Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 619/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2667/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 619
Ședința publică din 6.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 240 din 18.02.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - și cu intimații chemați în garanție Municipiul B prin Primarul General, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Herăstrău Nord
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare imobiliară.
La apelul nominal se prezintă avocatul pentru intimata reclamantă -, în baza împuternicirii nr. -/2008, eliberate de Baroul București și consilierul juridic pentru intimatul chemat în garanție Municipiul B prin Primarul General; lipsesc recurenta pârâtă și intimații chemați în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Herăstrău Nord
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Părțile prezente arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea cererii de recurs și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică; solicită a fi avute în vedere concluziile scrise depuse la dosar la data de 11.11.2008.
Susține că motivele de recurs sunt nefondate, că reclamanta a depus la dosar toate certificatele de moștenitor ce atestă succesiunea legală a intimatei -.
Motivele de recurs prezintă trunchiat situația de fapt, fără probe care să elucideze cauza.
În toate hotărârile pronunțate în celelalte acțiuni în revendicare până în prezent reclamanta - a avut câștig de cauză, împrejurare care atestă calitatea procesuală activă a părții pe care o apără.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului chemat în garanție Municipiul B, solicită admiterea recursului, avându-se în vedere cele două excepții invocate de recurentă, respectiv lipsa calității procesuale active și inadmisibilitatea acțiunii în raport de prevederile legii speciale, precum și existența unei dispoziții privind restituirea imobilului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună revendicarea prin compararea de titluri a apartamentului 20 situat în B, nr.124,.5, sector 1 și obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie acest imobil.
La termenul din 13.11.2006, pârâta a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Municipiului B prin Primarul General, a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Herăstrău Nord
Prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția inadmisibilității acțiunii în raport de prevederile Legii nr.10/2001, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe calea cererii de chemare în garanție a solicitat obligarea în solidar a celor trei chemați în garanție la plata către pârâtă a contravalorii apartamentului, sumă ce urmează a fi reactualizată în raport de indicele de inflație, daune interese în situația în care instanța va prefera titlul reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 4193/19.03.2007, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta și chemații în garanție Municipiul B prin Primarul General, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Herăstrău Nord ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în raport de înscrisurile depuse la dosar, că la data achiziționării imobilului situat în nr. 124, mai exact în anul 1942, autoarea reclamantei era căsătorită cu Gh. din anul 1920, aspect ce rezultă și din contractul de împrumut încheiat în anul 1946, unde sunt menționați la toate rubricile soții și, în calitate de proprietari ai imobilului în cauză. Față de această situație, prima instanță a apreciat că reclamanta nu și-a dovedit calitatea procesuală activă și nici nu a făcut dovada că este unica moștenitoare și a defunctului (bunicul matern).
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 07.05.2009 a declarat apel reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la 18.06.2007.
Prin decizia civilă nr.240A/18.02.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de reclamanta, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17584/19.06.1942 la Tribunalul București, Secția notariat și transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 6661/19.06.1942, a cumpărat imobilul situat în B, nr. 124, fost nr. 144 cu-, sector 1. era căsătorită la acea dată cu, fapt necontestat de niciuna dintre părți. Cei doi soți au avut un singur copil, pe, iar acesta la rândul său a avut o singură fiică, pe apelanta-reclamantă, născută, după cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
Tribunalul a mai reținut, de asemenea, din înscrisurile noi depuse în apel, respectiv certificatul de moștenitor pe calitate nr. 388 din 05.12.2007, eliberat de Asociați și -, coroborat cu declarația autentificată sub nr. 1882 din 21.11.2007 de, că de pe urma defunctului au rămas moștenitori, în calitate de soție și, în calitate de fiu, iar de pe urma defunctului a rămas moștenitoare legală apelanta-reclamantă, potrivit certificatului de moștenitor nr. 64 din 07.11.2007, eliberat de Adreea.
Cât privește susținerea intimatei-pârâtă în sensul că prin decizia civilă nr. 160/30.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr-, instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale active a aceleiași reclamante, tribunalul a constatat că în cauză nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, între cele două pricini lipsind identitatea de părți.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 04.07.2008 a declarat recurs pârâta, care a fost înregistrat la 07.10.2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de motivele invocate de aceasta în susținerea excepției lipsei calității procesual active a intimatei-reclamante.
