Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 62/A/2009
Ședința publică din 27 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- apelul declarat de reclamanta ACADEMIA DE MUZICĂ " " împotriva sentinței civile nr. 564 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata, având ca obiect pretenții.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 februarie 2009, și ulterior pentru data de 27 februarie 2009.
CURTEA
I Cererea de chemare în judecată
La 10 iunie 2008, Academia de Muzică "G " din C-N, prin reprezentantul său legal, în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 3.211.579 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la imobilul situat în C-N--4 identificat cu nr. top 1456, CF nr. 21199 C-N și să dispună instituirea unui drept de retenție până la achitarea efectivă a sumei datorată de pârâtă; cu plata cheltuielilor de judecată în folosința Ministerului Artelor, pentru nevoile Institutului de Artă
În motivele cererii, reclamanta a susținut că imobilul menționat a trecut în proprietatea Statului Român în anul 1949, prin expropriere.
De la data preluării și până în prezent, asupra imobilului au fost efectuate lucrări de investiții, construcția fiind transformată într-un cămin studențesc modern, obiect al unui drept de proprietate tabulară înscris în cartea funciară în favoarea sa.
Printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată în anul 2006, reclamanta a fost obligată să restituie pârâtei imobilul în litigiu, în condițiile și pe temeiul Legii nr. 10/2001, hotărârea fiind executată la data de 20 martie 2008.
În aceste circumstanțe, reclamanta apreciază că este îndreptățită la despăgubiri constând în investițiile efectuate de-a lungul timpului, despăgubiri cuantificate prin raportul de expertiză efectuat în dosar civil nr. 9213/2001 al Tribunalului Cluj.
II. Întâmpinarea
Prin întâmpinarea depusă la 19 august 2008 ( 24 dosar), pârâta a invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei în raport cu valoarea obiectului pricinii, excepția lipsei calității procesuale active, apreciind că are o astfel de calitate Statul Român prin Ministrul Finanțelor Publice și excepția prescripției dreptului la acțiune, în baza art. 3 raportat la art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
III. Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 9935/17.09.2008 a Judecătoriei Cluj -N pronunțată în dosar nr-, a fost admisă excepția de necompetență după materie a Judecătoriei, fiind declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj, în baza dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 564/28.10.2008 a Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Academia de Muzică "G ", în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect pretenții. Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii, ca rămase fără obiect și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prezenta cauză a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj -N, însă competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Cluj, în considerarea prevederilor art. 2 pct.1 lit. b proc. civ. deoarece reclamanta pretinde în principal un drept de creanță evaluabil în bani, în valoare de 3.251.579 lei RON.
Tribunalul, în ședința publică din data de 28.10.2008, în baza prevederilor art.137 proc. civ. a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție de fond, peremtorie și absolută.
Excepția invocată a fost admisă în considerarea următoarelor aspecte:
Așa cum însăși reclamanta recunoaște, în cadrul răspunsului la întâmpinare, aceste investiții aduse imobilului din CF 21199 C-N au fost executate de către Statul Român în beneficiul Academiei de Muzică "Gh. " C- Lucrările s-au făcut din surse atribuite de către Statul Român, prin întreprinderi specializate în beneficiul instituțiilor de învățământ, pentru că acestea nu dispuneau de surse financiare proprii. Mai arată reclamanta că atât în trecut, cât și în prezent, în baza prevederilor art.171 din Legea învățământului nr. 84/1995, "instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, și din alte surse potrivit legii", iar la alin. 2 al aceluiași text de lege, tribunalul a reținut că se prevede faptul că realizarea de obiective de investiții se face din sume alocate de la bugetul de stat.
Față de faptul că însăși reclamanta înțelege să confirme argumentele pârâtei avute în vedere la susținerea excepției lipsei calității procesuale active, tribunalul, raportat la starea de fapt invocată de reclamantă și necontestată de pârâtă, și în temeiul art. 171 din Legea nr. 84/1995 coroborat cu art. 25 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 31/1954, în conformitate cu care calitatea procesuală activă în orice acțiuni în care Statul Român este implicat o are Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al acesteia, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată, urmând ca, contravaloarea investițiilor făcute la imobilul din litigiu să fie solicitate printr-o altă cerere de chemare în judecată de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece finanțarea a fost făcută de la bugetul de stat, Academia de Muzică "Gh. " fiind doar beneficiara acestor lucrări, neavând astfel dreptul să intre în patrimoniul său propriu aceste sume de bani, deoarece s-ar îmbogăți fără justă cauză.
Totodată, față de faptul că a fost admisă această excepție, restul excepțiilor au fost respinse ca rămase fără obiect.
