Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2138/2009)
Completul 3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.570
Ședința publică de la 10.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.495 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 03.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 10.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, sub nr-, la data de 12 decembrie 2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Statul român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul B, prin Primarul General, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata sumei plătite cu titlu de preț pentru apartamentul nr. 1, situat în B,-, sector 1, precum și la diferența de valoare, până la valoarea actuală a imobilului menționat, ce a fost dobândit de către reclamanți de la Primăria Municipiului B, prin SC - SA, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr-.
Prin sentința civilă nr. 4025 din 03 iunie 2008, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului București, reținând, în raport de valoarea imobilului, incidența art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă, la data de 27 august 2008.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2009, având în vedere și dispozițiile art. 105 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul a repus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți chemați în judecată, excepții ce au fost unite cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 495/3.04.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B, prin Primarul General; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; a admis în parte cererea formulată de reclamanții și, a obligat Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 228.952 Euro, în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plății, către reclamanți, reprezentând prețul de piață al imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr- și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.812,64 lei.
Prin aceeași sentință, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu Municipiul B, prin Primarul General pentru lipsa calității procesuale pasive; a dat în debit pe reclamanții și cu suma de 7986,64 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru neachitată, sumă ce se va achita în 22 rate lunare, începând cu luna aprilie 2009, obligația de plată urmând a fi adusă la îndeplinire până la data de 25 fiecărei luni, dispunându-se comunicarea acestei hotărâri, către Administrația Financiară sector 1 B, care va răspunde de încasarea taxei judiciare de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel, cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Aceste prevederi legale trebuie corelate cu cele cuprinse în art. 501din același act normativ, introdus, de asemenea, prin Legea nr. 1/2009, conform cărora "Proprietarii, ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare".
În condițiile în care fondul extrabugetar menționat este constituit din prețul contractual, fără nicio legătură cu valoarea reală actuală a imobilului ("prețul de piață"), rezultă că singura rațiune a acestor modificări legislative a fost aceea de a facilita accesul la despăgubiri echitabile foștilor proprietari, care au achiziționat imobilele ca făceau obiectul acestei legi, prin contracte de vânzare - cumpărare, desființate ulterior, ca urmare a recunoașterii în justiție a dreptului de proprietate al foștilor proprietari, deposedați abuziv, în perioada regimului politic comunist, calitatea procesuală aparținând Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român.
Pe de altă parte, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009, nu s-a putut considera că foștii proprietari, care au dobândit acest drept, prin contracte perfectate în temeiul Legii nr. 112/1995, s-au bucurat de o situație mai favorabilă - sub toate aspectele reglementate de această lege - în raport de ceilalți, care au achiziționat imobile preluate abuziv, având în vedere același statut locativ, de chiriași ai statului (unității administrativ - teritoriale), în temeiul altor acte normative, ce au permis înstrăinarea către aceștia a imobilelor pe care le ocupau.
În speță, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr-, încheiat cu Primăria Municipiului B, prin mandatar SC - SA, reclamanții au dobândit proprietatea apartamentului nr. 1, situat în B,-, sector 1, vânzarea locuinței fiind, astfel, încuviințată de Primăria Municipiului B, în temeiul art. 7 din Legea nr. 85/1992, către titularii contractelor de închiriere.
Prin decizia civilă nr. 184 din 21 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. 1685/2004, a fost admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1114 din 13 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, s-a schimbat în parte sentința și a fost admisă acțiunea precizată. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr- și s-a dispus obligarea reclamanților în speță să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul în litigiu.
Această soluție a rămas definitivă și a devenit irevocabilă, în urma respingerii recursului declarat de reclamanți, prin decizia civilă nr. 462 din 07 martie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
Pentru considerentele expuse, față de cele reținute privind încheierea contractului de vânzare - cumpărare, desființat în baza Legii nr. 85/1992, tribunalul a apreciat că, în cadrul prezentei acțiuni, calitatea procesuală pasivă are Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, conform reglementărilor speciale aplicabile, care se impun a fi aplicate și în acest caz.
