Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 652/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1740/2008)
Completul 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 652
Ședința publică de la 13.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER - I
Pe rol fiind pronunțarea recursului promovat de recurenții - pârâți, împotriva deciziei civile nr. 437/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - -.
Obiectul pricinii - revendicare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 30.03.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 06.04.2009 și apoi la 13.04.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 21.05.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând să fie obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul 1 situat în B-, parter + etajul 1, sectorul 4, compus din 5 camere, bucătărie, hol, baie, culoar, marchiză, pivniță, în suprafață utilă de 143,73 mp și suprafața de 187,57 mp de teren situat sub construcție.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul situat la adresa sus - menționată a fost dobândit de sa (născută ), astfel cum rezultă din actul de împărțeală nr.11388/19.05.1923 autentificat de Tribunalul Ilfov.
a fost moștenită de mama reclamantului, în calitate de fiică, potrivit certificatului de moștenitor nr.742/26.10.1967 emis de notariatul de Stat Raion 1 Mai.
La rândul său, reclamantul a moștenit-o pe mama sa, decedată la 19.01.1984, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.311/3.03.1993 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 3.
Deși prin adresa nr.3718/1992 emisă de s-a arătat că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr.92/1950, poziția 524 A, din verificări rezultă că la această poziție nu figurează nici și nici imobilului proprietatea sa, ceea ce înseamnă că imobilul a trecut la stat fără titlu.
S-a mai arătat că a depus notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul în litigiu, aflând cu această ocazie că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr.112/1995 către pârâți.
În drept s-au invocat dispozițiile art.480 Cod civil, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și faptul că Decretul nr.92/1950 încălca Constituția din 1948.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active, atât în ceea ce privește latura personală - referitoare la succesiune, cât și cea reală privitor la dovedirea dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei sale.
Judecătoria Sectorului 4 B, prin sentința civilă nr.4919/20.09.2007 a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea pentru acest temei.
În considerentele acesteia s-a reținut că potrivit actului de partaj voluntar din 19 mai 1923 autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 11388/1923 și transcris la nr. 7133/1923, numiții, -., și împart prin bună învoială imobilele aflate în masa succesorală a defunctului, printre care se află și imobilul din B,- (filele 9-12 la dosar).
S-a mai constată că reclamantul își justifică prin cererea de chemare în judecată calitatea sa procesuală, arătând că, este autoarea sa, fiind maternă, deci reclamantul având calitatea de moștenitor legal al acesteia.
Pentru a demonstra legătura de rudenie cu pretinsa sa autoare, reclamantului îi revine sarcina să probeze legătura de rudenie în linie dreaptă între - și reclamant, astfel cum această legătură a fost invocată în cererea de chemare în judecată.
S-a mai reținut că din înscrisurile analizate nu reiese dovada legăturii de rudenie în linie dreaptă între și o, neexistând niciun înscris - act de stare civilă sau certificat de moștenitor - care să ateste vreo legătură de rudenie între cele două persoane, deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a făcut referire la certificatul de moștenitor nr.742/26.10.1967 emis de Notariatul de Stat Raion 1 Mai, certificat de moștenitor care nu a fost depus la dosarul cauzei.
În ceea ce privește dovada legăturii de rudenie între și reclamant, acesta invocă un certificat de moștenitor (nr.311/3 martie 1993 - fila 14 la dosar), atașat în fotocopie la dosarul cauzei, înscris contestat de pârâți în sensul că din acesta nu se înțelege întreg numele reclamantului, () fiind scris cu litere de mână, în afara acestuia nemaiexistând niciun înscris - act de stare civilă - care să ateste legătura de rudenie între reclamant și numita.
Instanța nu a mai considerat necesară analizarea celorlalte aspecte invocate de către pârâți prin întâmpinare, respectiv latura reală a calității procesuale active, astfel cum a fost invocată de către pârâți, având în vedere că acesta nu face dovada existenței calității procesuale active pe latura personală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul arătând că nu i s-a data posibilitatea de a administra probe pe excepție.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.437/20.03. 2008 admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
În considerentele deciziei s-a reținut că reclamantul și-a dovedit calitatea procesuală cu actele de stare civilă.
Din aceste înscrisuri rezultă că este născut la 15.07.1922 din părinții și, născută, conform extrasului de Registru de Stare Civilă al Primăriei
Mama reclamantului, potrivit Registrului de Stare Civilă pe anul 1900 fost înregistrată la naștere, fiica lui și, născută.
reclamantului, fiica lui și potrivit certificatului nr.18384/1950 s-a căsătorit cu în anul 1894, divorțând ulterior în anul 1916.
