Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 566/
Ședința publică din 9 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.2/A/10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr.5356/23.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, T, Banca Naținală a României prin - Sucursala T și, pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea acțiunii, iar în subsidiar, solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu și ca reprezentante ale Statului Român, Banca Națională a României și pe numitul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea sumei de 85.000 mărci confiscată de fosta a Județului T cu inventarul nr.714 din 5.04.1989, precizând că echivalentul în lei a sumei solicitate a fi restituită la data introducerii acțiunii, respectiv 9.01.2007, este 147.038,74 RON.
In motivarea acțiunii civile, reclamantul a precizat că în data de 5.04.1989, în urma unei percheziții efectuate de către fosta, i-a fost confiscată suma de 85.000 DM, sumă ce-i aparținea de fapt și de drept lui, însă pentru a nu i se întocmi dosar penal, la înțelegere cu organele de miliție, în procesul-verbal de ridicare s-a consemnat numele unei alte persoane, respectiv.
In drept, au fost invocate disp.art.480 civil.
Prin sentința civilă nr.5356/23.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - Sucursala T și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și s-a respins acțiunea civilă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probatoriul testimonial administrat în cauză nu a făcut dovada susținerilor reclamantului, în sensul că suma de 85.000 DM a fost ridicată de la el personal, deci îi aparține, și nu pârâtului, așa cum s-a consemnat în inventar. In consecință, instanța a constatat că nu există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului de proprietate asupra sumei de 84.000 DM, sens în care a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Impotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel în termen legal la 17.07.2007, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul respingerii acțiunii civile pe excepția lipsei calității procesuale active.
In motivarea apelului, reclamantul a precizat că din tot probatoriul administrat în cauză, înscrisuri și probe testimoniale, rezultă fără tăgadă că suma de bani ce face obiectul cererii de restituire, 85.000 DM, a fost confiscată abuziv de la el și nu de la pârâtul, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă a fost chemat în judecată și citat în proces.
Prin decizia civilă nr.2/A/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.5356/23.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, reținându-se în considerentele hotărârii, în esență că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost corect reținută față de dispozițiile art.1171 și urm. civil.
S-a reținut că înscrisul care a constatat că suma în valută a fost ridicată de la pârâtul reprezintă un act autentic, întocmit de un funcționar public, neanulat, astfel că proba testimonială apare ca inadmisibilă în contra constatărilor personale ale funcționarului public.
Impotriva acestor hotărâri, reclamantul a declarat recurs în termen legal la 26.02.2008, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a deciziei civile recurate, admiterea apelului și, pe fond, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată în scris.
In motivarea recursului, reclamantul susține că în mod nelegal cele două instanțe de judecată au soluționat pricina pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în condițiile în care întreg probatoriul administrat în cauză a dovedit împrejurarea ridicării sumei de 85.000 DM de la reclamantul și nu de la pârâtul.
S-a susținut și nelegalitatea reținerii de către cele două instanțe a veridicității înscrisurilor contestate, pe care chiar legiuitorul prin Legea nr.591/2004, le declară ca fiind abuzive și nelegale, fiind de notorietate că în perioada respectivă, o dată cu întocmirea actelor de confiscare să se consemneze în cuprinsul lor persoane fictive, străine ori plecate din țară, pentru a nu răspunde penal proprietarul sumei de bani în valută confiscată.
Nu în ultimul rând, s-a precizat și faptul că, în cauză a fost chemat în judecată și citat și pârâtul, cu mențiunea la interogator, însă acesta nu s-a prezentat în instanță.
In drept, au fost invocate disp.art.304 pct.7, 8 și 9, art.304/1 și art.312 pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamant în raport cu actele depuse și având în vedere soluționarea pricinii pe excepția lipsei calității procesuale active, fără antamarea fondului cauzei, Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâților și Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, la restituirea sumei de 85.000 DM, despre care susține că i-a fost confiscată în mod abuziv în data de 5.04.1989 de către fosta Județeană T, însă în procesul-verbal de confiscare s-a consemnat numele unei alte persoane, respectiv, pentru a nu i se întocmi dosar penal în raport cu legislația existentă la data respectivă.
In raport de susținerile reclamantului, Curtea apreciază că, deși în cauză s-au administrat probe testimoniale pentru dovedirea împrejurărilor concrete în care s-a procedat la confiscarea sumei de bani sus-menționată, în mod nelegal instanțele de judecată, invocând disp.art.1173 alin.2 și art.1191 civil, au apreciat proba testimonială inadmisibilă și au respins acțiunea civilă, reținând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Sub acest aspect, trebuie subliniat că împrejurările concrete în care a avut loc confiscarea sumei de bani solicitată prin prezenta acțiune, reprezintă stări de fapt ce pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, inclusiv probe testimoniale. In speță, martorii audiați au dovedit faptul că cel de la care s-a ridicat suma de 85.000 DM este reclamantul, însă pentru a se evita angajarea răspunderii penale a acestuia, s-a convenit cu organele de poliție ca procesul - verbal de confiscare să se întocmească pe numele unei alte persoane, respectiv.
