Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 642/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.642
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL T - prin PRIMAR - împotriva deciziei civile de apel nr. 141/A/20.02.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Timiș - secția civilă, în contradictoriu cu reclamanții intimați, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții intimați și consilier juridic pentru pârâtul recurent Municipiul prin reprezentant legal Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic pentru pârâtul recurent Municipiul prin reprezentant legal Primarul Municipiului T pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate prin respingerea cererii de chemare în judecată a reclamanților.Solicită cheltuieli de judecată ce reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Avocat pentru reclamanții intimați pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, conform motivelor invocate în concluziile scrise. Arată că ambele hotărâri sunt legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă introdusă și înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T prin Primar, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate ocuparea și folosirea de către pârâtul Municipiului T, în perioada 20.02.2005-31.12.2005, fără drept și fără vreo despăgubire echitabilă, a unei suprafețe de 174 mp din terenul situat în T-, înscris în CF nr. 7395 T, nr. top. 9490/1, suprafața de teren pe care este amenajată o alee pietonală fără vreo autorizație din partea proprietarilor tabulari; obligarea pârâtei de a achita o despăgubire, egală cu taxa de ocupare a domeniului public percepută de, pentru perioada 20.02.2005-31.12.2005, în sumă totală de 54.810 RON. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții a arătat că sunt proprietarii tabulari ai terenului înscris în CF nr. 7395 T nr. top. 9490/1, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 994/13.05.2003. și pe acest teren, pârâta a amplasat/ construit o alee pietonală fără vreo autorizație din partea proprietarului tabular, de la aceea dată, acest teren nu a fost niciodată în proprietatea statului.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480. civ și ale art. 998-999. civ.
Prin sentința civilă nr. 12237 din 8.10.2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Timișoara admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T prin Primarul Municipiului
Constată ocuparea și folosirea de către pârât fără drept și fără despăgubire echitabilă a suprafeței de 174 mp din terenul reclamanților situat în T,-, teren înscris în CF nr.7395 T, nr.top.9490/1.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 54.810 lei cu titlu de despăgubire aferentă perioadei 20.02.2005-31.12.2005.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3946,40 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și drept, că potrivit extrasului de carte funciară nr.7395 T, nr.cad.9490/1 reclamanții, și sunt proprietarii tabulari ai suprafeței de 469 mp gradina în strada -. Din suprafața totală a imobilului în litigiu, o porțiune de teren, în suprafață de 174 mp este ocupată de trotuar și de alee pietonală( -), pentru domeniul public, stare de fapt ce reiese din raportul de expertiză efectuat în cauză, precum și din întâmpinarea depusă la dosar.
Art.480 cod civil definește proprietatea ca fiind dreptul unei persoane de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Potrivit art.481 Cod civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
În situația de față, reclamanții sunt lipsiți de folosința dreptului de proprietate asupra suprafeței de 174 mp din terenul situat în T,-, înscris în CF 7395 T, nr.top 9490/1, fără să fi existat vreo expropriere. O astfel de privare, combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara art. 1 din Protocolul Adițional nr. I la Conventia pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pârâtul a invocat, în conținutul întâmpinării, faptul că zona respectivă este circulată zilnic de aproximativ 20.000 de pietoni, considerând acesta un motiv suficient pentru existența unei alei pietonale în zonă; însă instanța de fond nu poate reține aceste susțineri ale pârâtului, apreciind că restricțiile suportate de către reclamanții proprietari, in favoarea pârâtului, fără plata,eventual, a unei despăgubiri, de-a lungul mai multor ani, in ceea ce priveste folosinta bunului propriu, nu au respectat un just echilibru intre protectia dreptului de proprietate al reclamantului si exigentele interesului general, impunând reclamanților o sarcină disproporționată și excesivă în raport cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. I la Conventie.
