Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(136/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.572
Ședința publică de la 11.11.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantele pârâte și, împotriva sentinței civile nr. 1458 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
are ca obiect - acțiune în pretenții.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 28 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea la data de 04 noiembrie 2009 și 11 noiembrie 2009 când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 16.12.2005, pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 600.000 Ron reprezentând contravaloarea îmbogățirii fără justă cauză a acestora în dauna reclamanților-constructori de bună credință pe terenul situat în B,-, sector 6, în temeiul art.494 alin.3 teza finală Cod civil, să le recunoască un drept de retenție asupra construcției edificate de reclamanți pe terenul situat în B,-, sector 6, până la achitarea integrală de către pârâți a despăgubirilor născute în sarcina pârâtelor în legătură cu imobilul construcție conform art.111 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, în situația în care instanța ar considera că nu sunt operante în cauză aceste texte de lege să constate calitatea reclamanților de proprietari asupra construcției edificate pe terenul de la adresa sus menționată sau până la invocarea de către pârâte a dreptului de accesiune imobiliară și obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri în valoare de 600 Ron, reprezentând contravaloarea îmbogățirii fără justă cauză, în condițiile în care s-a dispus obligarea reclamanților de a evacua, în favoarea pârâtelor, construcția edificată de către aceștia pe terenul situat în -, sector 6.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr. 1458/26.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis, în parte, cererea reclamanților și, așa cum a fost precizată la termenul din 14.04.2006; a obligat pârâtele să plătească reclamanților suma de 431.127 lei noi reprezentând îmbogățirea fără justă cauză pentru imobilul construcție, situat în B,-, sector 6, pe terenul proprietatea pârâților-reclamanți, fiind constructori de bună-credință; a recunoscut reclamanților un drept de retenție asupra construcției edificată de aceștia pe terenul situat în B,-, sector 6, până la achitarea integrală de către pârâte a despăgubirilor în sumă de 431.127 lei noi și a obligat pârâtele la plata sumei de 11.166 lei noi cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu de expert, către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și, au dobândit printr-un contract de schimb încheiat în formă autentică dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 6, compus din teren în suprafață de 450 mp. și construcție compusă din 3 camere, sală, două bucătării, vestiar, magazie și wc. În anul 1992 și ulterior, fiind de bună credință, au edificat o nouă construcție.
După edificarea construcției, titlul de proprietate al reclamanților a fost anulat prin sentința civilă nr.7428/1998, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă prin decizia 206/1999 a Tribunalului București, constatându-se calitatea acestora de constructor de bună credință pe terenul proprietatea altuia.
Constructorul de bună credință are față de proprietarul terenului un drept de creanță și nu un drept de proprietate asupra construcției potrivit art.494 Cod civil, în situația în care s-a dispus prin hotărâre judecătorească evacuarea reclamanților din imobilul construit cu bună credință de către aceștia pe terenul proprietatea pârâtelor în condițiile în care acestea nu și-au manifestat dorința de a păstra construcția și nici nu au înțeles să achite reclamanților contravaloarea construcției din care aceștia au fost evacuați, se impune admiterea acțiuni reclamanților, deoarece în patrimoniul pârâtelor există o îmbogățire fără justă cauză prin reținerea imobilului edificat de către reclamanți.
A mai reținut tribunalul că și cererea privind încuviințarea dreptului de retenție este întemeiată întrucât acest drept de retenție este consacrat de practica judiciară în favoarea de bună credință care are un drept de creanță în despăgubire cu privire la construcția edificată pe terenul unei alte persoane, necunoscând acest aspect și având încredințare că terenul îi aparține așa cum este cazul și în acțiunea de față.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantele.
Prin motivele de apel se arată că hotărârea este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea competenței materiale a tribunalului, deoarece urmare expertizelor efectuate în cauză s-au stabilit valori ale pretinsei îmbogățiri fără justă cauză variind între 339.222 lei și 459.360 lei.
Pe fondul cauzei se critică sentința pe motiv că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.494 alin.3 Cod civil, potrivit cărora proprietarului terenului i se conferă dreptul de a alege fie de a "înapoia valoarea materialelor și prețul muncii", fie de a da "o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului".