IV. Apelul
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Academia de Muzică "G ", solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de apel, se arată că imobilul în litigiu are destinația de cămin studențesc și face parte din baza materială a Academiei de Muzică "G ", prin efectul dispozițiilor art. 166 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, republicată, dreptul de proprietate cu titlu de lege fiind înscris în CF nr. 21199 C-
Reclamanta are calitate procesuală activă, ea fiind persoană juridică, cu un buget propriu de venituri și cheltuieli și cu dreptul de a dispune independent de creditele bugetare ce i-au fost acordate.
Apelanta susține că toate investițiile și lucrările de reparații capitale și reparații curente efectuate asupra imobilului cu destinația de cămin studențesc au fost realizate de ea, așa după cum rezultă din înscrisurile depuse în copii la dosarul instanței de apel ( 11-258).
Prima instanță a apreciat în mod greșit că investițiile au fost executate de către Statul Român în beneficiul Academiei de Muzică "G " din C-N, în realitate, acestea fiind achitate de reclamantă din fondurile alocate din bugetul de stat, așa după cum rezultă din contractele și facturile evocate mai sus.
Pentru a-și justifica legitimarea procesuală activă, apelanta invocă dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, art. 171 alin. 1, 2 și 7 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, concluzionând în sensul că în raport cu aceste prevederi legale, apare evidentă calitatea reclamantei într-o acțiune prin care tinde la recuperarea sumelor reprezentând investițiile realizate asupra imobilului restituit pârâtei.
Întâmpinarea
Prin întâmpinarea depusă la 13.02.2009 ( 259 dosar apel), intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat în considerarea faptului că reclamanta a recunoscut în fața primei instanțe că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, prin expropriere în anul 1949. Or, dispozițiile legii învățământului, ca de altfel toate textele de lege invocate prin declarația de apel nu retroactivează. Lucrările au fost efectuate în realitate de Statul Român, reclamanta fiind doar beneficiara acestora. Astfel, în baza art. 25 alin. 2 din Decretul Lege nr. 31/1954, calitate procesuală activă în orice acțiuni în care Statul Român este implicat are Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al acestuia, cu atât mai mult cu cât lucrările au fost efectuate la începutul anilor 1950, așadar mult înainte de apariția Legii nr. 84/1995.
În ceea ce privește dispozițiile art. 242. civil, acestea nu sunt aplicabile în speță, date fiind prevederile Legii nr. 10/2001, care statuează în sensul că imobilele preluate abuziv sunt considerate a fi proprietatea persoanelor îndreptățite și până la data dispoziției de restituire.
Judecata în apel
În fapt
1. Imobilul situat în C-N,--4, identificat cu nr. top 1456 în CF nr. 21199 C-N, a fost preluat de Statul Român din proprietatea pârâtei, prin expropriere, în anul 1949.
Prin încheierea CF nr. 1383/22.06.1951, a fost întabulat dreptul de proprietate asupra acestui imobil în favoarea Statului Român și în folosința Ministerului Artelor, pentru nevoile Institutului de Artă din C, potrivit mențiunilor de sub B3 ( 19 dosar tribunal).
2. La 14 octombrie 1999, prin încheierea CF nr. 18284, dată în baza art. 166 din Legea nr. 84/1995, s-a înscris sub B5-6 în CF nr. 21199 C-N dreptul de proprietate cu titlu de drept lege în favoarea Academiei de Muzică "G " ( 20 dosar tribunal).
3. Având, așadar, calitatea de deținător al imobilului, în înțelesul Legii nr. 10/2001, Academia de Muzică "G " a fost notificată de pârâta pentru restituirea în natură a imobilului identificat mai sus, reprezentând teren în suprafață de 1569 mp. și construcție din cărămidă desfășurată pe două nivele ( 36 dosar tribunal).
4.Dispoziția de respingere a notificării a fost supusă controlului judiciar, astfel că prin Decizia nr. 6905/12.09.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Academia de Muzică "G " a fost obligată să restituie fostului proprietar, în natură, imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 1569 mp. situat administrativ în C-N,--4 ( 43 dosar tribunal).
5. La 22 martie 2008, fost încheiat procesul verbal de predare-primire a imobilului cu privire la care s-a hotărât restituirea în natură, consemnându-se faptul că ulterior lunii aprilie 2004 nu au mai fost efectuate îmbunătățiri la imobil ( 37 dosar tribunal).
6. Reclamanta susține că, de la data preluării construcției prin expropriere și până în prezent, au fost efectuate lucrări de investiții, constând în reparații și amenajări interioare, construcția fiind transformată într-o clădire cu destinația de cămin studențesc și depune în acest sens la dosar înscrisuri reprezentând contracte de prestări servicii, devize și facturi, solicitând obligarea pârâtei la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile necesare și utile efectuate.
În drept
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 "Statul este persoana juridică în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop."
Potrivit art. 12 din Legea nr. 213/1998"(1) Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local.
(4) În litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanța titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligații poate atrage revocarea dreptului de administrare.
(5) În litigiile prevăzute la alin. (4), statul este reprezentat de Ministerul Finantelor, iar unitatile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului B sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt functionar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în fața instanței.
