Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 601/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.601
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna G,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 25 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște - Calea Domnească nr.166, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care se învederează că, prin serviciul registratură au fost depuse note scrise,de către recurentul reclamant, înregistrate sub nr. 12205/19.06.2009, printre carea solicitat și judecarea în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de cererea recurentului reclamant prin caresolicită judecarea în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantului Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea deciziei pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantul, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat Statul Român, prin reprezentanții săi legali la despăgubiri materiale și morale în valoare de 15.000 ron, precum și la daune cominatorii de 100 roni pe zi până la achitarea sumei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentința penală nr. 1484/7.12.2006 inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.181 alin.1 Cod penal, faptă comisă asupra sa la data de 2.06.2006, agresiunile și leziunile provocate de violențele exercitate de inculpat fiind evidențiate în certificatul medico legal depus la acea dată la dosarul penal. A precizat reclamantul că, după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare a inculpatului, care a fost obligat totodată să-i plătească despăgubiri civile și daune morale în sumă de 3000 lei, a pus în executare silită această hotărâre, dar inculpatul nu s-a conformat obligației instituită prin hotărârea de condamnare și chiar a părăsit țara.
În drept, cererea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.211/2004 și a solicitat acordarea despăgubirilor materiale și morale în conformitate cu acest act normativ.
La dosarul cauzei au fost depuse acte.
Prin sentința civilă nr. 25/25.03.2009, tribunalul a respins cererea formulată de reclamant, ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că în cauză sunt incidente disp.art.24 alin.1 lit. din Legea 211/2004, potrivit căruia în cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei dacă aceasta a formulat cererea în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea.
În speța dedusă judecății, reclamantul a solicitat acordarea de către Statul Român a despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat numitul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală comisă la data de 2.06.2006 asupra persoanei reclamantului. Acesta din urmă a încercat obținerea acestor despăgubiri pe calea executării silite, însă inculpatul nu a plătit sumele respective, mai mult decât atât a părăsit țara.
Verificând sentința de condamnare, instanța constată că aceasta a rămas definitivă la data de 19.04.2007, prin decizia penală nr. 183/13.04.2007 a Tribunalului Dâmbovița, dată de la care curge și termenul de 1 an de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr.211/2004, prezenta cerere de acordare a compensației financiare formulată de reclamant fiind înregistrată la ribunalul Dâmbovița la data de 10.02.2009.
S-a constatat, astfel că în cauză s-a depășit termenul de 1 an de zile prevăzut de legiuitor pentru introducerea unei asemenea cereri de compensație financiară.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie făcând un scurt istoric al situației de fapt dedusă judecății, arătând în esență că Statul Român, prin justiția sa, este obligat să finalizeze procesul de orice natură ar fi acest proces, în cazul său, proces penal, și acesta nu a finalizat respectiv hotărârea penală definitivă și irevocabilă rămânând neexecutată, deși a plătit instituția de executare.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect Tribunalul Dâmbovițaa constatat că în cauză sunt incidente disp.art.24 alin.1 lit. din Legea 211/2004, potrivit căruia în cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei dacă aceasta a formulat cererea în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea.
Din copia legalizată a hotărârii penale nr. 1484/2006 a Judecătoriei Moreni rezultă că aceasta a rămas definitivă la data de 19.04.2007 prin dec. pen. Nr. 183/13.04.2007 a Tribunalului Dâmbovița care a respins ca nefondat recursul declarat de partea vătamată.
Față de dispozițiile art. 24 al. 1 din legea 211/2004 și având în vedere data la care a fost depusă prezenta acțiune respectiv, 10.02.2009, în mod corect instanța de fond făcând aplicarea disp. art. 137 pr.civ. a respins cererea formulată de reclamant, ca tardiv formulată.
Pe cale de consecință, nefiind incidente în speță nici unul din motivele de modificare sau casare a unei hotărâri în calea de atac a recursul, prevăzute de art. 304 pr.civ. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de reclamantul domiciliat în comuna G,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 25 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște - Calea Domnească nr.166, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
C - - - -, -,
Grefier,
Red.
2 expl./13.07.2009
nr- Trib.
--
-
de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Mioara Iolanda Grecu, Elena