Această persoană a și fost chemată în judecată și citată pe tot parcursul procesului, însă nu s-a prezentat în instanță.
Prin urmare, Curtea apreciază că probele administrate în cauză dovedesc că în realitate, suma de bani de 85.00 DM a fost ridicată de la numitul, astfel încât acesta justifică calitate procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni civile.
Față de soluționarea pricinii, atât în primă instanță cât și în apel pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, fără verificarea aspectelor de fond ale cauzei, Curtea constată că se impune admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, la aceeași instanță, Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.2/A/10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr.5356/23.05.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Casează ambele hotărâri și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
- cu opinie separată-
GREFIER,
Red.: / 10.07.2008
Dact. /GK./ 2 ex./10.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. ,
OPINIE SEPARATĂ
Consider că, în raport cu motivele invocate și cu probatoriul administrat în cauză, recursul declarat de reclamantul este neîntemeiat, impunându-se a fi respins pentru considerentele pe care le voi prezenta în continuare.
Prin acțiune, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, T, Banca Națională a României și și a solicitat restituirea sumei de 85.000 DM, cu motivarea că această sumă i-a fost confiscată abuziv în anul 1989 de Județului T, așa cum rezultă din inventarul nr.714/5.04.1989.
A mai susținut că în urma unei percheziții abuzive suma a fost confiscată de la el, iar nu de la pârâtul, așa cum se menționează în inventar.
Consider că în mod temeinic și legal atât prima instanță, cât și instanța de apel au respins acțiunea, respectiv apelul reclamantului, reținând excepția lipsei calității sale procesuale active.
In motivarea recursului său, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. reclamantul susține că instanțele au reținut o stare de fapt greșită, care nu concordă cu declarațiile martorilor audiați în cauză, întrucât aceștia au confirmat că suma de 85.000 DM a fost confiscată de la el.
A mai arătat că pârâtul a fost citat cu mențiunea la interogatoriu și nu s-a prezentat, situație în care instanța trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art.225 pr.civilă.
Deși invocă art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. reclamantul nu dezvoltă aceste motive de recurs, criticând decizia recurată mai degrabă sub aspectul temeiniciei, raportându-se exclusiv la probatoriul administrat în cauză.
De altfel, hotărârea instanței de apel, în fața căreia s-au invocat aproximativ aceleași motive ca și în recurs, este amplu motivată atât în fapt, cât și în drept și se raportează la obiectul juridic dedus judecății, fără a se putea reține că-i dă acestuia o altă interpretare.
Nu se poate reține nici aplicabilitatea art.304 pct.9 pr.civ.; de altfel, reclamantul nici nu a indicat ce text legal a fost încălcat sau aplicat greșit.
Din nr.714/5.04.1989 (fila 6 din dosarul de fond) rezultă că a fost ridicată suma de 85.000 DM de la pârâtul, cercetat penal în dosarul nr.2360/1989.
Reclamantul susține că suma respectivă i-a aparținut și că de la el a fost confiscată, însă nu face dovada clară a acestor afirmații.
Proba cu martori împotriva unui înscris autentic este inadmisibilă în conformitate cu art.1191 alin.1 și 2.civil, un asemenea înscris având forță probantă în raport cu orice persoană în ceea ce privește constatările și dispozițiile pe care le cuprinde, conform art.1171 și art.1173 alin.1 civil, iar reclamantul nu s-a înscris în fals împotriva acestui înscris.
Pe de altă parte, declarațiile martorilor audiați în cauză nu se coroborează nici între ele și nici cu înscrisul invocat de reclamant.
Nu coincid nici măcar declarațiile celor doi foști milițieni, unul declarând că s-a încheiat un proces-verbal de abandon pentru suma confiscată (fila 55), iar celălalt, că procesul-verbal de confiscare a fost încheiat pe numele unei persoane fictive (fila 56).
C de-al treilea martor spune că de față cu el nu s-a încheiat nici un proces-verbal (fila 51).
Fiind contradictorii și deci neconcludente, declarațiile martorilor în mod corect au fost înlăturate.
Neputând fi coroborată cu alte probe, nici prezumția instituită de art.225 pr.civ. nu este în măsură să înlăture prezumția de legalitate a înscrisului autentic ce provine de la o instituție a statului.
In consecință, reclamantul nu a dovedit cu certitudine că suma indicată în inventarul nr.714/5.04.1989 i-a aparținut și de la el a fost confiscată, el nejustificând astfel calitatea procesuală activă necesară pentru aor evendica.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 pr.civ. consider că soluția legală este aceea de respingere ca neîntemeiat a recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.2/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
JUDECĂTOR,
-
Red.:/27.06.2008
Tehnodact.:GK./2 ex./2.07.2008
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu, Rujița
