Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 589/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 589
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, fiul lui G și al, născut la data de 6 septembrie 1955, deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva deciziei civile nr. 19 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în P- jud. P și G, domiciliat în Târgoviște Bd. -.7C.C.2.10 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsind intimații-pârâți și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea în temeiul art. 306 Cod procedură civilă pune în discuția părții nulitatea recursului pentru nemotivarea în termenul procedural.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că motivează recursul în fața instanței, la dosar există acte din care rezultă că este bolnav și inapt de muncă.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 26.07.2005 sub nr. 3921/2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Mărgineni solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea la plata de daune materiale și morale întrucât s-a îmbolnăvit în timpul muncii și nu i-a fost acordat nici un ajutor pentru a se pensiona pe caz de boală.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada cât a lucrat s-a îmbolnăvit și cu inima suportând un infarct, nu i s-a acordat nici un ajutor pentru a se pensiona, deși în libertate a fost pensionat pe caz de boală, fiind pensionat pe caz de boală psihică din armată.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 826 din 12.10.2005 Tribunalul Sibiu - Secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în baza art. 3 al. 2 din OUG nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, competența să judece plângerile și cererile formulate de deținuți revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul.
A mai reținut instanța că, în timpul executării pedepsei deținuți exercită anumite munci în baza legii și nu a unui contract de muncă, astfel încât nu există nici un argument care să atragă competența tribunalului ca instanță specializată pentru litigii de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 05.01.2006 sub nr. 99/2006.
Această din urmă instanță prin Sentința civilă nr. 23/30.01.2006 a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că judecătoria nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, nefiind incidente dispozițiile OUG nr. 56/2003 și nici potrivit art. 5 Cod pr. civ. întrucât domiciliul pârâtului, respectiv sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor se află în Municipiul B, sector 2, iar la data introducerii acțiunii reclamantul se afla în Penitenciarul Aiud, iar în prezent este în Penitenciarul Gherla.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.02.2006 sub nr-.
Prin Sentința civilă nr. 4244/18.05.2006 Judecătoria Sectorului 2 B și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Moreni și a înaintat dosarul Înaltei de Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în fața sa reclamantul a învederat că înțelege să se judece cu Penitenciarul Mărgineni, întrucât cadrele acestuia sunt vinovate de prejudiciul pe care l-a suferit.
A mai reținut instanța că, față de obiectul cererii - răspundere civilă delictuală, competența aparține atât potrivit art. 5 Cod pr. civ. cât și art. 10 pct. 8 Cod pr. civ. Judecătoriei Moreni în a cărei rază teritorială are sediul penitenciarul, sediu care constituie și locul unde s-a săvârșit pretinsul fapt ilicit.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și Proprietate Intelectuală prin Decizia nr. 7639/29.09.2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, reținând că obiectul cauzei așa cum a fost precizat în scris de către reclamant, dar și oral este răspundere civilă delictuală, competent în această categorie de pricinii fiind material judecătoria în conformitate cu art.1 pct. 1 Cod pr. civ, iar teritorial față de prevederile art. 5 Cod pr. civ. instanța domiciliului sau sediului pârâtului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 21.11.2006 sub nr-.
La termenul de judecată din data de 17.01.2007 reclamantul a precizat cadrul procesual în sensul că înțelege să se judece în calitate de pârâți cu cele două cadre din Penitenciarul Mărgineni și anume și
Ulterior la termenul de judecată din 4.04.2007 reclamantul și-a precizat în mod definitiv obiectul cererii arătând că suma pe care o solicită de la cei doi pârâți este de 100.000 Euro.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 367 din 16 mai 2007 instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, potrivit înscrisurilor medicale depuse de către reclamant, acesta avea afecțiune psihică la momentul aretării, iar, până la transferarea sa în alt penitenciar acesta a acuzat doar afecțiuni respiratorii, fapt confirmat de însemnările din registrul cabinetului medical, la care reclamantul a fost examinat.