Astfel, intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei, în calea de atac, două certificate de calitate de moștenitor (nr. 388/05.12.2007, de pe urma defunctului și nr. 64/07.11.2007, de pe urma defunctului ), cu care consideră că își justifică pe deplin calitatea procesual activă după ambii autori, și.
Însă ceea ce instanța de apel a ignorat cu desăvârșire este faptul că certificatul nr. 388/05.12.2007 îl privea pe un anume și nu pe (bunicul patern al reclamantei).
Este adevărat că intimata-reclamantă a mai depus în fața instanței de apel și o declarație autentificată nr. 1882/21.11.2007, prin care declaranții arată că este una și aceeași persoană cu, dar acest document nu mai are niciun fel de valoare probatorie în raport de Legea nr. 119/1996. Această lege este singura care reglementează materia rectificărilor și completărilor actelor de stare civilă, iar procedura este una specială și prevede ca verificările să se facă pe cale oficială de către departamente specializate din cadrul Ministerului d e Interne.
Deși această procedură îi este cunoscută reclamantei, întrucât a mai uzitat-o în vederea rectificării altor acte de stare civilă, în ceea ce îl privește pe defunctul, aceasta a înțeles să fabrice probe "pro causa"în baza unor declarații false date de martori mincinoși, întrucât dacă ar fi parcurs procedura prevăzută de Legea nr.119/1996 organele competente ar fi ajuns la concluzia că nu este vorba de o eroare în actele de stare civilă, ci că numitul și sunt două persoane total diferite.
Mai mult, la dosarul cauzei nu este depus niciun act de stare civilă al defunctului, întrucât, în baza CNP-ului, recurenta-pârâtă avea posibilitatea să facă demersuri la Camera Notarilor Publici din B sau P și ar fi aflat dacă această persoană ar fi existat, dacă de pe urma sa s-a dezbătut succesiunea și dacă există și alți moștenitori.
Recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 19.11.2008 s-au admis cererile de abținere formulate de membrii completului căruia cauza i se repartizase aleatoriu și ulterior dosarul a promit un nou număr de înregistrare, respectiv - (2667/2008).
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. Potrivit situației de fapt reținute de către cele două instanțe de fond, titlul de proprietate îl constituie în cauză contr actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 17584/19.- de fostul Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, prin care imobilul în litigiu a fost dobândit de către.
2. Având în vedere că actul în discuție a intervenit anterior intrării în vigoare a Codului familiei, adoptat prin Legea nr. 4 din 4.01.1953 și nu s-a făcut dovada încheierii unei convenții matrimoniale prin care viitorii soți să fi înțeles să adopte regimul comunității de bunuri, acesta putea fi supus fie regimului legal al separației de bunuri, reglementat de art. 1223 și 1227 Cod civ. fie regimului dotal, reglementat de art. 1233-1293 Cod civ.
În cadrul regimului separației de bunuri, fiecare dintre soți își păstra proprietatea, folosința și administrația tuturor bunurilor sale, cu singura obligație de a contribui la sarcinile căsătoriei și cu singura restricție pentru femeie a incapacității sale de femeie măritată, rezultând nu din felul regimului matrimonial adoptat, ci din simplul fapt că era căsătorită.
Regimul matrimonial al separației de bunuri avea caracterul de regim matrimonial legal anterior intrării în vigoare a Codului familiei. Codul civil nu prevedea expres acest lucru și nici nu organiza regimul separației ca regim aparte, de sine stătător, ci numai ca fiind subsecvent regimului dotal, în urma unei hotărâri judecătorești. Cu toate acestea, caracterul de regim matrimonial legal a fost dedus pe cale de interpretare, pornind de la dispozițiile art. 1227 Cod civ. conform cărora regulile stabilite de lege în capitolul regimului dotal guvernează asociația conjugală în privința averilor "când părțile declară în contractul lor de căsătorie că adoptă regimul dotal".
