Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 609/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1593/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 609
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant G împotriva sentinței civile nr. 354 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
are ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 13.11.2009, a adresei nr. 10301/11.11.2009, emanând de la Primăria Comunei, adresă la care se află atașat un set de înscrisuri, respectiv relațiile solicitate la termenul anterior.
Curtea, constatând că prin întâmpinarea depusă la dosar de către Primăria comunei, aflată la fila 25, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază pricina în stare de judecată, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive și reține dosarul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2008 pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Primăria comunei - județul I și Primarul comunei - județul I, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților la restituirea pe vechiul amplasament a terenului constituit în fostul lot nr. 76, în suprafață de 5000. din cuprinsul fostei moșii -, situat pe raza Comunei, iar pentru situația în care retrocedarea pe vechiul amplasament nu este posibilă, solicită a se dispune retrocedarea pe alt amplasament, a unui teren de aceeași categorie și aceeași valoare.
La data de 16 mai 2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită restituirea fostului lot 358, din fosta moșie, dobândit de autorul său de la Societatea "Malul " și că cererea sa introductivă este o acțiune în revendicare, motivată în drept și pe prevederile art. 480 și 1173 Cod civil. De asemenea, acesta a solicitat introducerea în cauză și a Consiliului Local al comunei.
La data de 16 septembrie 2008, reclamantul și-a modificat din nou acțiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Comunei, prin Primar.
Prin sentința civilă nr. 354 din 13 martie 2009, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul G împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Primăria comunei - județul I, Primarul comunei - județul I, Consiliul Local al Comunei - județul
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Convenția transcrisă la Tribunalul Ilfov sub nr. 7792 din 22 mai 1945, "Malul " a atribuit în proprietate lui lotul nr. 358 din moșia -, situată în comuna, județul
Suprafața de teren în care sunt cuprinse și fostul lot 358 din fosta moșie - a făcut obiectul exproprierii dispuse prin Decizia nr. 26 din 22 decembrie 1943 Curții de Apel București, emise în baza Decretului nr. 1952/1943, astfel că, la momentul încheierii convenției opuse de reclamanți drept titlu de proprietate, terenul ce a făcut obiectul acestei convenții nu se mai afla în patrimoniul transmițătorului "Malul ", astfel că acesta, pierzând calitatea de proprietar urmare exproprierii din 1943, nu mai putea transmite acest drept, întrucât nu mai era titularul său.
Faptul că autorii reclamantului și reclamantul au avut pe perioade limitate în timp posesia acestor suprafețe nu naște în favoarea acestora un drept de proprietate, astfel încât titlul lor provenind de la un neproprietar nu poate fi apreciat ca preferabil titlului statului constituit în temeiul exproprierii în baza Decretului nr. 1952/1943 și în consecință nu sunt incidente dispozițiile art. 480-481 Cod civil, potrivit cu care proprietarul este îndreptățit a se bucura liber și neîngrădit de proprietatea sa.
Împotriva aceste hotărâri judecătorești, la data de 12 mai 2009 declarat apel reclamantul G, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 10 iulie 2009.
În motivele de apel depuse la 28 septembrie 2009, arătat că titlul autorului său, convențiunea autentificată și transcrisă la Tribunalul Ilfov - Secția notariat, este perfect valabil și opozabilerga omnes. Acest titlu nu a niciodată anulat de vreo instanță judecătorească, iar la încheierea lui au fost respectate toate cerințele legale ale momentului, pentru ca acesta să fie socotit ulterior ca îndeplinind toate condițiile cerutead validitatem.
În această situație, sunt incidente inclusiv prevederile art. 644 Cod civil.
