în trecut, însă reparațiile trebuie să fie echitabile, nu să conducă la îmbogățirea nejustificată a unora sau altora.
A mai arătat apelantul-pârât DGFP P că nu ar trebui uitat faptul că reclamanții-apelanți au locuit o perioadă îndelungată în calitate de chiriași în imobilul în litigiu și în această situație era normal să aducă unele îmbunătățiri casei pe care o ocupau, iar la momentul cumpărării, Legea 112/1995 acorda anumite facilități chiriașilor, ei achiziționând imobilul la un preț mult mai mic decât prețul pieții.
Pe de altă parte, instanța de fond a omis faptul că art. 48 alin.3 astfel cum este prezentat de HG nr. 250/3 aprilie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitare a Legii nr. 10/2001 prevede că dacă îmbunătățirile au fost făcute cu acordul locatorului, debitorul obligației de restituire a despăgubirilor este unitatea deținătoare. Având în vedere faptul că pe perioada cât apelanții-reclamanți erau chiriași, locator era autoritatea publică locală, iar acordul pentru executarea lucrărilor nu putea fi dat decât de acesta. În aceste condiții trebuia analizat ce lucrări s-au efectuat în acea perioadă și pentru acesta trebuia obligată Primăria Municipiului
S-a solicitat admiterea apelului declarat de pârâtul DGFP P în numele Ministerului Finanțelor Publice B, schimbarea în parte a sentinței atacate, refacerea expertizei tehnice de specialitate pentru a se putea da o soluție care să fie în acord cu prevederile legale.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei conform art.296 Cod pr.civilă va admite apelul reclamanților și și va respinge ca nefondat apelul P în numele Ministerului Finanțelor Publice B, pentru următoarele considerente:
Referitor la apelul reclamanților, Curtea apreciază că motivele invocate de cei doi apelanți sunt întemeiate întrucât, pe de o parte deși inițial s-au solicitat despăgubiri pentru imobilele din P,- casă și teren, prin sentința atacată s-au acordat despăgubiri numai pentru construcție nu și pentru teren.
Critica este justificată cu atât mai mult cu cât s-au administrat în acest sens, terenul fiind evaluat și identificat prin expertiza topografică, la 281.958 lei.
Cu toate acestea în hotărâre nu se face nicio referire la expertiza topo, iar părțile nu au formulat obiecțiuni, dar nici nu s-a motivat din ce considerente nu s-a aplicat același regim juridic și terenului aferent construcției.
Este evident că prin contractul de vânzare cumpărare nr.1434n/19.01.1998 apelanții au dobândit și o suprafață de teren de 124,65 mp. (nu 110,64 cât se menționează în contract), așa cum rezultă din expertiza topo, care a și evaluat terenul.
Prin urmare, Curtea apreciază că instanța de fond a greșit când nu a aplicat același raționament juridic privind dreptului de proprietate asupra terenului, pentru că anularea titlului de proprietate a avut efect asupra întregului imobil, teren + construcție.
În speță, o reparație justă și integrală a prejudiciului adus apelanților reclamanți prin anularea actului de proprietate nu se realizează decât și prin acordarea cu titlu de despăgubiri reprezentând inclusiv valoarea terenului, așa cum rezultă din expertiza topometrică.
De altfel practica judiciară națională în materie este constantă în acest sens, practică în acord cu jurisprudența CEDO.(Raicu vs.România) dar și cu modificările Legii nr.10/2001 aduse prin Legea nr.1/2009 art.1 pct.18.
Pentru cele ce preced, Curtea apreciază justificate criticile aduse de apelanții reclamanți, motiv pentru care conform art. 282, 278 alin.2 raportate la art.216 Cod pr.civilă va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va obliga apelantul pârât la restituirea către apelanți și a contravalorii terenului în suprafață de 124,65 mp. cât a rezultat din măsurătorile efectuate de expert, și anume suma de 281.958 lei, menținând restul dispozițiilor instanței.
Referitor la apelul formulat de P în numele Ministerului Finanțelor publice, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.212 alin.2 Cod pr.civilă expertiza contrară poate fi cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării, prevederi care coroborate cu art.103 alin.1 Cod pr.civilă, care arată că neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, astfel că apelantul nu poate solicita acum, prin formularea căii de atac, o nouă expertiză, la prima neformulând obiecțiuni.
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la obligația primăriei Municipiului P de a despăgubi apelanții reclamanți, deoarece titlul de proprietate fiind considerat nul absolut fără ca din partea reclamanților să existe vreo culpă în acest sens, statul este cel, care prin reprezentanții legali să-i despăgubească cu sumele datorate, stabilite prin expertizele de specialitate efectuate în cauză.
Concluzionând, Curtea va respinge conform art.296 Cod pr.civilă apelul formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentanți legali, ca nefondat.
Se va lua act că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții, ambii domiciliați în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr. 2908/17 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul P, și în consecință;
Schimbă în parte sentința civilă nr. 2908/17 noiembrie 2008 Tribunalului Prahova, în sensul că obligă apelantul pârât Ministerul Finanțelor Publice la restituirea către reclamanții apelanți și a sumei de 281.958 lei contravaloarea terenului identificat prin expertiza, în suprafață de 124,65 mp.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat, apelul declarat de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P cu sediul în P,-, județul P în numele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, împotriva aceleiași sentinței civile nr. 2908/17 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu aceleași părți.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.EG
Tehnored.CM
7 ex./22.06.2009
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.-
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