Actul de împărțeală nr.1138/19.05.1923 invocat de reclamant ca titlu de proprietate a fost încheiat ulterior divorțului bunicii sale, astfel încât aceasta figurează cu numele de.
Prin certificatele de moștenitor nr.311/1993 și nr.296/ 1997 s-a făcut dovada acceptării succesiunii autoarelor sale.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții, și.
Un prim motiv de recurs se întemeiază pe lipsa calității de reprezentant a avocatului care a redactat, semnat și susținut apelul reclamantului.
Al doilea motiv de recurs se referă la greșita admitere a apelului.
Susțin recurenții că reclamantul - intimat nu are calitate procesuală activă deoarece nu a făcut dovada legăturii de rudenie directă dintre și.
- menționată în actul de împărțeală invocat titlu de proprietate nu este aceeași cu care apare în celelalte înscrisuri, în fapt fiind două persoane diferite.
Declarația de notorietate autentificată sub nr.1876/ 8.04.1997 nu are forță probantă, fiind dată de chiar reclamant.
Cealaltă semnatară a actului s-a născut în anul în care pretinsa autoare a reclamantului a decedat.
Certificatele de moștenitor depuse de reclamant nu fac dovada că este sa, fiind necesar să se depună certificatul de naștere al acesteia.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor nr.311/1993 după defuncta, recurenții apreciază că este necesar să se prezinte originalele actelor de stare civilă și ale certificatelor de moștenitor, având în vedere deosebirile de nume, nu există nici un act din care să rezulte data nașterii autoarei reclamantului.
Un alt argument este și acela că din certificatul de moștenitor nr.311/1993 nu se înțelege întreg numele reclamantului, acesta fiind scris cu litere de mână.
Se mai susține că în diverse acte de stare civilă apare cu vârste diferite, respectiv 23 ani în certificatul de căsătorie cu și 27 de ani, în anul 1900, în extrasul din Registrul actelor de naștere.
O altă neconcordanță mai apare și în ceea ce privește inițialele și numele lui, fiul lui și.
Acest nume nu este real, deoarece din certificatul de deces rezultă că numele mamei este și nu.
Concluzionează recurenții că inițiala M nu provine de la, ci de la, astfel că nu este fiica lui, fiica acestuia fiind.
Greșit s-a reținut că actul de împărțeală a fost încheiat ulterior divorțului bunicii, astfel încât aceasta apare cu numele de, căci dacă ar fi real această persoană ar fi apărut cu numele de -.
O altă critică are în vedere și împrejurarea că reclamantul nu are un titlu de proprietate opozabil, actul de împărțeală nu constituie titlu de proprietate fiind declarativ de drepturi și nu constitutiv.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În cadrul probei cu acte s-a depus și contractul de vânzare - cumpărare a drepturilor litigioase încheiat de -, în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, contract autentificat sub nr.290 /2008 de Biroul Notarului Public.
De asemenea, s-a depus extrasul de Registrul de privind pe certificat referitor la nașterea lui - tatăl reclamantului - intimat, certificat de naștere al reclamantului, extras al Registrului actelor de naștere din anul 1900 privind pe, decizia civilă nr.1582/2007 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, procura specială dată de reclamant d-nei pentru angajarea și reprezentarea în procesele de revendicare a imobilelor din B, copia Arhivelor Naționale de pe Registrul pentru a anului 1871 privind pe, fiica lui și.
În ședința publică de la 17.11.2008 Curtea a dispus scoaterea din cauză a pârâtului -, având în vedere că această parte nu mai are calitate procesuală pasivă, urmare a încheierii contractului de vânzare - cumpărare a drepturilor succesorale, transmise către pârâții recurenți și.
La aceiași dată recurenții au solicitat ca intimatul - reclamant să prezinte instanței originalele actelor de stare civilă, intimatul conformându-se în ședința publica de la 30.03. 2009.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul având în vedere următoarele considerente:
Art.76 alin.1 și art.77 din Legea nr.36/1995 arată că în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale.
Calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de probă admise de lege.
Potrivit art.88 alin.2 din Legea nr.36/1995 până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
În justificarea calității procesuale active privind calitatea de succesor al autorilor săi, intimatul - reclamant a depus certificatul de moștenitor nr.742/1967 emis după defuncta - și certificatul de moștenitor nr.311/ 3.03.1993 emis după defuncta o.