Cu privire la munca prestată instanța a reținut că reclamantul a desfășurat activități lucrative în fabrica de mobilă a penitenciarului în perioada aprilie - mai 2002 noiembrie - decembrie 2002, și ianuarie - februarie 2003. în total 6 luni, în care a înregistrat scutiri medicale cauzate de afecțiuni respiratorii, scutiri care uneori erau ignorate de către reclamant, care ieșea la muncă. Mai mult munca calificată la fabrica de mobilă nu este calificată drept muncă grea, iar reclamantul nu a suferit nici un infarct pe perioada detenției în acest penitenciar deși susține contrariul.
Avizul pentru aptitudinea de a muncii a fost acordat de către comisia din care au făcut parte pârâții însă medicul curant al reclamantului a fost o altă persoană care nu a constatat lipsa capacității de muncă a acestuia, putând propune în caz contrar, schimbarea aptitudinii de muncă sau chiar scoaterea de la muncă.
A mai reținut instanța că cererea reclamantului nu este întemeiată, nefăcându-se dovada legăturii de cauzalitate, între acțiunea pârâților și rezultatul păgubitor cu privire la care, deși nu a fost dovedită producerea lui ( infarct miocardic) instanța constată din actele medicale eliberate după transferarea lui în alt penitenciar și anume în anul 2005 că este posibil să fi avut loc.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - calea de atac fiind ulterior calificată drept apel urmare a precizării cuantumului pretențiilor la suma de 100.000 euro- reclamantul.
În motivarea cererii sale acesta a arătat că nu s-a avut în vedere actele doveditoare depuse de reclamant din care rezultă starea de sănătate precară a acestuia.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia nr. 19/15.01.2008 a respins apelul și a păstrat sentința primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în mod corect Judecătoria Morenia respins cererea de chemare în judecată, considerând că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre acțiunea pârâților și prejudiciul suferit de reclamant, neputându-se deci face aplicarea prevederilor art. 998 și 999 Cod Civil.
Astfel, motivele invocate nu pot fi primite, din analiza actelor medicale, depuse la dosarul cauzei, rezultă că într-adevăr reclamantul avea la data arestării o afecțiune psihică, iar până la momentul în care s- transferat la alt penitenciar a acuzat unele afecțiuni respiratorii.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, inclusiv copiile din registrul medical de consultații - adresa nr. 21772/14.05.2007 nu a rezultat că reclamantul ar fi suferit acel infarct miocardic iar dacă ar fi avut loc în timpul detenției, reclamantului în Penitenciarul Mărgineni și că acest prejudiciu ar fi fost determinat de acțiunea pârâților și G ( salariați ai Penitenciarului Mărgineni )
Împrejurarea că avizul pentru aptitudinea de a muncii a fost acordat de Comisia din care a făcut parte și cei doi pârâți, nu poate duce la angajarea răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 cod civil pentru a fi admisibilă cererea reclamantului, cu atât mai mult cu cât medicul curant al reclamantului a fost o altă persoană ( așa cum a reținut și instanța de fond), cum nu a propus " modificarea aptitudinii de muncă",.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, învederând că motivele le va arăta în fața instanței.
La termenul de judecată din data de 04.06.2008 Curtea a pus în discuția părților nulitatea recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
Potrivit art. 306 al. 1 Cod pr. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2.
Acest din urmă text de lege dispune că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs care este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Pe de altă parte, în baza art. 303 al. 1 și 2 Cod pr. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntru termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În lumina dispozițiilor art. 301 Cod pr. civ termenul de recurs de drept comun aplicabil și speței deduse judecății este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Ori, în litigiul de față decizia recurată a fost comunicată reclamantului la data de 09.04.2008 acesta semnând dovada de comunicare și învederând că înțelege să exercite recurs, cale de atac formulată la data de 21.04.2008, dar nemotivată.
Totodată, recurentul nu a depus printr-un memoriu separat și înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii motivele de recurs.
Întrucât termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, sancțiunea nerespectării sale este cea specifică acestei căi de atac și care rezultă expres din dispozițiile art. 306 al. 1 Cod pr. civ.
Pentru toate motivele învederate și având în vedere textele de lege menționate Curtea urmează să constate nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamantul, fiul lui G și al, născut la data de 6 septembrie 1955, deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva deciziei civile nr. 19 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în P- jud. P și G, domiciliat în Târgoviște Bd. -.7C.C.2.10 jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C
GREFIER,
Red.
2ex./10.06.2008
f- Judecătoria Moreni
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