Potrivit art. 166 din Legea nr. 84/1995,Baza materială a învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educației, Cercetării și T, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul de învățământ existent la data intrarii în vigoare a prezentei legi, precum și în activul patrimonial redobandit sau dobandit ulterior.
(3) Baza materială aferentă procesului de instruire și de educație, prevăzuta la alin. (2) și realizată din fondurile statului sau din fondul instituțiilor și întreprinderilor de stat în perioada anterioara datei de 22 decembrie 1989 se reintegrează fără plata în patrimoniul Ministerului Educației, Cercetării si T, al instituțiilor si unităților de învățământ si de cercetare științifica universitara si, după caz, în domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului B, al consiliilor județene si al Consiliului General al Municipiului B, cu excepția bunurilor care au intrat în proprietatea agenților economici privați.
(4) Baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat si de cercetare științifica universitara este de drept proprietatea acestora. Ministerul Educației, Cercetării și T este împuternicit să emită certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru instituțiile de învățământ superior si de cercetare științifica, pe baza documentației înaintate de acestea.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 500/2002:
(1) Ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome.
(4) Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz".
Prin art. 21, din același act normativ, se stipulează că:
"(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(3) Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale".
Din analiza dispozițiilor Decretului nr. 31/1954 și a celor cuprinse în Legea nr. 213/1998 rezultă că Statul Român participă nemijlocit, ca subiect de drepturi și obligații, prin Ministerul Finanțelor Publice la raporturile procesuale referitoare la domeniul public al Statului, astfel cum este definit acesta prin art. 3 din Legea nr. 213/1998.
În acest sens sunt explicite dispozițiile art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia Statul este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, iar unitățile administrativ-teritoriale, prin consiliile județene, consiliile locale sau, după caz, Consiliul General al municipiului
În ceea ce privește dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ teritoriale, acesta este supus domeniului juridic de drept comun.
În cauză, nu a fost făcută dovada apartenenței bunului imobil restituit pârâtei la domeniul public al statului, situație în care calitatea de reclamant nu o poate avea decât unitatea administrativ-teritorială din patrimoniul căreia face parte bunul respectiv sau orice altă persoană juridică care invocă un drept asupra bunului.
Or, este incontestabil că bunul în litigiu a aparținut reclamantei, ca element al activului patrimonial al acesteia, dobândit prin efectul direct al Legii nr. 213/1998, până la data restituirii lui în favoarea pârâtei, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată în aplicarea dispozițiilor unei legi speciale reparatorii, Legea nr. 10/2001.
De altfel, reclamanta a fost persoana juridică notificată de către pârâtă în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului deținut și tot reclamanta a fost obligată, în final, la restituirea bunului imobil.
Din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 84/1995 și ale Legii nr. 500/2001, apare evident faptul că reclamanta, ca persoană juridică și deținătoare a unui patrimoniu, cu un buget propriu, are calitatea de ordonator terțiar de credite, utilizând creditele bugetare care îi sunt repartizate de către Ministerul Educației, Cercetării și T, pentru realizarea obiectivelor propriu de investiții.Această calitate îi conferă și dreptul de a acționa în scopul recuperării sumelor de bani învestiți într-un imobil restituit ulterior fostului proprietar.
Pârâta a susținut că cea mai mare parte a lucrărilor de investiții a fost realizată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 84/1995, perioadă în care Statul Român avea calitatea de proprietar al imobilului iar nu reclamanta, stare de fapt conformă realității, însă instanța nu poate omite faptul că prin efectul Legii nr. 84/1995 dreptul de proprietate a fost transmis reclamantei, care a devenit proprietara de drept a întregii baze materiale deținută, a elementelor de activ și pasiv patrimonial. Prin urmare, dacă se acceptă existența unui drept de creanță în patrimoniul Statului Român la data intrării în vigoare a Legii nr. 84/1995, reprezentând sporul de valoare adus imobilului preluat prin expropriere, indiscutabil acest drept aparține în prezent reclamantei, fiind transmis acesteia împreună cu întregul patrimoniu.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că Academia de Muzică "G " din C-N are, în speță, calitate procesuală activă, legitimându-și această calitate prin textele de lege evocate, aplicabile stării de fapt concrete, stabilită în cauză.
Așa fiind, în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active și, consecutiv pronunțării acestei soluții,nu a procedat la cercetarea fondului, determinând incidența dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza I proc. civ.
Pe cale de consecință, curtea va admite apelul, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Aceasta cu atât mai mult cu cât, observă curtea că tribunalul a omis să dea o rezolvare acțiunii civile exercitată de reclamantă, prin dispozitivul sentinței, consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale active fiind respingerea acțiunii. Or, o astfel de soluție nu a fost pronunțată de către instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta ACADEMIA DE MUZICĂ "G ", cu sediul în C-N, împotriva sentinței civile nr. 564 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.MM
5ex./
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Alina Rodina
