Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1323/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.620
Ședința publică de la 25.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.289 din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 04.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 11.11.2009, 18.11.2009 și apoi la data de 25.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1156/13.10.2005, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistență anticomunistă, Ministerul Culturii și cultelor, Comisia Națională a și, Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat, Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, în acțiunea prin care reclamanții - și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, să fie obligați pârâții să le restituie o serie de bunuri mobile preluate abuziv de către statul român la data de 14.12.1947.
Acțiunea a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr.282/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, s-a admis apelul declarat de către reclamanți împotriva sentinței civile nr.1156/2005 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă și s-a desființat această sentință cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținându-se că Statul Român prin Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin decizia civilă nr.3412/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă s-a respins recursul Ministerului Finanțelor împotriva deciziei civile nr.282/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă pentru rejudecare pe fond la data de 30.11.2007.
Prin sentința civilă nr.289/03.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții - și, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 144.450 euro în echivalent lei la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.968/28.05.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, reclamanților le-a fost restituit imobilul situat în B,- (fostă-), sector 1, imobil ce a fost predat prin procesul - verbal din data de 08.06.2000 și înscris în CF nr.10180 din 02.10.2000.
În raport de prevederile art.2 din OUG nr.214/1999 autorului reclamanților, i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Din inventarul încheiat la data de 14.12.1947 la imobilul situat în-, în prezent-, rezultă că au fost confiscate bunurile ce se aflau în respectivul imobil, inventar ce la rubrica "proprietar" a fost semnat de către cu mențiunea "forțat".
S-a mai reținut că în favoarea reclamanților operează prezumția ius de învins a proprietății conform art.1909 Cod civil, autorul lor a fost deposedat abuziv de bunurile revendicate, împrejurare în raport de care, în cauză este aplicabilă excepția prevăzută de art.1909 alin.2 Cod civil.
În consecință, reclamanții sunt îndreptățiți în temeiul dispozițiilor art.7 din OUG nr.214/1999 la restituirea prin echivalent a bunurilor confiscate, valoarea acestora fiind de 144.450 euro, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat de expert, raport ce a fost omologat de către instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al pârâtului întrucât nu i-a acordat acestuia un termen pentru a lua la cunoștință raportul de expertiză întocmit în cauză. S-a încălcat de către instanța de fond și principiul contradictorialității întrucât pârâtul nu a avut posibilitatea de a discuta, combate și formula obiecțiuni la raportul de expertiză;
- instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.1909 alin.2 Cod civil, dispoziții care se aplică numai în situația în care posesia bunului se află la un terț dobânditor de bună-credință;
- instanța de fond nu a făcut probe pentru a verifica dacă restituirea bunurilor mobile în litigiu nu se poate realiza în natură. Reclamanții nu au administrat la rândul lor nicio probă din care să rezulte că bunurile nu se mai regăsesc pentru a putea fi restituite în natură. Prezenta acțiune este o acțiune în revendicare mobiliară fapt pentru care în dovedirea acesteia nu este suficient a se reține doar caracterul politic al măsurii confiscării bunurilor de către Ministerul Finanțelor Publice, ci trebuie să se facă și dovada posesiei bunurilor revendicate;
- sunt aplicabile dispozițiile art.99 alin.2 din Legea nr.182/2000 și nu dispozițiile art.7 din OUG nr.214/1999 și ca atare, atâta timp cât pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu este unitatea deținătoare a bunurilor mobile solicitate, instanța trebuia să dispună respingerea acțiunii.
Potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat apelul pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel Curtea constată că pârâtul nu era îndreptățit să i se acorde un termen pentru a lua la cunoștință de raportul de expertiză, atâta vreme cât a fost convocat în mod legal de către expert, având astfel cunoștință de data când s-a efectuat expertiza și atâta vreme cât expertul a depus expertiza în termenul prevăzut de dispozițiile art.209 Cod procedură civilă.