Prin urmare, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale a Municipiului B, prin Primarul General și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut, ca fiind întemeiate, pretențiile reclamanților, având ca obiect despăgubirile pentru pierderea imobilului, ce trebuie sa cuprindă atât prețul achitat la achiziționarea sa, cât și sporul de valoare, la care ar avea dreptul, în cazul dreptului comun - obligația de garanție pentru evicțiune reglementată de Codul civil, art. 1336 și următoarele - astfel încât aplicarea, în speță, a normelor cuprinse în Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009, privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata prețului de piață acoperă pe deplin aceste pretenții.
În ceea ce privește valoarea acestor despăgubiri, tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică, întocmit, în cauză, de expert, prin care s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului, concluzii împotriva cărora nu s-au formulat obiecțiuni de către pârât.
În consecință, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei de 228.952 euro, în echivalent lei, la cursul din ziua plății, către reclamanți, reprezentând prețul de piață al imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr-.
Reținând incidența art. 27 alin. 3 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/1999, față de eșalonarea plății taxei judiciare de timbru, dispusă în prezenta cauză, în aplicarea OUG nr. 51/2008, tribunalul a dispus debitarea reclamanților pentru aceste sume și comunicarea titlului către Administrația Finanțelor Sector 1
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacată, în principal, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, în subsidiar, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Prin intermediul primului motiv de apel, s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, învederându-se că nu există identitate între acest pârât și titularul obligației din raportul juridic de dezdăunare, întrucât, potrivit principiului relativității efectelor contractului, acesta produce efecte numai între părțile contractante, respectiv reclamanții și pârâtul Municipiul B, prin Primarul General, neputând nici profita, nici dăuna unui terț.
Astfel, în situația evingerii cumpărătorilor, prin deposedarea acestora de imobilul pe care l-au deținut în baza contractului de vânzare - cumpărare nr-, trebuia să fie instituită obligația de garanție pentru evicțiune a vânzătoarei Primăria Municipiului B, în conformitate cu dispozițiile art.1337 Cod civil.
În același sens, apelantul a susținut că instanța, obligând Ministerul Finanțelor Publice la plata prețului, a încălcat dispozițiile imperative prevăzute de art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, precum și normele referitoare la repartiția bugetară, deoarece contul din care se fac plăți, pentru obligațiile Statului Român, nu este identic cu cel constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, apelantul a criticat hotărârea instanței de fond în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în considerarea aplicabilității art.1337 Cod civil, privind răspunderea pentru evicțiunea vânzătorului și a faptului că, nefiind vinovat de declanșarea litigiului, nu poate fi sancționat procedural, prin obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.
Intimații și au formulat întâmpinare, în termenul legal prevăzut de art.289 alin.2 Cod procedură civilă, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând că cererea introductivă a îndeplinit cerințele prevăzute de art.112 Cod procedură civilă, întrucât au fost indicați, în calitate de pârâți, atât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și Municipiul B, prin Primarul General, iar apelantul nu contestă dreptul lor la despăgubiri și nici cuantumul acestor despăgubiri, ci doar faptul că pârâtul Municipiul B, prin Primarul General ar fi acela care ar urma să răspundă în raportul juridic dedus judecății.
În etapa procesuală a apelului, nu au fost administrate probe.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art.295 alin.1 Cod procedură civilă, și analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante în această materie, Curtea apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În drept, in conformitate cu art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat, plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de plata taxei de timbru.
Legea nr.1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile, preluate, în mod abuziv, în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 introduce un nou alineat, alin.2^1, cu următorul cuprins: "cererile sau acțiunile în justiție, având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxele de timbru".
În același sens, art. 50 alin. 3 s-a modificat, având următorul cuprins:"restituirea prețului prevăzut la alin.2 și alin.2^1 se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor, din fondul extrabugetar, constituit în temeiul art.13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
Tot astfel, după art. 50 s-a introdus un nou articol, art. 50^1, care se citește după cum urmează: "proprietarii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare; valoarea despăgubirilor, se stabilește prin expertiză".