Deși în faza fondului s-au efectuat două expertize, în ceea ce privește cuantumul valorii prețului muncii și a valorii materialelor, nici una dintre expertize nu stabilește în conținutul concluziilor o valoare totală distinctă a acestora, ci, în cele trei variante se regăsesc valori ale materialelor și manoperei la care se adaugă "utilaje" și "alte cheltuieli".
Mai arată apelantele că în mod greșit au fost obligate la plata valorii de circulație a imobilului întrucât:
- valorile stabilite de expert în fiecare din cele trei variante nu reflectă valoarea de piață a construcției, care în realitate este o construcție amputată, lipsită de utilități esențiale.
- în mod greșit s-au aplicat coeficienții pozitivi de + 5% pentru că imobilul are curte și grădină și +10% pentru casă unifamilială, pentru că proprietatea terenului aparține apelantelor și că din expertiză a rezultat că, corpul A din clădire este partea unui imobil devenit o singură unitate locativă cu corpul B al imobilului, aflat la o singură adresă - - nr.16.
- construcția nu poate fi locuită, nefiind terminată, lucrările efectuate fiind degradate considerabil.
De aceea, susțin apelantele, în cadrul coeficienților negativi trebuia aplicată o corecție generată de nefinalizarea lucrărilor.
La termenul din data de 28.10.2009, apelantele au solicitat să se respingă și capătul de cerere privind instituirea dreptului de retenție, deoarece în prezent reclamanții nu mai locuiesc în imobil, fiind evacuați.
La solicitarea apelantelor, în apel s-a efectuat o nouă expertiză de către expert Morel.
Curtea, examinând sentința prin prisma motivelor de apel formulate, constată următoarele:
Primul motiv de apel privind pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței materiale a tribunalului este neîntemeiat întrucât, potrivit dispozițiilor art.112 pct.3 Cod procedură civilă "cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui,după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință".
Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanții și au evaluat pretențiile lor la suma de 600.000 lei, sumă ce nu a fost contestată de apelantele - pârâte.
În aceste condiții, faptul că rapoartele de expertiză efectuate în cauză au stabilit o altă valoare a daunelor, respectiv mai mică decât aceea arătată de reclamanți, nu are relevanță cu privire la instanța competentă să soluționeze pricina.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă, Curtea constată că în mod corect cauza a fost soluționată de tribunal în primă instanță.
C de al doilea motiv de apel este însă întemeiat.
Astfel, potrivit art.494 alin.3 cod civil "Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către oat reia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, darva avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului".
Prin urmare, constructorul de bună credință are dreptul de a i se înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a i se plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului și nu să i se plătească valoarea de circulație a imobilului.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză la instanța de apel, rezultă că datorită nerespectării autorizației de construire, construcția edificată de reclamanții - intimați pe terenul proprietatea pârâtelor - apelante nu aduce un spor de valoare asupra fondului.
În schimb se concluzionează că, la data edificării construcției, contravaloarea materialelor și a prețului muncii - actualizate cu rata de inflație la data introducerii acțiunii - este de 30.048,89 USD.
Prin urmare, Curtea în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga pârâtele să plătească reclamanților suma de 30.048,89 USD echivalent în lei la data plății (la cursul BNR).
Având în vedere că în prezent reclamanții nu sunt în posesia imobilului, Curtea va respinge capătul de cerere privind recunoașterea unui drept de retenție.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga intimații la plata cheltuielilor de judecată din apel, conform dovezilor de la dosar (taxă timbru, onorarii expert și avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantele-pârâte și, ambele domiciliate în S,-,.3,.54, județ S, împotriva sentinței civile nr.1458/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în B,-, sector 6.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pârâtele să plătească reclamanților suma de 30048,89 USD, echivalent în lei la data plății (la cursul BNR), reprezentând contravaloarea materialelor și prețul muncii.
Respinge capătul de cerere privind recunoașterea unui drept de retenție ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații să plătească apelantelor suma de 3979,78 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - - -
Red.
Tehnodact. / CS
6 ex./05.01.2010
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
