Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 637/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.637
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul G, prin reprezentant legal cabinet avocatură, cu domiciliul ales în P,-, -7,.7, județ P, împotriva sentinței civile nr.152 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - B, prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales la B,-,.3,.7, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil formulat împotriva sentinței civilă nr. 152 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată cu nr- reclamanta - - Bac hemat in judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2756,88 lei suplimentari salariale incluse in salariul de baza al acesteia in perioada 2005-2007, actualizate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariatul său în anul 2007, perioadă în care i-a inclus în salariul de bază, începând cu octombrie 2003, suplimentările salariale pentru Paște și C și că prin sentința civilă nr.894/17.03.2008 pronunțata de Tribunalul Prahova, rămasa definitivă și irevocabilă, reclamanta din prezenta cauza a fost obligată la plata către pârât, a sumei
de 9550 lei suplimentari salariale pentru Paște și C 2005-2007, astfel încât pârâtul a încasat de doua ori aceleași drepturi salariale, în aceeași perioadă, impunându-se restituirea acestora.
Pârâtul a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulata de reclamanta - - B, invocând excepția necompetentei materiale a instanței de judecată, solicitând declinarea competentei în favoarea Judecătoriei Ploiești, invocând și excepțiile nulității cererii de chemare în judecată pentru netimbrare, autorității de lucru judecat, atât timp cât pretențiile deduse judecății au făcut obiectul unui alt litigiu cu aceleași părți, aceeași cauză.
La termenul din 20.01.2009, instanța a invocat din oficiu excepția necompetentei teritoriale și a pus in discuția părților această din urma excepție, precum și excepția necompetentei materiale a instanței.
Prin sentința civilă nr. 152 din 20 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția de necompetentă materială invocata de pârâtă, a admis excepția de necompetenta teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Dispozițiile art.284 al.2 Codul Muncii stipulează că cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că reclamanta are sediul în B, str. G-ral nr.11 bis, sector 1, caz în care competent din punct de vedere teritorial să soluționeze acțiunea este Tribunalul București și nicidecum Tribunalul Prahova, mai ales că acțiunea vizează un conflict de muncă și anume, restituirea unor sume de bani derivând din raporturile de muncă care au existat între părți, iar normele din Codul Muncii ce reglementează competența teritorială, au un caracter absolut de la care părțile nu pot deroga.
Așa fiind, instanța de fond ținând seama de aceste considerente și de disp.art.284 al.2 Codul Muncii, în baza art.158 Cod pr. civilă, a admite excepția necompetentei teritoriale a instanței și a declina judecarea cauzei in favoarea Tribunalului București - Secția Litigii de Muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond și-a declinat competența, deoarece competența teritorială are caracter relativ și singurul în măsură să solicite declinarea competenței era pârâtul, ori acesta nu a solicitat acest lucru și nu instanța din oficiu.
Mai mult decât atât se pretinde de către recurent că Tribunalul Prahova ar fi trebuit, de fapt, să decline competența în favoarea Judecătoriei Ploiești în conformitate cu prev. art.5 Cod pr.civilă.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit art. 284 alin.2 Codul muncii cerere având ca obiect un conflict de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Din modul de redactare al textului rezultă cu limpezime faptul că în această materie nu există competența alternativă și că legiuitorul a înțeles să confere o competență teritorială exclusivă instanței de la domiciliul, respectiv sediul reclamantei, această normă având un caracter absolut, caz în care în mod corect Tribunalul, di oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială.
Este evident că dat fiind obiectul cauzei Tribunalul nu putea declina competența în favoarea Judecătoriei Ploiești, deoarece s-ar fi încălcat prevederile art. 2 alin.1 lit.c Cod pr. civilă privind competența materială.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefundat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură, cu sediul în P,-, -7,.7, județul P, împotriva sentinței civile nr.152 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - B, prin reprezentant legal și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. AB/MD
2 ex/ 22.04.2009
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