În ceea ce privește decizia de expropriere nr. 26 din 22 decembrie 1943 Curții de Apel și urmările acestei hotărâri, se pot constata cu mare ușurință următoarele aspecte:
- documentul a fost produs instanței, împotriva demersului reclamantului, de pârâta comuna;
- era obligația aceleiași pârâte să facă dovada plății prețului datorat de statul expropriator către persoanele fizice și juridice expropriate în urma deciziei nr. 26 din 22 decembrie 1943 Curții de Apel, având în vedere că în ultimul paragraf al hotărârii respective s-a statuat în mod imperativ obligația statului de a achita expropriaților indemnizațiile de despăgubire stabilite de instanță, în prealabil transferului de proprietate, urmând ca dovada achitării indemnizațiilor să fie depusă la Grefa Curții;
- pârâta nu a produs vreo dovadă în acest sens, iar conform legii, cel care susține existența unei anumite situații juridice trebuie să o și dovedească;
- nefiind achitate indemnizațiile de despăgubire expropriaților, decizia nr. 26 din 22 decembrie 1943 nu a fost pusă niciodată în executare;
- pârâtele nu au făcut dovada caracterului definitiv și irevocabil al deciziei nr. 26 din 22 decembrie 1943 Curții de Apel;
- obiectivul pentru care Ministerul Apărării Naționale solicitase exproprierea fusese acela de a se construi un aeroport militar, pentru interesele purtării războiului. În mod sigur, având în vedere mersul ulterior al evenimentelor militare, s-a decis renunțarea la construirea obiectivului. Prin urmare, nici obiectivul în vederea căruia se dispusese exproprierea nu a fost îndeplinit;
- statul nu și-a transcris titlul, respectiv decizia nr. 26 din 22 decembrie 1943;
- per a contrario, fără legătură cu decizia nr. 26 din 22 decembrie 1943, titlul apelantului a fost transcris la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, ca urmare a încheierii;
- astfel, decizia nr. 26 din 22 decembrie 1943 nu a operat niciodată, iar în raport și de faptul că celor expropriați nu li s-au achitat niciodată indemnizațiile de despăgubire, această hotărâre invocată de pârâte a devenit caducă.
Apelantul reclamant a subliniat că decizia nr. 26/1943 nu a avut nicio legătură cu autorul acestuia, acesta nefiind între cei expropriați, ci cumpărând, prin convențiune autentificată și transcrisă, în mai 1945.
Apelantul reclamant a mai arătat, în ceea ce privește situația juridică a terenului revendicat, după mai 1945, că autorul său a intrat efectiv în posesia terenului, în momentul încheierii convențiunii și l-a stăpânit și lucrat ca bun proprietar până în 1948, an în care autoritățile comuniste i l-au confiscat, fără titlu.
În cazul său, nu a fost vorba de un document care să nu fi produs efecte juridice, așa cum a fost în cazul deciziei nr. 26 din 22 decembrie 1943, ci a existat un real transfer de proprietate.
La data de 19 octombrie 2009, intimata - pârâtă Primăria comunei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, a arătat că susținerea că terenul achiziționat de autorul apelantului - reclamant și transcris la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat îndeplinește toate condițiile de opozabilitate "erga omnes" nu pot fi luate în considerație de către instanță.
În primul rând, terenul respectiv nu a fost confiscat de statul comunist în perioada 1945 - 22 decembrie 1989. Convențiile intervenite în anul 1945 au fost încheiate cu încălcarea legii, deoarece terenul din care face parte și lotul revendicat de apelantul - reclamant G fusese expropriat prin Decretul nr. 1952/1943 și decizia nr. 26/1943 a Curții de Apel București. Convențiile încheiate nu au ținut cont că terenul respectiv nu fusese scos de sub efectul exproprierii, chiar dacă obiectivul pentru care fusese expropriat nu s-a realizat, fapt ce conduce la concluzia că aceste convenții nu sunt translative de drepturi de proprietate așa cum a stabilit cu autoritate de lucru judecat Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 816/1995.
În al doilea rând, astfel de imobile pot fi revendicate de succesorii foștilor proprietari, dacă nu au făcut obiectul unor legi speciale. În speța de față, terenul respectiv a făcut obiectul unei astfel de legi - Legea nr. 18/1991, cerere formulată de acesta fiind însă respinsă.
În drept, și-a motivat întâmpinare pe prevederile art. 115 și următoarele Cod de procedură civilă.