Cu privire la reparația solicitată de către reclamanți, se constată că aceștia au cerut acordarea despăgubirilor în sumă egală cu taxa de ocupare a domeniului public percepută de către Primăria Municipiului T pentru perioada 20.02.2005-31.12.2005, taxă stabilită prin Hotarârea Consiliului Local nr.109/27.04.2004 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2005 în Municipiul T, la valoarea de 1leu/zi/mp. Astfel, având în vedere acest criteriu de evaluare propus de către reclamanți, necontestat de către pârât, se constată că valoarea totală a despăgubirilor solicitate este în sumă de 54.810 lei.
Față de toate cele reținute, instanța apreciază întemeiată acțiunea, urmând a fi admisă astfel cum a fost formulată; va constata ocuparea și folosirea de către pârât fără drept și fără despăgubire echitabilă a suprafeței de 174 mp din terenul reclamanților situat în T,-, teren înscris în CF nr.7395 T, nr.top.9490/1 și pe cale de consecință va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 54.810 lei cu titlu de despăgubire aferentă perioadei 20.02.2005-31.12.2005.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul Municipiul T - prin Primar - solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților și prin decizia civilă nr. 141/A/ 20.02.2009, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite apelul formulat de apelantul-parat Municipiul T prin Primarul Municipiului T, împotriva sentinței civile nr. 12237/08.10.2008, pronunțată de Judecătoria T în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, si -.
Schimba in parte hotararea apelata.
Admite exceptia autoritatii de lucru judecat a capatului de cerere privind constatarea ocuparii si folosirii fara drept si fara despagubire echitabila a terenului de catre parat.
Respinge capatul de cerere anterior mentionat pentru autoritate de lucru judecat.
Mentine in rest dispozitiile sentintei-apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență. că în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, la termenul de judecată din 20.02.2009, (a cărei examinare este prioritară), prin sentința civila 12057/2007 a Judecatoriei T, (ramasa irevocabila) a fost admisa acțiunea formulata de aceeasi reclamanti impotriva aceluiasi parat, constatandu-se ocuparea si folosirea de catre paratul Municipiul T, fara drept si fara despagubire echitabila, a suprafetei de 174/4 mp din terenul reclamantilor inscris in CF 7395 T, nr.top 9490/1, fiind obligat paratul la plata unor despagubiri pentru ocuparea terenului, despagubiri aferente perioadei 05.01.2004-31.05.2004.
In prezenta speta, aceiasi reclamanti au solicitat, in contradcitoriu cu acelasi parat, a se constata ocuparea si folosirea de catre parat fara drept si fara despagubire echitabila, a aceleiasi suprafete de teren, cele doua dosare intrunind deci conditia triplei identitati, de părți, obiect si cauza, ceruta de dispozitiile art.1201 civil pentru existenta autoritatii de lucru judecat.
Nu pot fi retinute sustinerile apelantilor, conform carora in hotararea anterioara s-a constatat ocuparea fara drept a terenului pe perioada ianuarie 2004 - mai 2004, cata vreme aceasta ocupare este o fapta continua, reclamantii fiind in continuare lipsiti de proprietatea lor, fara o dreapta si prealabila despagubire.
Astfel fiind, in temeiul art.166, raportat la art.1201 civ. Tribunalul Timiș va admite exceptia autoritatii de lucru judecat a capatului de cerere privind constatarea ocuparii si folosirii fara drept si fara despagubire echitabila a terenului de catre parat, respingand capatul de cerere anterior mentionat pentru autoritate de lucru judecat.
În ce privește fondul pricinii instanța de apel a reținut că soluția pronunțată de prima instanță vizând obligarea pârâtului la despăgubiri este legală și temeinică, deoarece Judecătoria Timișoaraa reținut in mod judicios incidenta in speta a prevederilor art.480 si 481.civ. raportandu-le la dispozitiile art.1 din Primul Protocol Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului, precum si incalcarea justului echilibru intre protectia dreptului de proprietate al reclamantilor, care au fost lipsiti de proprietatea lor, fara o despagubire si interesul general, reclamat de catre parat prin necesitatea amenajarii unei alei pietonale in zona.
Nu pot fi retinute criticile formulate de catre apelant, conform carora stabilirea obligatiei de plata de la data pronuntarii hotararii judecatoresti, (iar nu de la ramanerea ei definitiva) este lipsita de temei de drept cata vreme, din lecturarea considerentelor si dispozitivului hotararii apelate nu reiese ca prima instanta ar fi obligat paratul la plata despagubirilor incepand cu momentul pronuntarii hotararii.