Conform acestora - decedată la 23.12.1954 a lăsat ca moștenitoare pe, care în calitate de fiică a cules întreaga succesiune.
decedată la 19.01.1984 a lăsat ca moștenitor pe, care în calitate de fiu, a cules întreaga moștenire.
Din acest punct de vedere, calitatea de succesor al lui după defuncta -, precum și cea de succesor al reclamantului după este pe deplin dovedită, deoarece astfel cum s-a arătat, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească.
Dovada calității de moștenitor al - după defunctul a fost făcută prin actele de stare civilă depuse în cauză de intimatul - reclamant.
De asemenea, se are în vedere și declarația de notorietate autentificată dată de -, în fața notarului public la data de 8.04.1997 din care rezultă că - este una și aceiași persoană cu.
Critica referitoare la forța probantă a acestei declarații nu este considerată întemeiată, deoarece aceasta se completează cu celelalte probe administrate în cauză.
Faptul că d-na s-a născut în anul în care a decedat autoarea reclamantului (susținere nedovedită însă) nu prezintă relevanță, întrucât fiind un fapt notoriu în epocă, nu era necesar ca declaranta să fie aceiași generație cu defuncta, având posibilitatea de a cunoaște cele menționate din referirile curente ale apropiaților săi, fiind pertinentă declarația sa, că are cunoștință despre acest fapt din copilărie.
Împrejurarea că prin același înscris și reclamantul a dat o declarație asemănătoare, nu este de natură a exclude puterea probatorie a înscrisului, câtă vreme nu este parte în cauză, și-a asumat răspunderea celor declarate și a fost identificată de către notarul public. Doar în situația în care reclamantul era singurul care făcea această declarație de notorietate s-ar fi putut susține pertinent că provenind de la el, nu are forță probantă.
existente referitoare la numele, ori prenumele autorilor reclamantului, nu înlătură descendența în linie directă a intimatului - reclamant.
Fiind vorba de acte de stare civilă întocmite în anii 1871, 1900 nu exista o rigoare deosebită acordată înscrierii numelor ori a prenumelor, și nici un sistem de evidență a populației asemănător celui contemporan.
Datorită acestei situații obiective există numeroase cazuri identice, când numele părților erau preluate parțial în actele de stare civilă, ori chiar ușor modificate, funcție de epoca la care se consemnau ori de persoanele care declarau/înscriau faptele de stare civilă.
De asemenea, în actele de stare civilă nu se consemna și numele de familie pe care copilul urma să îl poarte, deseori acesta preluând atât prenumele cât și numele tatălui.
Cu toate acestea, descendența lui - și ulterior a, născută, rezultă din prenumele părinților, precum și a altor mențiuni consemnate în actele de stare civilă.
Astfel, din extrasul Registrului de a anului 1900 nr.1723, rezultă fără îndoială că, născută la 4 martie 1900 este fiica lui și a unul dintre martorii la această consemnare fiind, consemnat de funcționarul epocii, ca "bunul copilului", adică bunicul copilului, fiind de profesie "proprietar".
Din actul de naștere nr.252/1871 rezultă nașterea lui, fiica lui, comerciant și.
Având în vedere această situație de fapt rezultată din actele de stare civilă ale secolului XVIII, este irelevant că în unele acte de stare civilă ulterioare, are consemnată vârsta de 23 de ani, ori 27 de ani, întrucât dovada deplină a datei nașterii sale este Registrul Stării Civile pentru născuți a anului 1871.
Nici celelalte argumente potrivit căruia nu există identitate între și - nu sunt reținute de instanță, apreciind că atât prin actele de stare civilă, cât și prin certificatele de moștenitor depuse de reclamantul - intimat s-a făcut dovada descendenței directe cu proprietarul inițial al imobilului,.
În ceea ce privește critica referitoare la nedovedirea calității procesuale, pe latura reală, Curtea constată că această chestiune nu a fost analizată de instanța de fond, apreciind că nedovedirea calității procesuale, pe latură personală duce la admiterea excepției.
În consecință, această susținere referitoare la caracterul constitutiv ori declarativ al actului de împărțeală nr.11388/1923 nu a fost analizată nici în apel, motiv pentru care, pentru a nu prejudicia părțile de un grad de jurisdicție și având în vedere art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la un proces echitabil și egalitatea de șanse, Curtea nu va analiza acest motiv, urmând a fi avut în vedere de instanța de rejudecare.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului, Curtea a luat act că nu a mai fost susținut de recurenți, astfel încât nu va da nici un considerent acestuia.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr.437/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant --.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I
Red.
./
2 ex./13.05.2009
TB-5 -;
Jud.4 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