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, Curtea apreciază că obiectul de reglementare al acestor acte normative se raportează exclusiv la contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, și, numai pentru ipotezele în care aceste contracte au fost desființate sau cumpărătorii au fost evinși, prin efectul admiterii unei acțiuni în revendicare imobiliară, se reglementează, în mod expres, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor de a restitui prețul actualizat sau prețul raportat la valoarea de circulație a imobilului, ce a format obiectul acestor acte juridice translative de proprietate.
Or, în cauza dedusă judecății, contractul de vânzare - cumpărare nr-, ce a constituit titlul reclamanților din prezenta cauză, și care a fost desființat cu efect retroactiv, ca urmare a admiterii acțiunii în nulitate, conform deciziei civile nr. 184 din 21 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. 1685/2004, a fost încheiat în temeiul Legii nr. 85/1992, iar nu în temeiul Legii nr. 112/1995.
Astfel, Curtea nu poate fi de acord cu argumentul instanței de fond, conform căruia reglementările speciale ale Legii nr. 10/2001 republicată și ale Legii nr. 1/2009, privind plata prețului, sunt aplicabile și în cazul contractelor încheiate în considerarea Legii nr. 85/1992, acestui argument opunându-i-se principiul "specialia generalibus derogant" ("normele speciale derogă de la normele generale"),aplicabil, pentru ipoteza reglementării legitimării procesuale pasive derogatorii, numai în situația în care legiuitorul prevede în mod expres acest fapt.
În acest context, instanța de apel consideră că erau pe deplin aplicabile normele generale ale Codului civil, care reglementează efectele nulității absolute, constând în repunerea părților contractului de vânzare-cumpărare, desființat ca urmare a constatării nulității absolute a acestuia, în situația anterioară (restitutio in integrum), legitimarea procesuală pasivă revenind, în cauză, Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, în calitate de vânzător, parte a contractului sinalagmatic, încheiat în temeiul Legii nr. 85/1992, desființat cu efect retroactiv.
Raportându-ne la apărările intimaților reclamanți, expuse în conținutul întâmpinării, Curtea consideră necesar să precizeze că, dacă interpretările normelor juridice aplicabile în speță sunt atributul exclusiv al instanțelor de judecată și acestea pot fi diferite, determinând efecte juridice asupra situației reclamanților intimați și, aceștia nu pot susține, cu un argument de tip general valid, că și-au îndeplinit obligațiile procesuale, prin chemarea în judecată a ambilor pârâți, întrucât aveau vocația legală, procesuală de a exercita, în cauză, un apel provocat, pentru a preîntâmpina pierderea dreptului la restituirea despăgubirilor solicitate de la cel puțin unul dintre pârâții chemați în judecată, câtă vreme a fost declanșat, de către Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, un apel, prin care s-a pus în discuție însăși calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, în raportul juridic dedus judecății, posibilitate procesuală pe care, însă, intimații nu au înțeles să o valorifice.
Pentru considerentele expuse, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, atunci când a stabilit, în absența unei baze legale, legitimarea procesuală pasivă a Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, de a plăti prețul de piață al imobilului în litigiu, imobil dobândit în temeiul Legii nr. 85/1992, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul formulat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 495 din 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și și cu intimatul - pârât Municipiul B, prin Primarul General, va schimba, în parte, sentința primei instanțe, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și, în consecință, va respinge cererea formulată, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Având în vedere soluția pronunțată în apelul exercitat de apelantul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care, admițându-se apelul, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, pentru absența calității procesuale pasive, Curtea va înlătura obligația pârâtului de a achita reclamanților cheltuielile de judecată aferente judecății în fond a cauzei, în considerarea inexistenței unei culpe procesuale în sarcina sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și cu sediul ales la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B în B, str. -. -. nr. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 495 din 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și domiciliați în B,-,. 1, sector 1 și cu intimatul - pârât Municipiul B prin Primarul General cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă, în parte, sentința primei instanțe, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea formulată, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier, I
Red.
./ CS
7ex./7.01.2010
-3.--
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