Cat priveste adresele invocate de catre apelant, emise de Primaria Municipiului T, (conform carora pe citata stradă existenta in zona - au fost executate lucrari de reparatii si intretinere drumuri, justificarea existentei unei alei pietonale de intensa circulatie in zona, precum si trimiterea facuta de catre acelasi apelant la o hotarare a Comisiei de Circulatie, prin care s-a dispus inchiderea circulatiei rutiere pe strada - si la o adresa a Directiei Drumuri si Transporturi vizand existenta aleii pietonale acestea nu sunt in masura sa justifice lipsa unei despagubiri achitata proprietarului terenului pentru ocuparea acestuia si nici incalcarea justului echilibru intre protejarea dreptului de proprietate al reclamantilor si interesul general al existentei unei alei pietonale in zona, echilibru rupt tocmai prin inexistența unor despagubiri acordate reclamantilor privati de proprietate.
Referitor la lipsa unei solicitari adresate Primariei Municipiului T- Directia Drumuri si Transporturi in vederea desfiintari drumului amenajat pe terenul reclamantilor, Tribunalul Timiș apreciaza ca nici acest motiv invocat de catre apelant nu este in masura sa conduca la respingerea actiunii in despagubiri a reclamantilor, acestia neavand vreo obligatie legala de a solicita Primariei Municipiului T desfiintarea respectivului drum.
Împotriva acestei decizii de apel a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul T - prin Primar - solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului lui și schimbarea în tot a sentinței civile apelate, prin respingerea acțiunii reclamanților, invocând în drept art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că nu se justifică în cauză acordarea unor taxe pentru ocuparea terenului reclamanților, deoarece Primăria municipiului T nu a ocupat în mod abuziv terenul respectiv, pe care-l pot folosi nestingheriți și că prin decizia pronunțată în apel nu s-a schimbat cu nimic hotărârea instanței de fond, iar excepția autorității de lucru judecat, ridicată din oficiu, a fost eronat admisă de instanța de apel.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâtului este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost admis apelul aceluiași pârât, în modul arătat (în acest recurs, practic, fiind invocate exact aceleași motive, la care s-a răspuns deja, ca și cele invocate în calea de atac denumită recurs de către Municipiul T - prin Primar - și care a fost recalificat drept apel, prin decizia recurată, în temeiul dispozițiilor art.282 alin.1 Cod procedură civilă, cererea nefiind evaluabilă în bani).
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art.1201 Cod civil raportat la art.166 Cod procedură civilă, art.480 și 481 Cod civil raportat la art.I din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului (CEDO), când a admis apelul în sensul sus- menționat, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind admis apelul pârâtului, în modul arătat și pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs, invocat, prevăzut de art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta nu poate fi incident în cauză, întrucât instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus prezentei judecăți și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lui, (acest motiv de recurs fiind invocat formal fără nici o susținere concretă și detaliată și fără o dezvoltare și fundamentare, cu argumente separate, așa cum pretinde dispozițiile art. 302/1 pct. 3 Cod procedură civilă, dispoziții legale nerespectate în speță de recurent).
În dosar este dovedit deci că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamanții au solicitat, ca o consecință a recunoașterii și garantării dreptului de proprietate asupra terenului situat în T- și înscris în CF 7395 T, nr.top.9490/1, să se constate ocuparea și folosirea de către pârâtul Municipiul T, fără drept și fără vreo despăgubire echitabilă, a unei suprafețe de 174 mp din terenul acestora, iar pentru lipsa de folosință să se dispună obligarea pârâtului recurent de le achita o despăgubire, egală cu taxa de ocupare domeniului public percepută de Primăria Municipiului T, pentru perioada 20.02.2005 - 31.12.2005, în sumă totală de 54.810 RON (conform raportului de expertiză efectuat în cauză).