La solicitarea instanța, Primăria comunei a comunicat, în fotocopie: cerere înregistrată sub nr. 6986 din 23 august 2005 la Primăria comunei, filele 2 - 5 din seria nr. -, cerere formulată de G la 30 august 2005, cerere înregistrată sub nr. 6986 din 14 noiembrie 2005 la Primăria comunei, certificat de moștenitor nr. 56 din 08 aprilie 2000 eliberat de notar public, adresa nr. 35303 din 30 septembrie 2005 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, copie mențiune din Opisul alfabetic de transcripțiuni și inscripțiuni litera "S"-rural din anii 1942 - 1945 de la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat; poziția nr. 8175 din 24 mai 1945, adresa nr. 6986 din 03 noiembrie 2005 emisă de Primăria comunei, adresa nr. 6986 din 17 februarie 2006 emisă de Primăria comunei, extras din sistemul informatizat al Tribunalului București cu privire la dosarul nr- și sentința civilă nr. 1483 din 26 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr-.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cu titlu preliminar, Curtea constată că prima instanța, în analizarea capătului de cerere cu care a rămas învestită în urma precizării formulate la data de 16 mai 2008, comparat titlul de proprietate invocat de către reclamant, respectiv convenția încheiată de autorul acestuia cu Societatea Malul transcrisă la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat la data de 24 mai 1945, cu titlul de proprietate invocat de către pârâți, și anume decizia de expropriere nr. 26 din 22 decembrie 1945 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a, Jurnal nr. 8121, fără a verifica în prealabil, astfel cum prevede art. 137 Cod procedură civilă, îndeplinirea condițiilor de exercițiu ale acțiunii cu care a fost sesizată, între care și calitatea procesuală pasivă.
Potrivit art. 109 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie să facă o cerere la instanța competentă. Calitatea procesuală pasivă presupune deci existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Aplicând această regulă de drept în cazul acțiunii în revendicare, care este, potrivit definiției consacrate de practica judecătorească și de literatura de specialitate în absența unei definiții legale, acea acțiune reală prin care proprietarul ce a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar, calitatea procesuală pasivă aparține în asemenea situații posesorului bunului respectiv.
În raport de dispozițiile art. 1169 cod civil și art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, aplicabile inclusiv în materia acțiunii în revendicare, revine reclamantului, care pretinde că pârâtul este posesorul imobilului, sarcina dovedirii acestui aspect.
Din probele administrate în cauză nu rezultă însă că, la data introducerii acțiunii, vreunul dintre pârâții chemați în judecată s-ar fi aflat în posesia terenului revendicat. Din contră, prin adresa nr. 665/05.02.2009, Primăria comunei a arătat că pe terenul în suprafață de 202,4924 ha, unde reclamantul pretinde că ar fi avut lotul 358, au fost eliberate mai multe titluri de proprietate persoanelor îndreptățite, unele dintre acestea având calitatea de acționari și locatori, fiind puși în posesie de către Institutul de Cercetare și Producție pentru Creșterea, împreună cu Comisia județeană I pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în baza art. 38 din Legea nr. 18/1991, republicată. Necunoscând exact amplasamentul, Primăria comunei nu a putut comunica în care titlu de proprietate este cuprinsă suprafața respectivă. De altfel, aceeași situație rezultă și din expertiza tehnică extrajudiciară întocmită de ing., depusă la dosar de către reclamant, concluziile raportului fiind că pe terenurile identificate ca aparținând foștilor membri ai Cooperativei Malul a fost constituit dreptul de proprietate unui număr de 13 persoane și că pe terenul revendicat de reclamant a fost constituit dreptul de proprietate conform tabelului întocmit.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită excepția lipsei calități procesuale pasive, să admită formal apelul și pe fond, să schimbe în tot sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea (precizată) pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calități procesuale pasive.
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant G domiciliat în comuna, județul I, împotriva sentinței civile nr. 354 din 13 martie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Primăria comunei, Primarul comunei Consiliul Local al comunei și Comuna, prin Primar, cu sediul în comuna, județul
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
. /
8 ex./18.12.2009
-5.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