Era obligația pârâtului să ia act de conținutul expertizei depuse la data de 05.01.2009, cu mai mult de 5 zile înainte de termenul din data de 24.02.2009, când s-a acordat cuvântul pe fond părților.
Instanța de fond a motivat respingerea cererii de acordare a unui termen formulată de pârât, arătând că acesta a avut timp să ia cunoștință de raportul de expertiză.
Atâta vreme cât legiuitorul nu a statuat obligația acordării unui termen pentru parte pentru a lua cunoștință de o expertiză depusă în termenul prevăzut de art.209 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că pârâtul a dat dovadă de nediligență și a urmărit tergiversarea nejustificată a cauzei, astfel încât respingerea cererii de amânare a pricinii dispusă de către instanța de fond este legală.
Nu s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.1909 alin.2 cod civil de către instanța de fond, atâta vreme cât s-a reținut că preluarea bunurilor mobile în litigiu din patrimoniul autorului reclamanților s-a făcut de către statul român în mod abuziv.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1909 alin.2 Cod civil, proprietarul (sau moștenitorii acestuia, în speță reclamanții - intimați) poate revendica bunul mobil de la cel la care-l găsește, în speță Statul român, în situația în care a fost deposedat abuziv de acel bun. Reclamanții au chemat în judecată mai multe persoane juridice în calitatea lor de reprezentanți ai statului.
Curtea va reține că prin decizia civilă nr.282/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.3412/2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului, are calitate procesuală pasivă în această acțiune prin care se solicită restituirea bunurilor mobile preluate abuziv de la autorul reclamanților sau contravaloarea acestora, astfel încât instanța de fond nu mai putea aprecia în alt fel, chiar dacă bunurile nu se află în fapt în posesia pârâtului.
Nu era necesar să se administreze probe în sensul posibilității restituirii în natură a bunurilor mobile în litigiu, atâta vreme cât: Ministerul Finanțelor Publice a susținut constant pe parcursul procesului că aceste bunuri nu se află în posesia sa, și atâta vreme cât pentru restul persoanelor juridice pârâte nu s-a reținut că ar avea calitate procesuală pasivă, fiind înlăturate din cauză ca efect al deciziei civile nr.282/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
Greșit susține apelantul că prezenta acțiune este o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil atâta vreme cât, în baza principiului disponibilității, reclamanții - intimați au indicat în cuprinsul acțiunii introductive de instanță ca temei juridic al pretențiilor lor dispozițiile art.7 din OUG nr.214/1999.
Instanța de fond a analizat întrunirea în cauză a dispozițiilor art.7 din OUG nr.204/1999, lege specială de reparație, și a reținut în mod legal că reclamanții îndeplinesc condițiile cerute de textul de lege.
Ca atare, pe lângă caracterul politic al confiscării bunurilor de către stat, instanța de fond a reținut că acestea nu se găsesc la singurul pârât chemat în judecată, față de care s-a reținut calitate procesuală pasivă (respectând astfel dispozițiile art.315 Cod procedură civilă) și ca atare, în urma expertizei prețuitoare făcute a obligat Ministerul Finanțelor Publice la plata contravalorii acestor bunuri mobile către reclamanți.
Curtea nu va reține nici ultimul motiv de apel atâta vreme cât temeiul juridic al acestei acțiuni este art.7 din OUG nr.214/1999, nefiind incidente în cauză dispozițiile Legii nr.182/2002.
Nu s-a făcut dovada că aceste bunuri au fost bunuri ce constituie patrimoniu cultural național. S-a făcut dovada prin inventarul încheiat la data de 14.12.1997 că bunurile se aflau în patrimoniul autorului reclamanților, găsindu-se în casa proprietatea acestuia, ce de asemenea a fost preluată abuziv de către stat, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți să primească contravaloarea acestor bunuri de la pârât în măsura în care acesta arată că nu le poate restitui în natură nefiind în posesia acestora.
În consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.289/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
Red.
.
5 ex./18.03.2010
TB-3 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
