Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.132
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 503 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în P,-,.20,.A,.3, județul
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: se învederează că apelanta reclamantăsolicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului parchetului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față,
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE Bac hemat în judecată pe pârâtul solicitând să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 13.01.2009 pârâtul a fost returnat din Belgia, așa cum reiese din talonul întocmit în punctul de trecere a frontierei.
Deși legal citat pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat cereri sau apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr. 503 din 26 februarie 2009, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE B împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 13.01.2009 pârâtul a fost returnat din Belgia, urmare a măsurii dispuse de către autoritățile belgiene.
România a încheiat cu Belgia Acordul de readmisie aprobat prin nr.HG825/1995, iar prevederile acestui acord stabilesc returnarea fără formalități a oricărei persoane care nu îndeplinește sau care nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, sau de.
Însă, după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 se impune a fi examinată situația de fapt a pârâtului în raport de noua ordine juridică din România, precum și compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește libertatea cetățeanului român de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și identificarea normei juridice aplicabile în ceea ce privește restrângerea dreptului la liberă circulație.
Cu privire la compatibilitatea normei interne cu cea comunitară Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.2119/31.03.2008 a constatat că art.38 lit.a din legea internă nr.248/2005 prevede că "restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat" și că art.18 tratatul CE - prevede că orice cetățean al Uniunii Europene are dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre".
În schimb art.27 din Directiva 2004/3 8 /CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice."
Prin urmare, a reținut instanța supremă că norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor:afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publiceși în considerarea principiului supremației dreptului comunitar a constatat că norma aplicabilă în litigiu, prin care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român este norma comunitară și anume art.18 in Tratat, respective art.27 și urm. Din Directivă.
S-a mai reținut că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean R nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a putea admite acțiunea de față și atât timp cât reclamanta nu a invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului nu este justificată măsura restrângerii libertății de circulație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat ca neîntemeiată cererea, având în vedere că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 13.01.2009, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Astfel autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile belgiene, fără a putea cenzura returnarea intimatului - pârât.
În Ordinul de părăsire a teritoriului cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare de libertate emis de către Serviciul Public de Interne, se prevede faptul că pârâtul a fost găsit fără permis de muncă, cerință obligatorie pentru a nu încălca regulile privind legislația muncii a statului respectiv, existând un risc ca acesta să își continue comportamentul ilegal.
A mai precizat reclamanta că prin înaintarea acțiunii a respectat prevederile legale ale art. 38 lit. a și art. 39 pct. 1 din legea nr. 248/2005, legiuitorul lăsând la aprecierea instanței perioada pentru care se dispune măsura, textul necondiționând instituirea restricției de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl reprezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Pe de altă parte nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale referitoare la libera circulație, iar acolo unde legiuitorul a dorit ca după data de 01.01.2007 actul normativ să nu fie aplicabil a exprimat-o în mod direct.
Fiind vorba de cuplă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate pârâtul trebuie să suporte consecințele faptelor sale având în vedere că prin conduita sa a adus atingere imaginii și intereselor României în raport cu statele membre Uniunii Europene.
Totodată Directiva nr. 2004/38/CE a fost transpusă în dreptul intern prin nr.OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic European, act normativ ce are ca obiect libera circulație a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene pe teritoriul României, spre deosebire de Legea nr. 248/2005 care vizează libera circulație a cetățenilor români în străinătate.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta a investit Tribunalul Prahova - Secția civilă cu o cerere având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului în Belgia pe o perioadă de cel mult 3 ani, cerere înregistrată pe rolul instanței la data de 24 februarie 2009.
La data de 01.01.2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, la soluționarea speței trebuie avută în vedere și ordinea juridică instituită la nivelul comunității europene, relevanță prezentând în litigiu dedus judecății normele ce consacră principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor.
Sub aspectul raportului dintre legislația comunitară și legislația națională sunt aplicabile principiile de interpretare stabilite de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și anume: principiul efectului direct, supremația dreptului comunitar și principiul neaplicării dreptului național contrar dreptului comunitar așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește norma juridică comunitară acesta este dată de Directiva 2004/38/CEE.
În cuprinsul acesteia se prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor și anume ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică, față de norma națională care instituie posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat fără a face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
Deci, între norma juridică internă și cea comunitară există incompatibilitate în ceea ce privește excepțiile de la libera circulație a persoanelor, motivul de apel potrivit căruia nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale referitoare la libera circulație, iar acolo unde legiuitorul a dorit ca după data de 01.01.2007 actul normativ să nu fie aplicabil a exprimat-o în mod direct, fiind nefondat.
Pe de altă parte, Curtea reține că România avea obligația de a transpune dispozițiile Directivei în dreptul intern până la data de 01.01.2007, obligație pe care nu a îndeplinit-o, legea națională - nr. 248/2005 - nefiind modificată și armonizată în raport de cea comunitară.
Într-o atare situație potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene " atunci când dispozițiile unei Directive apar din punct de vedere al conținutului lor ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care pot să le invoce împotriva statului".
Așadar motivele de apel susținute de invocarea reglementării interne care în adevăr nu condiționează restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl reprezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate sunt de asemenea nefondate.
Nefondat este și motivul de apel potrivit căruia Directiva nr. 2004/38/CEE ar fi fost transpusă în dreptul intern prin nr.OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic European.
Acest act normativ transpune în adevăr directiva menționată dar prin raportare la alte categorii de destinatarii și are în vedere așa cum rezultă chiar din titulatura sa situația liberei circulații în România a cetățenilor statelor ale Uniunii Europene și Economic European, iar nu libera circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor, această din urmă ipoteză fiind legiferată la nivel național prin Legea nr. 248/2005, nearmonizată așa cum s-a menționat mai sus cu norma comunitară.
Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 503 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în P,-,.20,.A,.3, județul
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
C - - - -
Grefier,
- -
Red.CP
Tehnored.CN
7 expl./29.06.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec.fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Mioara Iolanda Grecu