În mod judicios prin Sențința civilă nr. 12237/8.10.2008 Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea reclamantelor recunoscându-le atât dreptul de proprietate, cât și faptul că nu le poate fi îngrădit acest drept ( ori unul din dezmembrămintele sale) fără despăgubire justă și echitabilă din partea pârâtului recurent.
Referirea recurentului la Hotărârea cu nr. SC 2005-15276 din 6.09.2005 nu poate face admisibil prezentul recurs și nici influența soluția pronunțată în apel (care este corectă), deoarece prin sentința civilă nr. 113/CA/19.02.2007 (definitivă și irevocabilă) s-a stabilit că acest script, în realitate este doar un răspuns la petiție, iar nu un act administrativ de autoritate și astfel prezumtivele restricții și reorganizării de circulație - chiar reale de ar fi - nu au vreo eficiență și relevanță juridică în speță, care nu poartă asupra sensului de mers și circulația autoturismelor pe strada - din T, ci asupra unei alei pietonale, ce constituie teren proprietatea reclamanților intimați, pe care teren, pârâtul recurent a edificat, fără acceptul proprietarilor tabulari reclamanți acea alee pietonală, care străbate terenul reclamanților și pe care circulă zilnic cca. 20.000 pietoni, fapt notoriu și necontestat, prin care li se îngrădește astfel, dreptul lor absolut de proprietate, garantat și ocrotit de prevederile art. 480 Cod civil, fără o reală, justă și echitabilă despăgubire, așa cum pretind dispozițiile 481 Cod civil.
De altfel, terenul în litigiu nu fost niciodată în proprietatea Statului Român și prin urmare nu poate deveni nici în prezent, fără o expropriere, pentru o eventuală cauză de utilitate publică, dar numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce nu este dovedit în speță de către recurent, care în realitate nu contestă faptul construirii, fără autorizație, pe terenul privat al reclamanților al aleii pietonale în discuție, pe care ulterior a refăcut-o și a edificat și o parcare pe terenul reclamanților, conform raportului de expertiză întocmit în cauză și necontestat,de expertul tehnic judiciar (fila 60-65 dosar fond).
De aceea Curtea consideră că nici motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă nu este aplicabil în cauză, deoarece hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nici dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ci dimpotrivă este temeinic motivată, conform dispozițiilor legale precitate, în acord și cu prevederile art.129 alin.5 și 6 Cod procedură civilă, în mod legal fiind admisă excepția autorității de lucru judecat, în raport de considerentele sentinței civile nr.12057/2007 a Judecătoriei Timișoara (rămasă irevocabilă), potrivit prevederilor art. 166 Cod procedură civilă raportat la art.1201 Cod civil, prevederi legale corect aplicate în speță pentru capătul de cerere indicat, fiind bine stabilit în dosar de către instanța de apel că reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă despăgubirile civile ce li s-au acordat de către prima instanță, pentru ocuparea abuzivă a terenului în discuție, ce constituie proprietatea lor tabulară, căci este încălcat justul echilibru ce trebuie să existe între protejarea dreptului de proprietate al reclamanților și interesul general vizând existența și necesitatea unei alei pietonale în zona în litigiu, acest echilibru fiind rupt tocmai datorită neacordării despăgubirilor pretinse de reclamanți, care au fost privați de dreptul lor de proprietate, în sensul și în înțelesul dispozițiilor art. I din Primul Protocol Adițional la CEDO și ca atare acțiunea reclamanților a fost bine admisă de către prima instanță, soluție confirmată just și de către instanța de apel.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția instanței de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat aceste recurs al pârâtului de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele de la dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, reclamantul nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, invocate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse de C pe larg.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, recurentul pârât va fi obligat să plătească intimaților reclamanți menționați - la cererea expresă a acestora - suma de 1190 lei cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială nr. - din 11.06.2009 și chitanța aferentă nr.510/2009 ambele ale Baroului T, aflate la fila 13-14 din dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL T - prin PRIMAR - împotriva deciziei civile de apel nr. 141/A/20.02.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Timiș - secția civilă.
Obligă recurentul pârât de mai sus să plătească intimaților, - și - suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /30.06.2009
Tehnored /03.07.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