Rezulta astfel că, pentru ca soții să poată fi socotiți ca fiind căsătoriți sub regimul dotal, era nevoie de o declarație expresă în acest sens, făcută în cuprinsul convenției matrimoniale. Mai mult decât atât, simpla declarație potrivit căreia femeia își constituie sau acceptă să i se constituie dotă - în înțelesul de donație făcută în vederea căsătoriei - nu era suficientă pentru a echivala cu declarația adoptării regimului dotal, regim în temeiul căruia, spre deosebire de cel al separației, o parte mai mare sau mică din bunurile femeii constituiau dota, a cărei administrație și a cărei folosință le avea bărbatul și care era inalienabilă. Celelalte bunuri ale femeii, care nu făceau parte din dotă, formau paraferna, care rămânea sub administrația și folosința femeii.
Întrucât în cauza de față nu s-a făcut dovada că cei doi soți au încheiat o convenție matrimonială prin care să adopte regimul dotal, raporturile patrimoniale dintre aceștia au fost supuse regimului separației de bunuri și, ca atare, imobilul a devenit bun propriu al cumpărătoarei, intrând în patrimoniul său ca drept exclusiv. De altfel, și în ipoteza în care aceștia ar fi adoptat regimul dotal, iar imobilul ar fi făcut parte din dotă - dacă și-ar fi constituit dotă bunurile viitoare -, autoarea reclamantei și-ar fi păstrat proprietatea exclusivă asupra acestui bun pe care l-a dobândit singură, neexistând decât câteva cazuri excepționale în care bărbatul devenea proprietarul dotei.
3. În ceea ce privește aplicarea în timp a dispozițiilor Codului Familiei, trebuie avute în vedere prevederile art. 4 alin. 2 și 3 din Decretul nr. 32/1954
pentru punerea în aplicare a Codului Familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, conform cărora: "Bunurile ce soții au la data intrării în vigoare a Codului Familiei devin comune sau proprii, potrivit dispozițiunilor acestui Cod. Calitatea de bun comun, dobândită în temeiul dispozițiunilor de mai sus, nu poate fi opusă celor de al treilea care, la data intrării în vigoare a Codului Familiei, sunt titulari ai vreunui drept real asupra acelui bun".
Dispozițiile legale menționate nu sunt însă incidente în cauză, deoarece la data intrării în vigoare a Codului Familiei bunul nu se mai afla în patrimoniul autoarei reclamantei, în condițiile în care fusese naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, figurând în anexa de B la poziția 1324 și până în prezent nu s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului în litigiu, constatare care, într-adevăr, ar opera cu caracter retroactiv.
Prin urmare, este lipsită de relevanță împrejurarea dacă reclamanta este sau nu succesoare a lui și, ca atare, nu ar mai apărea necesară analizarea celorlalte critici formulate de către recurenta pârâtă privind greșita apreciere a probelor de către instanței de apel în privința reținerii acestei calități a reclamantei.
II. Este adevărat că Legea nr. 119/1996 este singura care reglementează materia rectificărilor și completărilor de acte de stare civilă, însă singurul înscris în care apare menționat autorul reclamantei cu numele de este certificatul de moștenitor pe calitate nr. 388/5.12.2007 eliberat de notar public -.
Or, certificatul de moștenitor nu intră în categoria actelor de stare civilă, acestea fiind enumerate cu caracter limitativ în Capitolul II din actul normativ menționat: actul de naștere, actul de căsătorie și actul de deces, situație în care procedura la care a făcut referire recurenta pârâtă nu își găsește aplicare.
Pe cale de consecință, nu se poate reține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, din perspectiva prezentată prin cererea de recurs, atunci când a avut în vedere certificatul de moștenitor prezentat de către intimata reclamantă.
Chiar dacă la dosar nu se află certificatul de deces a defunctului, întrucât recurenta pârâtă nu a contestat valabilitatea certificatului de moștenitor eliberat de pe urma acestuia și, cu atât mai mult, nu a administrat probe în acest sens, nu exista niciun motiv pentru care Tribunalul să nu îl fi luat în considerare.
Față de aceste considerente, reținând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 240/18.02.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații chemați în garanție MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI Finanțelor și HERĂSTRĂU NORD
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red. /Th. dact.
2 ex./12.05.2009
- Secția a V-a Civilă -;
Jud. Sectorului 1 B -
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
